Comentarii la: “Grace” sau influenta covârsitoare pe care o poate avea asupra noastra un strain

De: miscellaneous11

miscellaneous11 — Sun, 12 Dec 2010 00:16:18 +0000

Dragoș, m-am pripit când ți-am răspuns. Da, există cineva care m-a influențat destul de decisiv, astăzi mi-am amintit întâmplător. Este un om pe care l-am întâlnit, culmea, pe internet și am simțit imediat o conexiune la el. Bine că am insistat eu pe lângă el ca să vorbim și să ne împrietenim, așa ne-am descoperit unul pe altul. Pe vremea aia eram foarte proastă, mă rog, dar el m-a inițiat în muzică, pot spune, și a fost unul din cei care mi-au arătat calea filmelor. Calea fiindu-mi deschisă, am reușit să-mi găsesc și singură drumul, dar el a fost și este un prieten bun în viața mea. :) Nu știu cum am putut să uit de el.

De: Dragos FRD

Dragos FRD — Tue, 16 Nov 2010 06:24:57 +0000

@ Chocolate, ce zici tu e o povestire cu happy end, esti o fiinta tare norocoasa. Prin “persoana straina” am vrut de fapt sa spun cineva din afara familiei, ca stii cum se spune, familia ti-o da Domnul, prietenii ti-i alegi tu…

De: Dragos FRD

Dragos FRD — Tue, 16 Nov 2010 03:52:38 +0000

@ Nice, nu. Povestea nu e reala. Dar asta nu inseamna ca nu ar fi putut fi.

@ Andera, norocoaso…asemenea parinti gasesti foarte rar.
Pai cred ca se poate si comanda cartea, sau, desigur, poti merge acolo. E o editura profesionista, in mod cert se gaseste o cale de rezolvare.

De: Chocolate Follie

Chocolate Follie — Mon, 15 Nov 2010 21:54:22 +0000

In mod sigur au existat si persoane straine care m-au influentat… numai ca apoi nu au mai fost straini, au devenit mai mult decat apropiati :) poate fizic nu, dar spiritual DA!

De: Andera Y

Andera Y — Mon, 15 Nov 2010 14:16:35 +0000

Da, am avut parte de parinti intelegatori si chiar o mai intreb pe mama uneori cum de nu mi-a impus niciodata ora de intrat in casa seara (toti prietenii mei se uitau la ceas sa vada cand se face 9 sau 10 maxim penrtu ca altfel erau pedepsiti sa nu mai iasa urmatoarea zi afara sau ceva asa), cum de nu m-a pedepsit niciodata, cum de nu a stat niciodata pe capu’ meu sa-mi verifice temele si carnetu’ de note (eu semnam in carnet in locul mamei careia doar ii ziceam notele) si tot asa… Da, am avut parte de independenta si ma gandeam cu groaza ca eu nu cred ca o sa fiu in stare sa fiu asa cand o sa am copii… da’ mai e pana atunci. :))
Probabil as putea merge direct la editura; parca am trecut de cateva ori pe langa ea. Poate am noroc. :)

De: Nice

Nice — Sat, 13 Nov 2010 11:37:14 +0000

Dragos, cartea are la baza o poveste reala? Iata cum din ceva rau, dintr-o tragedie practic, poate iesi si ceva bun.

De: ZuZu

ZuZu — Sat, 13 Nov 2010 10:59:29 +0000

E cu adevarat trist cand trebuie sa fie sacrificata o persoana, pentru ca restu sa invete din greselile ei…si sa li se deschida ochii…insa si mai trist e cand nu se schimba nimic, nimeni nu invata nimic din acele greseli…
Pana acum nu am simtit ca m-a influentat cu nimic o persoana straina care a pierit, poate fiindca nu m-am regasit in viata ei, in problemele ei….
Insa o persoana foarte apropiata m-a schimbat suficient de mult, prin simplu fapt ca a fost zi de zi alaturi de mine.

De: Black Angel

Black Angel — Sat, 13 Nov 2010 10:32:56 +0000

pai e simplu! imi vad de treaba, nu ma iau in vorba si nu ma bag in seama decat cu familiarii…. Iar cu strainii mentin distanta; fara sa ma intereseze nimic de ei, si fara sa le spun despre mine. Amicitie de “departe”. Pastrez distanta!
Am gresit odata.,si m–am invatat minte. Daca nu acceptam sa vorbesc cu ea. si imi vedeam de treaba.. nu ma indragosteam; nu aveam de suferit.. si poate ca o amicitie “de departe” era mai buna si mai lunga! Iar daca e cazul si trebuie neaaparat sa cunosc un strain indispensabil… totusi mentin distanta! Stiu ca sunt f usor de influentat, odata bea capra otet.

De: Nice

Nice — Sat, 13 Nov 2010 08:15:59 +0000

Julien, nu ai de ce sa-ti ceri scuze, aici pe articol nu apare decat unul singur.
Asadar doar unul ai trimis. :)

De: Dragos FRD

Dragos FRD — Sat, 13 Nov 2010 06:02:25 +0000

@ Strumful, imi pare rau sa aud asta…Uneori realitatea e mai dura decât fictiunea.

@ Julien, da, asta e o mare problema, apreciem pe cineva atunci când l-am pierdut, poate ireversibil. Si nu invatam nimic. La aia cu pingu’ si track’ poate te ajuta Nice…

@ Diana, deci e o chestiune cât se poate de reala, ca sa zic asa. Imi plac foarte mult concluziile tale, mai ales partea cu “orice ar veni în plus e un bonus neașteptat”.

@ Serginho, esti tânar, ai tot impul sa tragi concluzii :-)

@ Andera Y, independento….Ai avut noroc de parinti extrem de intelagatori, sa stii ca e mare lucru. Sunt incântat ca ti-am trezit interesul pentru carte, dar trebuie sa-ti spun ca nu se gaseste (sau cel putin eu nu am gasit-o) de sine statatoare. La Editura Reader’s Digest, de unde am luat-o eu, exista mai multe carti intr-un singur volum.

@ BA, bravo tie maestre…si cum faci asta?

@ QED, da, ai dreptate. Eh, la mine au intervenit mai multe adieri si cam toate s-au terminat cu “lasa ca ai sa vezi tu pe cine ai pierdut!”. Aveam o stare revolutionara care ma tinea in priza cam doua saptamâni, dupa care o luam de la capat.

@ Ada, iti multumesc, artisto. Pai da…esti inca foarte tânara.

@ Lilly, foarte trist si corect. Se poate filozofa indelung pe tema asta, dar eu tot nu prea inteleg de ce ne e asa greu sa invatam. De ce musai trebuie sa ajungem la o pierdere ireparabila ca sa ne definim?

@ M11, bravo tie, ai timp :-) . Sunt incântat ca-ti place melodia, e si una din preferatele mele. Iar clipul e haios foc.