@ Nice, da, e din Burriana, dar de fapt sufletul lui e la Alba-Iulia :-)

Da, asta e un mare atu, sa ai pe cineva in familie care te poate invata, de foarte mic, o limba straina. Mai târziu…..e mai greu.

Intr-adevar, si povestea aia e cam ciudata….Totusi (ca tot ai vorbit de Biblie), in general, povestile sunt patrunse de ideea câstigului si asta marcheaza profund dezvoltarea ulterioara. Practic, copilul e invatat (atunci când e invatat….) sa faca fapte bune pentru ca in felul asta va obtine o recompensa. Nu mi se pare normal. Fapta buna e aia pe care o faci nepretinzând nimic in schimb.

Si da, multumesc :-)

E adevarat ca au trait in alta perioada, totusi valorile prezentate indeobste in povesti sunt perene. In fond, totul se reduce la lupta dintre bine si rau…..

:-) Da, daca parintele spune povestea si mai ‘taie’ din ce nu prea e in regula, atunci copilul are ocazia sa se dezvolte mai armonios. Iar daca povestea are si un tâlc interesant, educativ, atunci – cu atât mai bine.

Da, asa e, din orice se poate invata, problema e atunci când nu intelegi nimic din apucaturile personajului teoretic pozitiv. In principiu ar trebui sa fie un model de urmat, nu?