Comentarii la: Days of my life (IV) Rani

De: Cătălina

Cătălina — Sun, 16 Oct 2011 14:57:29 +0000

Cele sufleteşti dor cel mai tare dar, din proprie experienţă cele de dinţi sunt date naibii! :angry: Ştiu că stăteam nopţi întregi în fund şi plângeam, din cauza lor. Dacă mă puneam întinsă în pat parcă mă trasnea în gingie. :face:
Am scăpat :cool:.

De: Nice

Nice — Sun, 16 Oct 2011 14:27:48 +0000

Vorbesti din experienta? Trist.

De: Nice

Nice — Sat, 15 Oct 2011 19:24:19 +0000

Oh, trebuie sa fi fost cumplit! :cwy:

De: Chocolate Follie

Chocolate Follie — Sat, 15 Oct 2011 19:14:24 +0000

Cu siguranta ranile sufletesti sunt cele mai greu de vindecat. Desi nici cele fizice nu sunt de ici de colo. Daca ar fi sa aleg una dintre cele enumerate de tine mai sus, as alege-o pe cea de dinti pt ca mi se pare efectiv cea mai nasoala! :pinch: Dar nu pot sa uit nici de perioada in care aveam astm bronsic ( eram in scoala generala ), nu ma durea nimic, dar ma trezeam din senin ca nu mai aveam aer .

De: Creve

Creve — Fri, 14 Oct 2011 12:13:25 +0000

Personal cred că aia de stomac e cea mai nasoală. Dar niciuna nu e de dorit :D

De: Julien Sorel

Julien Sorel — Thu, 13 Oct 2011 17:48:20 +0000

Clar, iau medicamente! Traiasca Metoclopramid, m-a salvat d emulte ori cand imi era greata! :sick: :cwy:

De: otilia

otilia — Thu, 13 Oct 2011 12:16:23 +0000

O sa dau un singur raspuns la commentul dumneavoastra (pentru ca nu vreau sa ma bag in polemici, nu este nici locul si totodata nici potrivit potrivit/ articolul lui Nice este despre cu totul altceva). “Sunt iarba, mai simplu nu pot fi”. Epicur, Democrit, Cato, cat si Cicero, au ajuns toti la concluzia ca Supremul Bine este ceea ce este CONFORM cu natura si POTRIVNIC EI. Daca natura dumneavoastra este variata o respect, dar nu o aprob.
“De ce nu ai putea iubi” … “dacă ai putea” … “Dacă am fi..” O sa iau presupunerile dumneavoastra drept afirmatii.

De: Artificiality

Artificiality — Wed, 12 Oct 2011 23:09:25 +0000

Greşeala e în cuantificare. Afecţiunea nu se poate măsura, dar ca referinţă te ai mereu pe tine. De ce nu ai putea iubi alt om la fel cum ai iubit cândva? simplu, pentru că ai făcut-o deja, şi îi atribui o anumită valoare. Dar dacă ai putea face abstracţie de acea iubire, ai putea iubi la cote maxime pe noua persoană, nu? Lăsând la o parte factorii diferenţiatori, un om care are ceea ce caută e fericit. Singurul care îi face rău e el însuşi. Multe de zis, multe de acceptat, dar atât de simplu de înţeles… fiecare etapă din viaţă poate veni cu asocierea cu un om… sau nu. Şi cum e nedrept faţă de oamenii noi din viaţa noastră să ne raportăm la alte timpuri, noi ne privăm de dreptul de a fi iubiţi şi de a iubi cu tot cât putem.

Pe scurt, când ceea ce cauţi se regăseşte într-un om (sau mai mulţi, după caz :biggrin: ), dacă ai trăit ceva similar, faci comparaţii vrute sau nevrute, dar şi nedrepte. De ce? pentru că nu mai e acelaşi timp, nu mai eşti acelaşi om, nu mai ai de a face cu aceleaşi situaţii, dar tu cauţi tot aceeaşi împlinire, eventual cu altă haină.

Dacă am fi atât de neînlocuibili, am fi o rasă foarte deprimată.

Notă : am ales iubirea ca sentiment, dar poate fi oricare altul.

De: Ada Pavel

Ada Pavel — Wed, 12 Oct 2011 19:22:09 +0000

una se tratează, cealaltă… prin a o acoperi.

De: Andera Y

Andera Y — Wed, 12 Oct 2011 12:19:35 +0000

Clar da… N-as avea cum sa aleg altceva. Cel putin dintre toate cele simtite pe propria-mi piele, catre cele sufletesti inclin.

PS: Imi place la nebunie poza din header! :D