Comentarii la: Pe cont propriu

De: Nice

Nice — Fri, 25 Nov 2011 01:30:04 +0000

Hehe, iar observ unele similitudini, nu poate decat sa ma bucure.

De: Nice

Nice — Fri, 25 Nov 2011 01:29:02 +0000

Neata, Misce, exact, pare ca in vremurile bune… Multe s-au schimbat intre timp… :cwy: :dizzy:

De: Miscellaneous

Miscellaneous — Thu, 24 Nov 2011 21:57:14 +0000

Doamne, sunt secole de când n-am mai trecut pe-aici:P Totuși, articolul m-a captivat și trebuie să răspund.
După cum bine știi, eu locuiesc cu ai mei, încă. E bine că mi se gătește de cele mai multe ori, și pur și simplu ajung acasă și știu că e acasă și nu sunt singură, însă deseori aș vrea să locuiesc singură, pentru că mă omoară faptul că trebuie să cer voie și că nu mă pot întoarce acasă la ce oră îmi trece mie prin cap …
Eu sunt o fire foarte independentă și de-asta mi-e greu … însă știu că va veni momentul în care voi locui singură sau mă rog, măcar cu partenerul, doar noi doi :)

De: Mihaeladm

Mihaeladm — Sun, 20 Nov 2011 14:24:49 +0000

Eu locuiesc cu ai mei. Din pricine materiale nici nu se intrevede vreo schimbare in viitorul de lunga durata, n-as avea din ce=mi plati si o chirie si o intretinere.
Am mai stat in gazda, ba chiar o perioada n-am avut nici teve, nici computer, nimic. Dar ma simteam bine, aveam timp sa citesc, nu ma deranja gazda decat cand isi amintea sa-mi povesteasca din tineretea ei.
Eu sunt in ipostaza in care mi-as dori sa am libertatea de care vorbesti tu, de a-mi primi prietenii prin vizite (imi plac mult oamenii care au casa deschisa pentru prieteni mereu) si mai ales mi-ar placea sa nu mai aud certurile alor mei.
Si mi-ar mai placea ceva : cateodata sunt prea obosita ca sa mai raspund chiar si la banala “cum a fost azi?”. Si cateodata vreau sa nu mai insiste, sa inteleaga ca nu mi-e rau, ca nu-i tratez cu indiferenta, doar vreau ceva tacere.
Cred ca asa suntem mereu : are cine sa ne intrebe de noi – vrem tacere, n-are cine sa ne vorbeasca, atunci am rupe in jumatate totul numai sa avem pe cineva prin preajma.
Eu sunt o fire mai “salbaticuta”, ma inteleg bine cu mine insami, nu ma sperie sau plictiseste singuratatea. Deci cred ca te inteleg, Nice, chiar daca nu din perspectiva temerii de nou.

De: Chocolate Follie

Chocolate Follie — Sun, 20 Nov 2011 14:10:57 +0000

Nu spun ca in casa alor mei a fost rau, dar incepand de la 18 ani stau cu prietenele mele in Bucuresti. Pe acasa trec o data pe luna, vreo 2 zile. Si cred ca e mai bine asa. Am invatat multe de cand am plecat de langa parintii mei. Eram oricum obisnuita sa ma confrunt singura cu unele probleme, dar acum am fost capabila sa stau pe propriile mele picioare si sa-mi fac un rost in Bucuresti. Nu as revoca decizia asta pentru nimic in lume!

De: Nice

Nice — Fri, 18 Nov 2011 10:45:43 +0000

Sunt sigura ca o vei ajuta de cate ori vei avea ocazia, vei fi mereu langa ea la greu. Asa o simt si eu pe mama si e mai mult decat suficient. :cheerful:

De: Diana

Diana — Fri, 18 Nov 2011 10:42:30 +0000

Greu de raspuns. E un amalgam interesant. E un caracter foarte independent, dar in acelasi timp depinde afectiv foarte mult de mine. Ii doresc sa si gaseasca propriul drum in viata. Sa si ia deciziile bune sau rele singura. Iar eu o voi sprijini mereu atat cat pot. Dar sa stii ca nu e usor sa-ti privesti copilul “lovindu-se” de viata si tu doar sa privesti…

De: Roxy's blog

Roxy's blog — Fri, 18 Nov 2011 08:49:48 +0000

cred ca oricine la un moment dat isi doreste independenta. Depinde la ce varsta, pentru ca unii sunt foarte atasati de parinti si le e greu ….

De: Dragos FRD

Dragos FRD — Thu, 17 Nov 2011 18:01:16 +0000

Am sa fac dar….mai ai un articol de-al meu in stand-by….

De: Nice

Nice — Thu, 17 Nov 2011 17:34:05 +0000

Ia vezi tu Dragos, poate faci un articol pe tema asta(cu peripetiile). :tongue: :cheerful: Sounds like fun. :biggrin: