Comentarii la: Cum am ajuns scorpie pe facebook

De: Cătălina

Cătălina — Sun, 13 May 2012 20:01:01 +0000

Cred că tipa care ţi-a adresat acea întrebare nu ştie cum să facă faţă umorului :biggrin: şi că este tânără rău :biggrin: ( din cauza celor 8 semne de întrebare)

Eu cred că suntem ceea ce suntem prin faptele, vorbele şi credinţele noastre. Întradevăr părerea celor din jur contează dar nu te defineşte
De multe ori m-am simţit neînţeleasă din cauza părerilor şi preferinţelor diferite pe care le am. Nu întotdeauna oamenii din jurul meu mi-au acceptat părerile.

De: Nice

Nice — Fri, 11 May 2012 12:18:41 +0000

Stii, nu mi-as fi imaginat ca nici tie nu-ti plac colectivitatile mari, pari foarte sociabila, deschisa, dornica de cunoastere si comunicare. Dar intr-un fel ma simt si eu bine ca sunt inteleasa de cineva. :cheerful: :tongue:

De: Iulian

Iulian — Fri, 11 May 2012 11:51:37 +0000

Uite,din cauza asta nu-mi prea folosesc eu contul de Facebook .

De: Colorbliss

Colorbliss — Fri, 11 May 2012 07:45:33 +0000

Ma gandeam la latura noastra sociala, in general. Toti o avem, asa e specia noastra. Insa apar diferente interindividuale, unii se simt foarte bine in in colectivitati mari, altii nu prea… Asa ca tine, sau ca mine, caci nici eu nu ma simt prea in largul meu..
Nu stiu daca tu le transmiti celorlalti faptul ca te simti inconfortabil, eu am observat asta la mine, de cateva ori. Le transmit asta, fara sa vreau. Si imi dau seama ca poate unii o iau personal si au impresia ca nu imi place compania lor, cand e vorba de cu totul altceva. De-asta ma supara faptul ca nu ne facem timp sa descoperim omul de langa noi, sa aflam cu adevarat ce e acolo.

Bine… nu e cazul in exemplul pe care l-ai adus in discutie, adica nu mi se pare ca ai transmis vreun mesaj de tipul ,,nu imi place de voi”. Aici, e o problema de comunicare. Fata a inteles gresit mesajul tau si nu s-a deranjat sa verifice daca intr-adevar asa stau lucrurile dupa cum i se pare ei. Nu era asa greu sa spuna ca nu intelege sensul afirmatiilor tale, daca glumesti sau daca o critici pentru neatentie. Si tu o lamureai, si totul era ok.
Dar sa punem etichete e calea mai usoara, ne scuteste de efort cognitiv :sleeping:

De: Nice

Nice — Fri, 11 May 2012 07:19:18 +0000

Imi era putin teama de asta, Iulia, si acum ma refer la explicatia ta de la inceputul comentariului care vizeaza latura noastra sociala. Dar ai dreptate, de multe ori chiar ma intreb tocmai acest lucru, daca sunt o fiinta sociala sau nu, pentru ca nu prea ma simt in largul meu in colectivitati mari, ci doar in cercuri restrase. :dizzy: :ermm: :wassat: Probabil oamenii realizeaza ca nu ma simt bine in jurul lor si se comporta ca atare… :ermm:
Nu inteleg de ce pun oamenii etichete. Cred ca din rautate. Sau din nevoia de a se simti superiori. :dizzy:

De: Colorbliss

Colorbliss — Fri, 11 May 2012 06:49:40 +0000

Cred ca suntem SI ceea ce cred altii despre noi. In sensul ca imaginea pe care ei o au despre noi le determina comportamentul fata de noi. Iar comportamentul lor fata de noi ne modeleaza noua atitudinea fata de ei si chiar fata de lume in general – fie ca exprimam asta, fie ca nu.
Ne convine sau nu, suntem fiinte sociale si suntem influentate intr-o destul de mare masura de interactiunile cu altii.

Dar asta e doar o dimensiune a noastra, cea sociala. Mi se pare mult mai importanta imaginea pe care ne-o formam noi despre noi insine. Ceea ce zace neexprimat in adancul fiintei noastre. Si ma intristeaza si pe mine faptul ca oamenii si-au pierdut curiozitatea si interesul de a descoperi ce zace in celalalt, parca le e lene sa treaca de imaginea sociala a unui om si sa o descopere pe cea interioara, sa descopere ,,baza” as zice, sa afle ce anume il face pe omul respectiv sa fie asa cum este (asa cum ni se pare noua ca este, de fapt, caci e doar o imagine pe care noi o putem percepe foarte gresit, de multe ori).

Dar ca sa raspund si concret, da… mi se intampla si mie sa fiu inteleasa gresit. Si simt de prea multe ori ca oamenii ma percep… nu neaparat gresit, sau invers, insa mult prea fragmentat, si ca ei nu stiu si nici nu sunt curiosi cum ar trebui sa imbine fragmentele respective pentru a obtine o imagine cat de cat relevanta. Si ca pun cu prea multa usurinta etichete (vezi si reactia domnisoarei de pe facebook, rapid ti-a pus in frunte eticheta ,,rea”). Si uneori ma supara asta. Alteori ma gandesc ca atat timp cat exista un om care ma percepe asa cum simt si eu ca sunt, restul nu mai conteaza. Si adevarul e asta, ca nu prea conteaza. Daca ei nu sunt curiosi sau nu au chef sa rezolve puzzle-ul, nu inseamna ca ar trebui sa fac si eu la fel. Daca nu sunt curioasa vizavi de toti oamenii, cel putin nu ma grabesc sa pun etichete…

De: Nice

Nice — Thu, 10 May 2012 20:57:30 +0000

Mi s-a intamplat si mie, Petre. Ce sa fac in acest caz? Nu-mi ramane decat sa ma indepartez de acei oameni care ma judeca gresit. Sa-mi vad linistita de viata mea cu constiinta impacata ca am facut tot ce s-a putut pentru a ajuta, pentru a face un bine. Daca ceilalti nu vad asta(sau nu vor sa vada), e vina lor.

De: Nice

Nice — Thu, 10 May 2012 20:53:44 +0000

Pai daca esti atent si esti si interesat, cu siguranta vei reusit sa-ti formezi o imagine buna, Danny.
Merci mult. :cheerful:

De: Nice

Nice — Thu, 10 May 2012 20:52:00 +0000

:biggrin: Agree. :devil:

De: Derscanu

Derscanu — Thu, 10 May 2012 20:33:29 +0000

Sunt ceea ce cred ceilalti despre mine? Greu de dat un raspuns.
De multe ori se intampla sa fie asa, dar alteori nu. Mi s-a intamplat ca buna mea credinta sa fie inteleasa ca rautate, si in zadar am incercat sa explic ce si cum. Unii oameni se folosesc de prejudecata prea mult, si odata catalogat in anume fel nu mai exista loc de schimbare de perceptie.
Dar ce te faci Nice, cand te straduiesti din rasputeri, cand te sacrifici sa faci un bine si gestul tau este interpretat ca opus?