Toamna rustica romaneasca

"toamna rustica romaneasca"

Trebuie sa va marturisesc ca pana sa intru in blogosfera toamna era un fel de sperietoare pentru mine, era anotimpul mohorat si greoi al angoaselor si depresiilor, al ploilor reci, interminabile, al cerului  mereu innegurat si al diminetilor cetoase, al racelilor, durerilor de cap si tristetilor infinite. Scenariul clasic se desfasura astfel: toamna imi intra in suflet, presara fiori de teama si suspine de dor si permanenta acolo pana ce primele raze de soare primavaratec isi faceau aparitia de dupa un nor plumburiu. Si sa mai spuneti ca oamenii nu se schimba. Dupa doi ani m-am trezit indragostita lulea de toamna. Cum necum azi o slavesc in imnuri si ii scriu ode. Summerday ar trebui sa se cheme autumnday. Si nu ar suna rau deloc, nu? :biggrin: Este de departe cel mai frumos anotimp, mai ales pentru un pasionat de fotografie ca mine.

Pana recent adoram vegetatia mediteraneana. Pe drumurile din Peninsula Balcanica nu-mi puteam lua ochii de la leandrii, pinii de Alep, smochinii, palmierii si mai ales de la bougainvillea cu bogatia ei de flori mov ce se revarsau spectaculos pe gardurile caselor. Arborii nostri seculari romanesti nu ma inspirau sub nicio forma, ba mai degraba ma plictiseau teribil. Insa, odata cu venirea toamnei 2012, s-a nascut o fascinatie incredibila pentru artarii, stejarii si mestecenii specifici climatului temperat continental.

Puteti sa ma contraziceti, dar in acest moment tind sa cred ca toamna romaneasca, cea rustica, cea autentica, cu elemente caracteristice precum Continuă să citești Toamna rustica romaneasca

Share

Masha si Ursul

A innebunit lupul! Cine s-ar fi gandit ca rusii pot da lovitura tocmai in acest domeniu?

Poate o sa credeti ca am dat in mintea copiilor. Ei bine, nu sunteti departe de adevar! Mai nou, o ador pe Masha, protagonista unui serial de animatie produs in Rusia. N-as fi crezut in ruptul capului ca o sa mai fiu vreodata pasionata de desene animate, cu atat mai mult de unele de provenienta ruseasca! In primul rand, pentru ca, asa cum bine stiti, detest aceasta limba. Ei, dar minuni se mai intampla, iar acum nu trece o zi fara sa vad un episod din povestea Mashei.
"masha si ursul"

Masha este o fetita pe cat de nazbatioasa si poznasa pe atat de adorabila si haioasa. Si da, este o rusoaica mica cat un ghemotoc, cu baticut ce aminteste de celebra Matrioska. Este imposibil sa nu o indragesti chiar daca nu mai esti la varsta copilariei. Aventurile Mashei sunt delicioase, pline de umor si dragalasenie, iar impreuna cu protectorul ei, Ursul, un personaj extrem de simpatic si tolerant, care-i sta mereu alaturi, este mereu pusa pe sotii, gata de joaca, dar si sa-si ajute prietenii la nevoie. Continuă să citești Masha si Ursul

Share

Farmecul Vietii

"farmecul vietii"

Pentru ca ieri am avut o zi ceva mai scurta la serviciu, dupa terminarea programului am purces catre service-ul autorizat Canon din Bucuresti pentru a vedea ce are aparatul meu foto.

Planul era urmatorul: ajung acolo, il rog pe baiat sa mi-l repare pe loc, ca e o problema minora la mufa cablului de date si plec triumfatoare cu aparatul ca si nou. In cinci minute am si terminat! Piece of cake!

Desi la prima vedere adresa parea imposibil de gasit, pasii m-au purtat direct catre strada si mai apoi cladirea unde isi avea firma sediul. Pasii sau instinctul… Am urcat scarile usor sovaitoare, am ajuns pe un hol cu mai multe usi si la un moment dat am zarit o sageata care imi indica camera cautata. In biroul cochet nu era insa nimeni, iar din camera vecina s-a auzit o voce de barbat: “luati loc, suntem in pauza de masa”. Primul semn rau. “Hai ca am nimerit la fix” mi-am spus in sinea mea. Deh, e norocul meu proverbial… M-am asezat confortabil pe o canapea de piele si am asteptat nerabdatoare intoarcerea angajatului care trebuia sa se ocupe de rezolvarea problemei mele. Dintr-o data, patrunde in incapere, val-vartej, un Continuă să citești Farmecul Vietii

Share

Cand nu mai esti om

Cunoasteti sentimentul acela de totala nauceala, cand te simti efectiv pierdut in spatiu?

Ieri dimineata, la serviciu, o colega m-a intrebat daca nu stiu din intamplare un centru de reparat aparatura foto. Era vizibil intrigata, chiar suparata, si pana la sfarsitul programului toti colegii au aflat povestea Canonului ei drag. Ce se intamplase de fapt? Tipa este “fericita” posesoare a unei camere foto de care se simte foarte atasata datorita valorii ei sentimentale inestimabile. Care, curat ghinion, saptamana trecuta, in excursie fiind, pe creasta semeata a unui masiv calcaros, a lasat-o cu ochii in soare, caci a refuzat sa mai faca poze. Iar cu aparatele astea nu te joci, sunt incapatanate rau, mai ceva decat oamenii. Cand zice el nu, pai nu e chip sa-l faci sa se razgandeasca. Ciudat insa, problema se manifesta doar la exterior, mai precis, in loc de imaginea surprinsa, apare ecranul alb, in casa insa, pozele ies impecabil. Eu i-am sugerat sa-si cumpere altul, pentru ca oricum aparatul este antic si de demult, insa ea nu vrea sa renunte cu niciun chip la obiectul mult iubit. Dar nimeni nu a stiut s-o ajute cu un sfat, iar eu ma bucuram in sinea mea ca am un Canon aproape nou si functionabil. Chiar il laudam ca desi am realizat cu el aproape 7000 de fotografii, nu da semne de oboseala.

Nu dadea…pana aseara cand Continuă să citești Cand nu mai esti om

Share

Lacurile Plitvice

"lacurile plitvice"

In zadar m-am rugat pe tot drumul catre Plitvice sa nu ploua, in van am implorat cerul ca vantul sa imprastie norii negri si sa ne lase sa exploram in conditii optime unul din cele mai frumoase locuri de pe Pamant. Visasem atat de mult la peisajul lacustru renumit tocmai pentru culoarea lacurilor ce se schimba permanent in functie de unghiul format de lumina soarelui, dar si de cantitatea de minerale si organisme prezente in apa, variind de la turcoaz, la smarald, gri sau azuriu, incat nu luasem in calcul prezenta stropilor de ploaie care sa ne strice plimbarea, cheful si calitatea fotografiilor.

Am coborat din autocar, am platit cei 15 euro intrarea in rezervatia naturala, declarata Parc National din anul 1949 si eram gata de marea aventura. Ne aflam la granita Croatiei cu Bosnia si Hertegovina, pe platoul Plitvice din Alpii Dinarici, inarmati cu pelerine colorate de ploaie (pe care o sa le vedeti in poze mai jos), umbrele, pantofi sport adecvati momentului si aparate de fotografiat puse la adapost de stropii violenti, in genti sau borsete.

Bine, bine, o sa ma intrebati, dar ce este de fapt acest Plitvice?

Ei bine este un sistem carstic ce cuprinde 16 lacuri separate prin baraje naturale de travertin si Continuă să citești Lacurile Plitvice

Share

Irationalul nostru cel de ne-toate zilele…

Titlu: Irational in mod previzibil – fortele ascunse care ne influenteaza deciziile

Autor: Dan Ariely

Editura Publica, 2010

Motto: “Din criza se intrupeaza oportunitatea”

Gluma: “Voiam sa cumpar un pepene, asa ca m-am dus in piata. Am gasit un loc unde se vindeau pepeni; erau cam de aceeasi marime, iar vânzatorul pusese un biletel: un pepene – 3 lei; 3 pepeni – 10 lei. Mi-am zis: uite o ocazie buna de a-i da o lectie de logica acestui vânzator! Asa ca am cerut un pepene si am platit 3 lei; apoi am mai cerut un pepene si am mai dat 3 lei; in sfârsit, am mai cerut un pepene, tot contra a 3 lei. La sfârsit, invingator, i-am spus vânzatorului: vezi?, am cumparat 3 pepeni cu doar 9 lei, nu cu 10! Da, mi-a replicat el, dar nu-i asa ca ati venit sa cumparati un singur pepene?”

Dan Ariely a trecut printr-o experienta tare neplacuta atunci când era Continuă să citești Irationalul nostru cel de ne-toate zilele…

Share