Comentarii la: Metamorfoze

De: Bia

Bia — Wed, 27 Feb 2013 21:34:43 +0000

Eu te inteleg. Sarbatorile din 2012 au fost cele mai urate pentru mine. Prieteni fara vlaga, ce preferau sa isi piarda timpul cu iubitul/iubita, lasandu-si prietena amarata [adica pe mine] , sa isi planga de mila intre cei 4 pereti ai dormitorului. Nici Revelionul nu s-a lasat mai prejos, petrecandu-l in pijamale [ in viata mea nu s-a intamplat sa stau acasa si sa ma uit la seriale la trecerea in noul an! ]. Cu toate ca ma pregatisem cu cateva zile inainte [ in caz de intervienea vreo invitatie ] , luandu-mi o rochita neagra, pe care nici in ziua de azi nu am ajuns sa o port. Dar invitatii nu au fost, asa ca am “sarbatorit” singura, acasa, in pat. Cat pe ce sa izbucnesc intr-un plans de suparare si de nervi, dar am zis sa nu cobesc…ca poate plang tot anul 2013. Asa ca m-am abtinut, pana am adormit pe la vreo 2 noaptea [ asa cum adorm in fiecare seara, desigur ]. Totusi, mi-am facut o promisiune: nu voi mai petrecere sarbatorile singura, compatimindu-ma! Sper sa ma tin de cuvant, pt ca sentimentul de a sta “singura ca fraiera”…este groaznic. GROAZNIC! Repet: da, te inteleg. De data asta nu am simtit bucurie nici de Craciun, nici de revelion. Decat frustrare si noduri in gat.

De: Colorbliss

Colorbliss — Wed, 23 Jan 2013 14:29:15 +0000

Nu a trecut mult timp de la publicarea articolului, dar ti s-a mai schimbat starea de spirit? E periculoasa, daca o lasi sa te cuprinda pana in adancul fiintei tale. Sper sa nu fie cazul. Stiu ca ai nevoie de o noua provocare, insa schimbarea aceasta porneste de fapt tot din interior… Cu alte cuvinte, sa nu faci greseala sa astepti ca (doar – si as sublinia cuvantul) exteriorul sa iti declanseze acel entuziasm, acea pasiune si motivatie pentru a face ceva.

Cred ca stii, in mare, cam cum m-am simtit in ultimul an. Cu cat te lasi sa cazi mai jos, cu atat e mai greu sa te ridici. E si o alegere – modul in care privesti lucrurile ,,banale” din viata de zi cu zi. Daca poti, alege sa le privesti ca pe o provocare, sa incetinesti timpul in mintea ta si sa vezi miracolul din fiecare clipa. E uimitor cate poti observa daca deschizi ochii: la oamenii din jur, la relatiile dintre ei, la evenimentele exterioare tie.

Oamenii sunt diferiti si au moduri diferite de a iesi din starea asta de apatie (spuneai mai sus ca nu consideri ca e depresie). Stiu ca pe mine m-au doborat niste lucruri exterioare mie dar pe care le-am asimilat atat de mult, incat au devenit parte din mine. Si au ramas acolo si le-am lasat sa ma doboare. Lucrurile nu s-au schimbat, situatia e la fel, cu mici diferente. Singurul mod de a iesi de acolo a fost (si este, ca e un proces) sa aleg sa imi schimb in fiecare secunda modul de raportare la situatie. Si nu-i usor.
De asta zic, sa nu te complaci intr-o astfel de stare, fii atenta la ce simti si la modul in care alegi sa simti

Si ca exemplu, sa nu filosofez aici degeaba: ziceai ca nu mai ai ce fotografia prin Bucuresti. Un oras are mai mult de oferit decat locatiile alea cunoscute si apreciate dpdv turistic. Tu ai acoperit in mare zonele frumoase ale Bucurestiului, fotografiile au fost minunate. Acum, incearca sa surprinzi ceea ce e mai putin evident, lucruri care nu iti sar in ochi din prima. As zice sa… deschizi ochii. Ai putea chiar sa iti propui un proiect fotografic. Poate ma gandesc la cateva provocari in acest sens :)

De: nicol

nicol — Sat, 19 Jan 2013 20:15:43 +0000

Aveam aceiasi apatie vis a vis de sarbatori pana candam descoperit in mediul virtual un joc de-a Secret Santa.Bine,activam pe acel forum de vre-o 6 ani asa ca prezentam o oaresce garantie.Era vorba de un cadou de vre-o 20 dolari(nu prea mult,insa indeajuns sa ofere posibilitatea sa cumparam niste cadouri faine).Cercetarea destinatarei mele,cautarea unui cadou potrivit,apoi asteptarea cadoului pe care urma sa il primesc(de la cu totul alta persoana)febrilitatea cu care verificam cutia postala in asteptarea mandatului,nerabdarea cu care raspundeam la apelurile de pe numere necunoscute(ca habar n-aveam daca va trimite prin Posta sau curier) mi-au adus aminte de asteptarea lui Mos Craciun din copilarie…
Poate ca la tine lipseste o scanteie sa porneasca motorul care acum merge “pe avarie”

De: Silvia

Silvia — Sat, 19 Jan 2013 11:48:36 +0000

Dar Dragos, ce e atat de neinteles la mine? :))
Nice si cu mine avem o legatura stransa prin prisma faptului ca suntem nascute sub acelasi semn :)). Nu pot gandurile tale sclipitoare sa patrunda aceasta taina?

Cat despre blog… nu prea stiu ce sa-ti zic.

De: Silvia

Silvia — Sat, 19 Jan 2013 11:44:14 +0000

:( mda, imi pare rau ; pana la urma totul e o suita de trairi, de la rau la bine, de la bine apoi la rau si tot asa.

De: elly weiss

elly weiss — Fri, 18 Jan 2013 19:42:57 +0000

Multumesc pentru idei, Nice, dar, de regula, ca sa faci bani din blog trebuie sa scrii zglobiu, mult si aproape prost. Am vazut ce articole castiga diverse campanii. Eu nu scriu asa :wink: Scriu la cate o campanie care imi place. Daca nu-mi place nu pot scrie nici macar 3 cuvinte, nu pot scrie despre chestii in care nu cred. Nu voi face eu bani din blog niciodata, stiu asta.
Cine stie, poate ca ceva se va schimba de pe o zi pe alta. Mai cred in minuni. Atat mi-a ramas.
Exact sa te incurajez am dorit. Nici pe departe sa te intristez pentru ceea ce mi se intampla. Daca am reusit sa te incurajez cat de putin, chiar ma bucur.

De: miha.ela

miha.ela — Fri, 18 Jan 2013 19:29:47 +0000

Ce solutii are Pato :)) eu una am inceput cu sportul, e un program insanity cu shaun t si 3 zile am facut fit testul, a a patra zi, dupa pauza de weekend spre seara m-au luat durerile de coloana.. daca pana acum nu eram motivata, acum ca am chef nu pot, asa ca azi m-am tuns cu tot cu spatele mele cocarjit si m-am dat si cu ruj ca in filmul ala.. ruj rosu pentru zile negre. Per total a fost o zi frumoasa, iar afara ploua non stop.

Weekend placut si indeletniciri pline de viata! :*

De: aA

aA — Fri, 18 Jan 2013 13:11:34 +0000

am senzatia ca daca astepti evenimentul ala extraordinar care sa-ti zguduie viata in mod decisiv de bun, uneori esti dezamagit. fie se intampla prea tarziu, fie se produce in alta directie decat asteptam noi si la final tot dezamagiti suntem. pe de alta parte, in fiecare zi sunt bucurii mici, care iti pot aduce linistea si buna dispozitie. doar sa alungi tristetea iernii si sa pasesti zambind, inconjurata de oameni care nu au uitat sa rada. poti gasi ceva nou de facut, un prieten vechi si drag de care ai uitat, o carte, un film amuzant sau lacrimos, o ruda cu imbratisari calde care alunga mereu tristetea, o mancare delicioasa sau o ciocolata cu n-spe mii de calorii, mai zic? :biggrin:

De: Nice

Nice — Fri, 18 Jan 2013 11:35:47 +0000

Nu ai starea necesara deocamdata…mi se intampla si mie uneori sa simt la fel. :face:

De: Nice

Nice — Fri, 18 Jan 2013 11:31:58 +0000

Dar ai o mana de oameni pe care ii citesti constant. Asa am si eu, Loredana, pe cei din blogroll. In rest, mai intru si pe alte bloguri, mai rar sau mai des.
Pana la urma nu e nicio deosebire intre noi doua la capitolul asta. Ideea e ca tu nu ai mai intrat pe aici nici macar pentru a citi. Eu te-am mai vizitat, dar rar de tot, e adevarat. Dar e normal, nu inteleg de ce ar trebui sa fim prieteni, sa citim sau sa rezonam cu toata blogosfera. Fiecare are dreptul sa isi aleaga favoritii si sa citeasca ce vrea, in modul in care doreste.
O zi buna si tie.