Mie nu prea mi-au zambit cartile “istorice”. Dar daca e s-o luam asa, citesc momentan “Cantec de foc si gheata” A song of fire and ice… dupa care se ecranizeaza serialul Game of thrones.

Nu e tocmai istorica pentru ca lumea creata de autor nu exista decat in carte. Singurul raport cu realitatea cunoscuta noua, este reprezentat de oameni si natura, pe langa care apar zei, animale sacre, triburi salbatice, etc. O lectura cam grea as zice prin natura descrierilor si a numarului foarte foarte mare de personaje, a detaliilor abundente.
Dar ce-ar fi fost fara toate astea? Omul scrie grozav.
Sunt abia la primul volum pentru ca citesc in format pdf si pentru ca de cand am inceput-o n-am prea avut asa mult chef de citit. Ma scuz pentru ca de regula detest sa las o carte neterminata odata ce-am purces la drum.

Cat despre femei ca motiv de lupta absurda, e lumea plina de exemple. Ori barbatii sunt incapabili de o judecata la rece

“Istoria diavolului” e de mult timp pe lista, in schimb. Acum ca ai mentionat o mica parte din ce as gasi prin ea, a mai avansat in pozitia aproximativa Pana acum era doar un titlu acolo.

Nu, nu. George era cel care ii crapa lui Ion capul, la sfarsit :silly: :alien:
Tie iti placea de Titu – era singurul personaj care ma motiva sa citesc mai departe.
,,Adam si Eva” mi-a placut si mie. Dincolo de atrocitati, il consider unul dintre cele mai frumoase romane ,,de dragoste” (dupa ce l-am citit, m-am mirat de faptul ca nu e mai cunoscut din acest punct de vedere – atrocitatile alea or fi de vina), tocmai pentru filosofia din spatele povestilor.

Cu AddTags de la mine poţi face diverse formatări în reply-uri, pe care în mod normal nu le oferă căsuţa de reply a wordpress decît dacă aplici manual acele tag-uri HTML menţionate dedesubt, care însă nu sînt toate şi nici nu-s prea accesibile celor ce nu ştiu HTML.

Da, asa e, traditii si prioritati. Tostusi, chiar nimic spiritual? Nici macar asa, de forma? Numai mâncare, sânge si ‘domnite’? Apropo de asta, am citit o carte foarte interesanta, “Istoria diavolului”, unde se explica de ce nu exista un astfel de personaj in credintele germanice. Pai e simplu, tot ce consideram noi ca apartine de diavol (ispita, violenta, hotie, totala necumpatare) era considerat de bon ton la germanici….erau chestii care meritau adulate!

Sincer sa fiu, si pentru mine a fost un chin sa citesc “Ion”. Era lectura obligatorie….dar pâna la urma nu a fost asa rau, mi-a placut un personaj secundar, George parca…tipul ala de era scriitor. Totusi, m-am atasat mai mult de “Adam si Eva”. Chiar daca e plina de atrocitati (si cartea aia!), mi-a placut ideea in sine, faptul ca exista suflete-pereche care se cauta pe parcursul mai multor vieti.