Pe aripile neprevăzutului

pe-aripile-vantului

“Viaţa e ceea ce ţi se întâmplă în timp ce eşti ocupat să faci alte planuri”  J. Lennon

Simt că am pierdut controlul asupra propriei mele vieți. De câte ori intenționez să fac un anumit lucru, intervine ceva care îmi dejoacă planurile. Fie o inoportună ședință la job, fie una inevitabilă de shopping. Un telefon, o veste, un om care are nevoie de mine sau o răceală care mă ține prizonieră în pat. Neprevăzutul e singura mea certitudine zilele astea, acționează când mi-e lumea mai dragă. Cel mai dureros este faptul că de câte ori îmi propun să scriu un nou articol, apare cineva sau ceva care mă împiedică să-mi pun în practică ideea. Să fie ăsta un semn că e cazul să mă las de blogging?

Oricum scriu rar în comparație cu alții, care scot articole pe bandă rulantă, lucru care mă inhibă și mai mult. Oricum public ceva doar când știu sigur că am starea de spirit necesară creației, când am timp să răspund la comentarii și să colind blogosfera.

Trăiesc o toamnă ciudată, cu sentimente amestecate. Pe deoparte sunt extrem de fericită și mulțumită de serviciul pe care îl am, este prima dată în viață când simt că nu am greșit când mi-am ales meseria asta, sunt extrem de surprinsă de ce am găsit, și nu în sensul negativ, dar în același timp sunt și foarte melancolică, nostalgică, apatică. Când nu sunt la muncă sau prin oraș cu treburi de rezolvat, visez. Și aici e tot mâna lui, a neprevăzutului. M-a luat pe nepregătite, era ultimul lucru la care mă gândeam că pot visa. Și tare mă sperie pentru că visurile se cam împlinesc…

Cu mulți ani în urmă, după licență, am zis că e timpul să mă angajez și eu undeva. Pusesem ochii pe un loc de muncă din imediata apropiere a casei. Auzisem numai lucruri bune despre el, știam că mi se potrivește mănușă. Era locul ideal pentru mine. M-am dus acolo și am discutat cu o persoană din conducere despre o posibilă colaborare. A lăsat să se înțeleagă că există unele șanse. Însă viața avea alte planuri pentru mine. Am obținut un post în altă parte. De atunci am continuat să visez la acel serviciu până în 2012 când am fost mai aproape ca niciodată de el, dar l-am pierdut printr-un ghinion fantastic. Am fost devastată si m-am vaicărit tot anul cui avea chef să mă asculte.

Astăzi merg la locul de muncă visat. 2013 a fost cu noroc și chiar dacă am așteptat o eternitate, a meritat. Aveți grijă ce vă doriți, s-ar putea să se îndeplinească!

sursa foto: weheartit.com

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

96 de comentarii la “Pe aripile neprevăzutului”

  1. Cu siguranta trebuie sa avem grija ce ne dorim ca s-ar putea sa se intample :biggrin: ! Bine, visurile frumoase se implinesc cam rar, ce-i drept, dar atunci cand se implinesc ne dam seama ca a meritat asteptarea.

    Cum ti-am mai scris Nice, ma bucur tare mult pentru tine ca ai reusit jobul visat! E foarte importanta sa mergi cu placere la serviciu, altfel fiecare zi va fi un calvar. Stiu, pentru ca am trait-o: stres, energie negativa, lipsa chefului, nervi, etc. Si tinand cont de faptul ca la job petrecem cea mai mare parte din timp, e de preferat sa fim multumiti.

    Un weekend minunat iti doresc!

    1. Da, Larisa, incep sa cred cu adevarat ca daca ne gandim si ne dorim mult un lucru, mai devreme sau mai tarziu, acesta se indeplineste. Am asteptat jobul asta de-o vesnicie, de cand eram mica practic si ma jucam cu prietenele de aceeasi varsta. Mi l-am imaginat intr-un anumit fel si in primul an de munca am avut o crunta dezamagire. Dezamagire ce a continuat foarte multi ani…pana azi. Eu nu credeam ca poate fi si asa. Ca poate fi si bine. Ma duc de drag la munca si asta e tot ce conteaza.
      Insa am abandonat complet blogul si asta ma intristeaza. Ma tem ca toat piedicile astea au rostul lor, ma avertizeaza ca a venit vremea sa spun stop. Nu stiu altfel cum sa le interpretez.
      Ma deranjeaza enorm ca tot timpul apare ceva care imi da planurile peste cap. Iar cand in sfarsit public ceva, o fac renuntand la alte activitati care nu sufera amanare. :lol: :ermm:

      In alta ordine de idei nu toate visurile ne avantajeaza. Nu toate au urmari pozitive. Sunt si visuri gresite. Pentru ca initial ne bucura, dar in final ne produc o mare suferinta. De astfel de dorinte imi este mie teama. Si nu prea stiu cum sa le impiedic. Simt ca inevitabilul se va produce…

      Multumesc asemenea, o duminica frumoasa si tie, Larisa. :heart:

  2. Da, te inteleg, m-am apucat de sters geamuri si sotul meu sigila unele zone pe unde se infiltra apa pe exterior – unde s-a facut izolatia – si a trebuit sa las totul balta si sa merg cu el la urgente ca-i sarise ceva in ochi. Partea buna e ca i-am pus niste picaturi care si-au facut efectul pana sa intram in unitatea de primire.
    Si exemplele ar putea continua. Nu e semn, doar coincidente, te vei opri din blogging doar cand tu vei simti asta. Viata e plina de neprevazut. Faptul ca altii scriu mai des nu trebuie sa te afecteze, fiecare cu ale lui. :wink:

    1. Deci si tie ti se intampla sa-ti fie zadarnicite planurile. :dizzy: Pe mine ma dispera lucrul asta mai cu seama ca se intampla zilnic. :angry: Si cu preponderenta se manifesta cand vreau sa scriu ceva. :cwy:

      Eu nu simt, iti dai seama ca nu vreau sa ma opresc, dar parca o forta oculta imi pune bete in roate. :alien: Asta in timp ce toti cei din jur publica articole zilnic. De aici dilema mea, oare ei cum pot si eu nu? Oare lor nu cum nu le da nimeni planurile peste cap. Si nu pot sa cred ca toata lumea are articolele in draft, adunate ca banii albi pentru zilelele negre. :lol: :ninja:

  3. Nu cred ca e un semn ca sa te lasi de blogging, mai degraba semnul unei scurte pauze pe care o meriti. De cate ori mi-am facut eu planul si cand eram gata sa il execut intervenea ceva ce ma tinea in loc. De blog nu mai zic cand incepeam sa scriu cate un subiect ba imi venea ceva in minte ba imi pierea cheful si lasam totul pe mai tarziu.
    Eu unu sper sa nu te lasi de blog si sa ne incanti cu pozele marca incregistrata si cu aceste articole minunate si chiar cu riscul de a ma repeta cred ca ai nevoie de o iesiresi sa incerci ceva nou.

    1. :cool: :smile: Multumesc mult pentru incurajare, Daniel. Problema e nu ca m-am plictisit de scris, ci ca nu mai am timp de el. Cum povesteam si in articol, mereu apare cate ceva care imi dejoaca planurile. Ca o forta oculta care are grija sa nu mai public nimic. Totul pare impotriva mea, am o perioada realmente aglomerata. Nu inteleg ce se intampla, ca inainte nu eram chiar asa, chiar daca mergeam la munca, tot postam de trei ori pe saptamana. Sau de patru ori. Acum am ajuns la doua articole ceea ce e putin comparativ cu ceilalti care posteaza zilnic.

      De fotografiile mele nu scapati! :devil: :w00t: Eu am multe idei de articole interesante, doar ca nu prea am cand sa pe pun in practica. In Bucuresti totul e verde inca. E verde si frig de-ti ingheata mana pe aparatul foto. Astept luna noiembrie cand macar se mai coloreaza natura. :lol:

      Ce nice esti tu, cica articole minunate. :lol: As vrea eu. :blush: :silly:

      1. Pai da chiar ai articole Nice :) am incercat sa citesc si alte bloguri dar nu urmaresc alt blog asa cum il urmaresc pe al tau, ai un stil unic care imi place :).
        Deci sa inteleg ca mai avem de asteptat pana cand o sa vedem pe summerday autumn photos, dar o sa stam cuminti si o sa asteptam ca doar arta fotografica cere sacrificii.

        1. :biggrin: :happy: Daa, am un stil unic…simplu, nepretentios, direct, sincer. :dizzy: :ermm: :tongue: :silly: Ma bucur mult ca-ti place, eu incerc sa fiu pe gustul cat mai multor oameni, imi doresc ca acestia sa se regaseasca in gandurile mele, in problemele si framantarile mele. Ca nu prea se intampla e partea a doua. :lol: :cwy: :dizzy:

          Pai normal ca mai avem de asteptat, tu nu vezi ca peisajul e tot verde? Toamna pe nicaieri, temperaturile sunt de iarna, iar culorile de primavara-vara. :tongue: :devil:
          Daca nu vine, iau poze de pe net, ca am in minte un articol pe tema asta(cu toamna adica). :lol:

  4. Nice, să nu te mai aud cu „mă las de blogging”! Ești prea bună în ceea ce faci ca să te gândești la așa ceva, cel puțin după părerea mea. :smile:
    Și la mine există ceva care mă tot împiedică. Mi-am pus în cap să fiu un blogger cu domeniu-n regulă până la sfârșitul anului, ba chiar am ales și noua temă care o să îl „îmbrace”, dar mereu apar alte lucruri de făcut și n-apuc să duc totul la capăt, cu domeniul, hosting-ul… :ermm:
    Pune accentul pe calitate, nu pe cantitate și suflet în tot ce faci. Chiar acum am terminat un articol pe tema asta. :biggrin:
    Chiar m-ai făcut curios: te deranjează dacă îmi spui domeniul în care lucrezi?

    1. Eu asta fac, Iulian, pe cantitate nu mai pun demult accentul, dar in ultima vreme nici pe calitate. :sad: Nu mai pun accentul decat pe visare… Sunt mai visatoare, mai nostalgica si mai melancolica decat am fost vreodata. :alien: :sick: Nu ma mai recunosc. :biggrin: :lol: E adevarat ca am fost si racita si nu am putut sa scriu.
      Multumesc pentru cuvintele frumoase, deci asa, vrei sa revii pe domeniu. Pai net ai? Functioneaza cum trebuie?

      Prefer sa nu spun pe blog pentru ca am vazut diferite opinii care m-au deranjat. Sa le numim prejudecati. Incerc sa pastrez discretia in legatura cu subiectul asta. Atat pot spune, insa, sunt foarte multumita de jobul de anul asta. Sufleteste, evident. :lol:

      1. Și eu sunt visător în perioada asta, dar frigul de afară mă trezește rapid. :cheerful:
        Da, vreau pe domeniu propriu din nou. Mi-am dat seama că e momentul să fiu mai serios. :biggrin:
        Cu netul să zicem că e parțial rezolvat,. Rețeaua de TV e ok acum, iar internetul vine în curând. Măcar se mișca ceva. :wink:

        1. Uff, eu sper ca se mai incalzeste putin de maine…macar asa cu vreo 10-15 grade. :lol:
          Sper sa-ti indeplinesti marea dorinta, Iulian, desi eu nu-i vad deloc neseriosi pe cei de pe platforme gratuite. Dar stiu ca e altceva sa ai casuta ta. Mai ales daca visezi la lucrul asta sau daca ai mai fost si stii exact ce inseamna. :biggrin:
          Cand mai exact vine netul? :ermm:

          1. Marea problemă e cu domeniul. Multe persoane îmi cer adresa și chiar e greu să le spun toată adresa actuală.
            iuliandeaconu.ro ar fi mai simplu. Nici nu e ceva greu de ținut minte, numelemeu.ro :biggrin: În plus, totul va fi și mai personal. WP.com nu-mi permite să fac anumite chestii. Deja testez un design drăguț local, pe PC. :wink:
            După calculele mele ar fi decembrie-ianuarie dacă merge totul conform planului. :smile:

            1. Ce fain, eu nu am pe nimeni in real life interesat de citit bloguri. Nu am cui sa dau adresa. Dar pe de alta parte nici nu cred ca as vrea sa-mi citeasca cunoscutii cele mai intime ganduri. M-as simti stanjenita cumva…

              Da, stiu perfect avantajele domeniului. Cu temele e mare problema. Uita-te si tu ca nu e una care sa nu aiba un bug. Iar daca nu te pricepi sa le rezolvi…asa cum sunt eu, ramai cu una veche cat de cat ok. :biggrin:

              Aha, da, nu mai ai mult de asteptat… :dizzy: :ermm:

              1. Când m-am apucat de blogging am ales să-mi expun gândurile oricui vrea să le citească. E ca și cum ai deveni persoană publică, dar la un nivel mult mai mic. Singura chestie de care îmi e frică sunt greșelile gramaticale pe care aș putea să le fac accidental… :blush:
                Mi s-a pus pata pe tema asta, vreau să o testez până la cod. Sper să nu găsesc bug-uri.
                Am așteptat 4 ani. Ce mai sunt 3 luni? :lol:

  5. Mie imi spui ca s-ar putea indeplini dorintele??? Si mie mi se intâmpla, dar nu pot controla frecventa si, mai ales, obiectivele. La câteva zile dupa ce m-am intrebat cum de pe o anumita persoana (ingâmfata, aroganta si enervanta) nu a pocnit-o nimeni in viata ei, s-a intâmplat sa o ia pe cocoasa pentru mai multe vieti.

    Mi-am dorit sa scap de Bucuresti – s-a indeplinit. Sa am unserviciu relativ lejer – s-a indeplinit.

    Cu toate astea, ma ocolesc al naibii de suparator anumite dorinte ‘speciale’: sa câstig la loto si sa reusesc sa folosesc, si eu, drujba!

    Ce-i drept, la loto nu am jucat inca….

    1. :biggrin: Dragos, cine e persoana ingamfata? Ponta? :lol: Sau viitorul presedinte? :w00t: :tongue: :silly:

      Serviciu lejer? Suna bine, sunt invidioasa, viata a fost blanda cu tine… Pana la urma esti un norocos, chiar daca nu crezi tu in noroc. :tongue:

      Asa greu e de folosit? Fa un curs?! :devil:

  6. Eh, vrei tu să fii optimistă, Nice, dar am constatat că Andre Maurois avea dreptate:
    “Dorinţele şi împlinirile noastre sunt întotdeauna în contratimp” (Climate).

  7. Asa e toamna pentru mai toata lumea. Aduce cu ea melancolie, oboseala, uneori chiar regrete, insa am si o veste buna: trece! :)
    Nice, ce legatura este intre tine si ceea ce fac alti bloggeri? Fiecare are ritmul sau, nu? Uite, eu scriu mai des, scriu pe mai multe bloguri, insa nu mai am timp sa ma conversez pe blogul meu cu cititorii, desi mi-as dori. Ce sa fac? Sa ma las de blogging cand vad la tine peste 100 de comentarii? :)

    1. :lol: :biggrin: Vienela, toamna e cel mai bun anotimp pentru blog. Nimeni nu leneveste acum si nici nu are chef de visat cum am eu, bloggerii sunt pe metereze. E vremea concursurilor si mai ales vremea traficului la cote maxime. :w00t: :tongue:

      Tu ai spus bine, fiecare are ritmul lui, dar al meu care e? Tocmai asta e problema, nu am mai niciun ritm, inainte scriam o data la doua zile si oricum era rar, acum aproape deloc. Din an in paste se numeste ritm? :lol:

      Eu nu vreau sa ma las, dar totul pare impotriva acestei activitati. :ermm: Despre asta e vorba de fapt… :dizzy:

        1. Da, ai dreptate. Din pacate(sau din fericire, nu ma pot hotari) am destule treburi de rezolvat. O perioada foarte aglomerata, chiar nu sunt obisnuita cu asa ceva. In fiecare secunda apare ceva nou. Bulversant. :dizzy: :ermm:

  8. Sa stii ca da…trebuie sa ai grija ce iti doresti. Eu ma ingrozesc si ma bucur la gandul ca as putea avea ce-mi doresc…stateam saptamana asta la lucru, lucrez undeva la etajul 7…sii puteam sa vad muntii in departare. Zapada pe creste, cerul senin, macar pentru cateva ore. Si dintr-odata mi-am dat seama ca venind in bucuresti, ma lamentam de multe si inca o mai fac, dar ideea e ca printre multele motive, unul dintre ele era acela ca nu aveam sa mai vad muntii in fiecare dimineata, asacum faceam de la fereastra geamului meu din calea Torontalului, Timisoara. Si de fapt, ma uitam fix spre ei. Nu erau aceiasi ai Banatului, dar erau acolo, asteptandu-ma sa-i cprind cu privirea. :tongue: Lucrurile vin intr-un fel sau altul, tot e ceva decat nimic.

    1. :biggrin: Ori ai tu privire de vultur, ori chiar se vad muntii din Bucuresti. :w00t: Eu nu vad prea bine la departare(miopie grava) asa ca nu prea stiu despre ce munti vorbesti tu mai sus. Ce munti se vad, apropos? Bucegii? :ermm:

      Nu toate dorintele sunt corecte. Asta apropos de urarea clasica de la multi ani marca Dragos FRD. Nu toate dorintele ne aduc linistea si fericirea mult asteptata. Exact cum ai zis si tu, implinirea visului meu ma ingrozeste. Din pacate nu are legatura cu forme de relief… Ce bine ar fi fost. :devil: :cheerful: :tongue: :silly: :angel:

      1. Sunt Bucegii banuiesc…ca n-are altceva ce sa fie. Si din Pipera crede-ma ca se vad bine :biggrin: . E cer senin si orizont pustiu :tongue: . In fine, nu stiu cat de pustiu, ca mie-mi vine sa fug departe!

        1. :biggrin: Te cred, interesant fenomen, din pacate nu ajung prea des in Pipera. :lol: :tongue:
          Si mie imi vine, cat mai departe de zona asta seismica in care ne aflam. :cwy: Tu erai mai in siguranta in Timisoara… :ermm:

          1. O da… la un moment dat cand auzeam de cutremure in Vrancea, imi ziceam ca ehe…e mai bine ca nu mai stau. Dar si la Tm e zona riscanta de la culoarul timis-cerna ca e zona de falie parca :tongue:

            1. Da, mai sunt si alte zone seismice in Romania, exista si cutremure banatice, dar sa fim seriosi, mai periculoasa ca zona vrancei nu exista. Pacat ca se resimt pe o arie atat de intinsa…si ca Bucurestiul e cuprins in ea. Previziunile sunt sumbre. :ninja: :alien: :cwy:

  9. ce pot sa zic despre treburile cu neprevazutul, cand tema mea a devenit nefunctionala…si mi-a taiat elanul in a mai scrie, datorita grijei blogului.
    Dar vezi tu, tot raul spre bine fiindca de mult doreati o schimbare…se pare ca ea a venit. Poate si eu doream una, dar din moment ce totul functiona perfect nu imi doream sa experimentez ce s-a petrecut in zilele astea.
    :blush:
    Ma bucur pentru tine Nice! :biggrin:

    1. Da, eu te inteleg, cum scria cineva la tine, cand ziceai Pato, te gandeai instantaneu la tema aia. Sunt sigura ca ti-a fost greu sa te desparti de ea, o aveam inca din prima zi pe domeniu. Pana si eu ii duc dorul… Nu ma pot obisnui cu gandul ca n-o mai ai. Desi nici cea noua nu e rea, dimpotriva, e o tema frumoasa. Dar destul de obisnuita, nu te individualizeaza cu nimic. Eu vad ca asta e trendul printre bloggeri, teme cat mai simple, comune. Bloggeriltele vor parca ceva mai special si mai colorat.

      Sper ca te-ai linistit si tu, ca de trei zile numai de tema asta te ocupi. :lol:

      Merci mult. :blush: :happy:

            1. Wou, pai la pretul asta merita sa-mi caut si eu una frumi. Foarte ieftin, ma gandeam undeva la 75 de euro. Stiu ca nu e inca pusa, tocmai ce ziceam ca astept finalul operatiunii”schimbam tema pe pato.ro” :biggrin:

              1. da inca nu e pusa, maine sper sa se rezolve la gata…au fost niste chestii care nu au tinut de mine zilele astea. :silly:
                Da cam asa le-am vazut si eu pe cele mai multe de la 35 de euro in sus.

                1. Pato, sper ca nu te-ai suparat pe mine, pe laptop se vede super bine, dar de pe PC nu prea pot sa citesc articolele si comentariile. Scrisul este cam “in ceata”. Dar nu e o problema, o sa intru mai mult de pe laptop. :biggrin: :happy:

  10. Bună!
    Din faptul că unii toarnă articole pe bandă rulantă rezultă că au (în general) mai mult timp liber sau mai multă disponibilitate în a scrie. Nu este niciun semn şi ar fi bine să nu te laşi de scris pe blog. :biggrin:

    1. Buna, Vlad, nu, evident, nu asta e semnul, ci faptul ca ori de cate ori vreau sa scriu ceva nou, apare din senin o problema ce trebuie rezolvata pe loc, ce nu suporta amanare. Se intampla deja de prea mult timp… Parca ar vrea cineva(o forta oculta) sa nu mai postez nimic. :lol: :tongue: :alien:

      Iar faptul ca ceilalti scriu zilnic pe mine ma deruteaza. :devil: :wassat: Adica cum de altii pot, isi gasesc timp si au si chef si eu nu? :ermm: :dizzy:

  11. In sfarsit pot sa zic si eu ceva. (In sensul ca am net)
    Intai de toate, sa nu te lasi de blog, ca-i pacat. E oaza ta de linste, cu multi oameni frumosi care vin sa iti citeasca gandurile. Stii, nu trebuie sa te compari cu altii, care scriu pe banda rulanta, pentru ca ei, in general, scriu pentru altii. Tu scrii pentru tine, in primul rand. Asa ca e nomal sa iti asterni gandurile, doar atunci cand simti nevoia sa o faci :-)
    Si ma bucur tare mult ca ai gasit job-ul perfect :-) Cu orar perfect si oameni langa care sa lucrezi cu drag.
    Iar despre “aripile neprevazutului”, cred ca as putea sa scriu un roman. Dupa ani de zile, am invatat in sfarsit sa accept schimbarile de planuri fara sa ma gandesc prea mult. Nu intotdeauna neprevazutul aduce ceva rau, char daca pe moment e bulversant!!

    1. Ella, tu ma intelegi cel mai bine, cred. Spun asta avand in vedere niste marturisiri pe care le faceai tu in niste articole comentate de mine si in care ma miram cat de mult ne asemanam. :happy: :lol: :cheerful:
      Da, sunt momente in care ma linistesc doar daca imi astern gandurile pe hartie(sau pe blog). Altfel simt ca innebunesc… Sa stii ca functioneaza ca un terapeut blogul asta. Mai ales cand sunt consolata sau incurajata de voi. :heart:

      Sa nu-mi spui ca esti iar in Italia? :ermm:

  12. Nice, macar esti foarte multumita in privinta job-ului. Daca as avea un asa noroc, nu mi-ar pasa ca n-as mai reusi sa scriu cum scriam. Desi si eu am probleme.
    Si la mine neprevazutul are un cuvant important de spus. Vreau sa fac ceva si mereu intervine altceva care imi da peste cap orice mic plan personal. Reusesc cu greu sa postez cate ceva cu ritmicitatea obisnuita insa nu mai am timp sa raspund la comentarii. Nu stiu daca toata lumea asteapta sa le raspund dar totusi, o parte asteapta cu siguranta. Si eu n-am timp. :sad: Am renuntat sa ii vizitez pe unii dintre cunoscuti, pe cei care scriu mai mult si cred ca sunt cam suparati. N-au mai dat pe la mine. Asta este. Dupa cum stii, nu putem impaca si capra si varza. :wink:
    Or trece toate. Cat despre dorinte care s-ar putea implini asa, doar dorindu-ne mult… macar de s-ar implini! :lol:
    Weekend placut!

    1. Interesant cum pui tu problema, Elly, insa eu imi doresc foarte mult sa pot continua si cu blogul, imi fac bine discutiile cu oamenii. In real life nu prea am cu cine discuta pe marginea subiectelor care ma preocupa. :wassat: :dizzy:

      Nu stiu ce sa zic, acum depinde mult de comentariul lasat. Daca omul te intreaba ceva, are o anumita curiozitatea, daca se vede clar ca vrea un dialog, atunci da, e de preferat sa-i raspunzi. Insa la cele mai multe comentatii nu prea mai ai ce zice. Sunt sigura ca cei care le lasa nu au mari pretentii de raspuns.
      Pai da, de cei care posteaza foarte des ziceam, eu cum pot? La ei nu intervine niciodata neprevazutul ca sa le incurce planurile? :lol: :dizzy: :ermm:
      Ei lasa ca oamenii se supara oricum. Chiar daca ii vizitezi chiar daca nu. Si eu ii vizitez pe unii care nici nu se gandesc sa-mi lase comentarii. Cica nu stiu ce sa zica la articol. :biggrin: Deh, la asemenea filosofii… :lol:

      Merci asemenea, Elly. :heart:

    1. :devil: Mai sunt si din astea, Ovi. Dar eu stiu ca tu traiesti in patria tuturor posibilitatilor. La voi posibilitatea ca dorintele sa se indeplineasca e ceva mai mare ca la noi. :biggrin: :cheerful: :silly:

  13. Nice, iti recomand filmul “The Secret” (sau cartea cu acelasi nume) si o sa vezi ca toate lucrurile pe care noi oamenii le gandim se indeplinesc la un moment dat, fie ca-s bune sau rele. Inconstient am aplicat si eu “secretul” de foarte multe ori si chiar are efecte reale.
    Cred ca se potriveste cu tema acestui articol. :biggrin:

  14. În primul rând te salut, în al doilea rând nici nu ştii ce norocoasă eşti că într-un final ai un job dorit. Ceea ce faci aici, în virtual va rămâne, pentru că e o obişnuinţă plăcută şi pe care nu trebuie să o prestezi cu program, ci doar când simti. La câtă lume văd aici …nu te va lăsa nimeni să taci. Asta simt. frumos gând de duminică mi-ai imprimat: cel cu dorinte împlinite. Nu-i rău!

    1. Bun venit pe blog, Adriana :cheerful: , da, stiu ca am fost norocoasa intr-un final, poate pentru a balansa situatia din toti ceilalti ani de ghinion crunt. :biggrin: :silly: Si sunt incantata, fericita chiar si recunoscatoare. Cred ca e al treilea articol in care amintesc de lucrul asta de cand m-am angajat. Oamenii s-au plictisit deja…
      Asa-i scriu doar cand simt. Problema e ca simt destul de des, dar nu sunt lasata de diferiti factori externi. Si deja nu stiu ce sa mai cred.

      E un gand frumos, insa eu as vrea sa se implineasca doar dorintele corecte. :happy: :biggrin:

  15. Neprevazutul, cum cred eu dintotdeauna, vine cu rele … si cu bune. Ce ma bucura pe mine, e ca acuma ai dat si de partea buna, pe plan profesional. Cat despre melancolie, si eu o simt din plin in momentele mele de respiro, in rest sunt fericita. Totusi, in acele momente, nu numai ca sunt melancolica, ci prus si simplu intru in panica, imi aduc aminte de tot ceea ce nu merge in prezent si sunt pe punctul de a face o criza. Noroc ca astfel de momente sunt foarte scurte, pentru ca Emilia are nevoie de mine … sau de ceva, astfel ca sa-mi plang de mila cade pe al suta mia-lea plan (ce exprimare si la mine! :tongue: ).

    Pe drumuri gresite o mai luam toti, cumva- cumva iesim si de pe ele cu ceva invatat cu cineva in urma noastra (familie, prieten) cu convingerea ca nu vom mai strabate astfel de drumuri. (Nu zic niciodata pentru ca nu se stie :happy: ) Ca si zicala de la sfarsitul articolului tau, desi ea ma duce cu gandul la altceva, un fel de teorie ce se bazeaza pe ea (zicala): daca ai ganduri negre, nimic bun nu ti se va intampla, daca gandesti optimist sigur ceva bun va iesi in calea ta – cred si nu cred. Pana si optimistii au necazuri. Pana si negativistii au parte de bucurii. In sfarsit, prea dimineata pentru mine sa fiu coerenta, de obicei “mintea” mea vine pe la amiaza :biggrin:

    1. Categoric un copil ne da forta de a merge mai departe, de a trece peste toate starile negative, de a fi mai puternici. Nu prea avem de ales, de dragul lui. Asta spun din ce vad in jur sau din experinta mea de viata, adica la ce am observat la mama mea care s-a straduit mereu sa fie tare pentru mine. Si pentru tara. Asa ca te inteleg perfect, mai ales acum cand Emilia este atat de micuta nu ai timp de visare sau melancolie. Insa pe mine m-a doborat astenia de toamna. Noroc cu articol asta ca mi-am mai revenit. Nu aveti idee cat de mult ma intaresc cuvintele voastre! :happy: :w00t: :blush: :angel:

      Ai interpretat perfect finalul articolului, Alexandra. Trebuie avut mare grija cu toate gandurile care ne trec prin minte. Intr-o zi ne putem trezi ca ele se materializeaza… :dizzy: :tongue:

  16. Asa sa speram cel putin, ca daca ne dorim ceva foarte tare si nu se indeplineste- contrar zicerii aleia ca,daca iti doresti ceva tare,universul te ajuta la un moment dat- e pentru ca ceva mai bun ne asteapta.
    Toamna te indeamna la visare? Eu visez la primavara :)) Nu,nu azi,cand e o zi frumoasa tare, ci atunci cand ploua si e rece si vant.
    Duminica frumoasa!

    1. Ei da, varianta ta e si mai buna. :biggrin: :happy: O sa ma gandesc daca mi s-a intamplat in forma asta. Dar si asa, trebuie sa avem grija, pentru ca povestea cu Universul care comploteaza in favoarea noastra, e adevarata.
      Si eu sunt o mare iubitoare a primaverii. Dar e frumoasa si toamna, doar ca simt o lipsa acuta de chef, de moblizare… As sta toata ziua cu ceasca de ceai si as visa. Daydreaming gen. :blush: :silly:

      Multumesc, asemenea. :heart:

  17. Bună, Nice! :smile:
    Tare mi-aş dori să ai dreptate atunci când spui că trebuie să avem grijă ce ne dorim, fiindcă s-ar putea să se împlinească. Mie, nu mi s-a îndeplinit :ermm: :dizzy: deşi am citit câteva comentarii care confirmă ceea ce spui tu… aşadar, mai există o speranţă (poate aflu prin noiembrie :silly: :cheerful: :cool: )
    Referitor la scrisul pe blog, n-ar trebui să-ţi faci atâtea probleme… şi nici să incluzi vreo “forţă ocultă” care ţine neapărat să te ţină departe de blog :ninja: :lol: Uite, (nu ştiu dacă ai observat), luna trecută am făcut un experiment, (altul după acela cu ocazia celui de-al 200-lea articol, ţi-l mai aduci aminte, nu? :whistle: :blink: ), am scris zilnic… am vrut să văd cum e… curiozitate… :biggrin: promit să nu se mai repete :cool:

    Seară faină, Nice :cheerful: (sper că ţi-a trecut răceala)

    1. Buna, Centurion, da, nu ni se indeplinesc cand vrem noi, adica pe loc, ci dupa multi ani de asteptare chinuitoare. Bine, nu ma refer aici la oamenii foarte norocosi si la dorintele insignifiante. Uneori nu se indeplinesc niciodata. Poate pentru ca nu suntem pregatiti sau nu ne dorim cu adevarat acel lucru. :biggrin: :dizzy: :ermm:
      M-ai omorat cu noiembrie. :wassat: :lol: Abia astept sa aflu ce ai planuit pentru noi. :lol: :silly: :w00t: :tongue:
      Si eu scriam intr-un timp zilnic. Rezultatul era uimitor, dar eram in 2010. Blogul meu avea un trafic bunicel si foarte multi comentatori. In 2011 ajunsesem la page rank 4. Doar ca ma ajuta foarte mult si Dragos si unele articole, cel putin la inceput, erau inspirate din articole de pe net. Eu le mai transformam pe ici pe colo. Intr-o zi m-am decis sa scriu doar din experienta proprie. Rezultatul se vede, trafic impotmolit, sub nivelul marii, comentatori plictisiti in cautare de alte bloguri mai interesante. :biggrin: :wassat:

      Dar de ce ai decis sa te opresti cu scrisul zilnic? Nu ti-a placut experientul? Nu a dat roade? Sau iti mananca prea mult timp? Te solicita prea mult? :ermm: :dizzy:

      Merci asemenea, Centurion. :cheerful: O saptamana minunata si tie, calduta si insorita si plina de satisfactii de tot felul. :cool: M-am facut bine. Oarecum. :dizzy: Doar ca au dat cutremurele peste noi. :alien:

      1. Nu ştiu ce să zic, mi-e cam greu să percep legătura între dorinţă şi realizarea acestei, indiferent de cît de mult sau “cu adevărat” îţi doreşti ceva… :alien: Prin urmare, nu prea iau în serios “teoria atracţiei” la care se face referire în cartea şi filmul ” The secret”, menţionat într-un comentariu anterior. :ermm: Pur şi simplu, am nevoie de explicaţii mai dovedibile (argumente nu doar afirmaţii) în direcţia asta, dar cum spuneam mi-aş dori să ai dreptate. :smile:

        Ahh… noiembrie, decembrie… :silly: cândva… când faptul că “doresc cu adevărat” va atrage un eveniment care să mă facă să nu am senzatia că fac ceva fără rost… Ştii, dacă nu faci nimic este normal să nu ai nimic, dar dacă faci, atunci te astepti la ceva, altfel ai impresia că tot efortul este inutil (la serviciu mă refer). Deja a devenit agasantă ideea că lucrez cam degeaba, la fel ca şi cum n-aş face nimic, dar în acest caz ar fi acceptabil să constat că nu obţin nimic… :dizzy:

        Eh, dacă tot vorbim de experimente, chiar şi blogul în sine este unul… Cum se apropie anul de când l-am deschis, mă gândeam să le aflu pe toate :lol: să experimentez ce-mi trece prin minte ca să pot încheia “conturile” cu bloggingul :wassat: :silly: un an ajunge, e suficent timp să afli cam tot din ceea ce ţi-ai propus :biggrin: Cam asta mi-am propus luna trecută, să văd dacă pot, să postez zilnic… am văzut, ce rost are să repet experienţa :ermm: :cheerful: :silly:

        Am auzit la TV, la Reşita nu s-a simţit. Mă bucur că ai scăpat de răceala :happy:

        1. Aoleo, cum sa termini conturile cu bloggingul dupa un an? :shocked: :wassat: :dizzy: :ermm:
          Marturisirea ta imi aduce aminte de cea facuta mai demult de un tip pe blogurile gsp-ului, care zicea ca vrea ca timp de o saptamana sa comenteze non stop sa vada cum e. Ca sa mai bifeze o experienta. :ninja:
          Mie imi plac lucrurile trainice, de durata. Nici nu vreau sa-mi imaginez blogosfera fara tine. :cwy: Sper ca e doar un gand, nu o decizie finala. Nu stiu ce emoticon s-ar potrivi acum…

          Da, cam asta vroiam de la voi, sa-mi spuneti daca credeti in aceasta lege a atractiei. Mie imi este teama de ea, pentru ca uneori gandurile mele o cam iau pe aratura. :lol: :tongue: :devil: If you know what I mean.

          Ce bine de voi, acolo in vest traiti linistiti fara spaima seismelor, a dezastrelor pana la urma. Incepe sa se faca lumina in privinta acelei probleme. Sper sa ne dai mai multe detalii in noiembrie. :cool:

          1. Stai liniştită, :cheerful: n-am spus că dispar din peisaj. Mă gândeam doar că un an este suficient (timp alocat) pentru a-ţi satisface o curiozitate, pentru un experiment, dacă vrei. Probabil voi continua să citesc acele câteva (nu foarte multe bloguri care-mi plac acum), la fel, să las un semn al trecerii mele pe acolo (e drept pe mult mai puţine) şi chiar să mai scriu câte ceva. Însă, mi se pare cam mult să prelungesc la infinit ceva care a prins contur doar din dorinţa de a vedea cum este să scrii pe un blog, până la urmă şi curiozitatea se sfârşeşte undeva… :smile: :silly: :cool:
            Cred că înţeleg (cel puţin în parte) la ce te referi când spui că uneori ţi-e teamă de această presupusă “lege a atracţiei”, însă poate că îţi faci griji degeaba, în legătură cu ceva ce încă nu a fost demonstrat… :whistle: cel puţin nu suficient d.p.m.d.v.
            Sunt şi la noi în vest o câteva zone seismice, Banloc (jud. Timiş) îmi vine acum în minte, desigur diferite de zona vrancei, fiind de suprafaţă.
            Seară plăcută, Nice :cheerful:

            1. Buna, Centurion. Daca te-a prins microbul, continui, daca nu, nu. Eu nu am crezut niciodata ca voi putea scrie un articol. Nici macar cateva randuri cu sens. Cu gramatica eram la pamant. Pe cei care lasau comentarii la articole ii vedeam ca pe niste zei si ii admiram si apreciam nespus. Intr-o zi, dupa luni bune de stat pe bara si observat, mi-a facut curaj sa vad cum e. Daca se moare din asta. Am lasat primul meu comment pe un blog sportiv. Nu eram deloc buna. Dar imi placea!
              Si imi placea pe zi ce trece mai mult. Eram indragostita de scris.

              Tu esti bun. Scrii frumos si super interesant. Nu stiu insa daca esti si pasionat de scris. Nu de blogging…de scris.

              Aoleo, tocmai vin de pe un site unde scria ca pana la sfarsitul anului un cutremur cu magnitudine de 7,1 se va produce in Vrancea. Iti las prin testament blogul meu. :lol: :devil: :alien: :silly:

              Seara excelenta si tie, Centurion. :happy:

    1. Multumesc pentru incurajari, Tury. :happy: Eu nu vreau sa ma las deocamdata. :blush: Jobul ma face in sfarsit fericita. Asa cum nu mi-am imaginat niciodata ca ma poate face. :wassat: :ermm: :biggrin:

  18. Asa sunt si eu in ultimul timp…nu stiu daca ai apucat sa mai treci pe la mine pe blog si sa vezi cat de rar scriu… nu duc lipsa de idei ci de motivatia sa le pun in practica. Mereu apare altceva care trebuie facut si care trebuie rezolvat inaintea unui articol pe blog. Abia mai am timp sa trec pe la toate blogurile pe care altadata intram si le citeam zilnic. Si eu m-am intrebat daca nu cumva e cazul sa spun stop. :( nu as vrea sa fac asta dupa 4 ani jumate de blogging pentru ca ultimele 3 locuri de munca le-am obtinut si datorita blogului meu si parca n-as vrea sa-l las sa moara dar pe de alta parte ma si oftic ca nu am timp la fel de mult de el ca inainte…
    hard choices… :sad:

    1. Wou, mi se pare foarte tare ca blogul te-a ajutat sa-ti gasesti trei locuri de munca pana acum. Adica a avut si el contributia lui…fantastic! :w00t:
      Am vazut, cum sa nu, chiar azi am intrat de vreo doua ori. :biggrin: :blush:
      Oricum acum esti foarte bizi, Ana. Eu zic ca scrii la un interval rezonabil de timp pentru cate ai pe cap. Cu certitudine o faci mai des decat mine.

  19. Stii ca si eu scriu rar. Dar nu neaparat din cauza lipsei de timp liber, pentru ca daca as vrea cu adevarat, as gasi o ora in fiecare dupa-amiaza pentru scris. Eu nu mai scriu asa des pentru ca sunt inhibata de unii cititori de-ai mei, care ma cunosc. :)

    Ma bucur ca ti-ai gasit jobul mult visat.

    1. Nici eu nu m-as simti confortabil daca as sti ca rudele sau cunostintele din real life imi citesc gandurile si framantarile. Te inteleg perfect, Mihaela. Eu special am ramas in acest anonimat si nici nu dau nimanui adresa blogului…
      Nu stiu ce sa zic…nu pot sa te sfatuiesc sa scrii ce simti pentru ca si eu in locul tau as fi la fel de inhibata. O situatie fara iesire. :dizzy: :ermm:

      Merci mult. :heart:

  20. Bună, Nice. Faci ce faci şi aduci vorba de blog, blogging, blogosferă. Te macină traficul, vizitatorii, comentariile (zici tu, puţine!), faptul că postezi rar (alţii postează şi mai rar :biggrin: ), mă rog, cam tot ce ţine de activitatea asta. Să fim serioşi, viaţa noastră, traiul nostru nu depinde de cât de des sau rar postăm de blog, de câţi cititori sau comentarii avem. It’s not about the money! Căci dacă ar fi fost aşa, atunci treburile stăteau altfel, găseam timp pt. articole, alegeam subiectele :wink: etc. You know. Bănuiesc că ai așteptări mult mai mari, dar nu poţi câştiga inimile tuturor, în plus, preferinţele oamenilor, în timp, se schimbă. Ca şi alte tale. Nu cred că e vorba de instabilitate, doar de gusturi. Chiar crezi că ai dezvoltat relaţii cu cei care te citesc? Fals. Fără supărare. Dezvolţi relaţii în blogosferă doar dacă eşti implicat în proiecte ce ţin de real life. Câţi cititori au venit, te-au apreciat, lăsau comentarii lungi (unele şi off-topic) de “dragul” tău, apoi au dispărut? Nu, nu contează bloggingul, blogosfera, blogul. Contează ce se întâmplă pe stradă, în oraş, în ţară, în casa ta. Te-am supărat? Am eu un simţ acut al realităţii care nu-mi permite să văd fluturaşi şi roz şi sclipici. :wink:
    -http://www.youtube.com/watch?v=vN7HQrgakZU&list=PL71E7B25365EF56B3

    1. Buna, Antonela. Nu m-ai suparat deloc, trebuie sa precizez din start. :biggrin: :w00t:

      E opinia ta si eu sunt mereu interesata de ea. :cheerful:

      Ce pot spune, ai intuit tu bine, sunt preocupata, dar din pacate nu de blogging si trafic. Cel putin nu de o buna bucata de vreme…
      Sunt macinata de o problema de suflet. Visez prea mult. La ceva sa zicem. Insa cum nu pot da detalii, incerc sa o iau pe la Ploiesti. Acum, fiecare intelege ce vrea din articolele mele codate.

      Ultimele doua sau trei articole sunt despre noua mea preocupare. Ma gandesc la ea non stop. Am ajuns la disperare si in final am apelat la blogoterapie. In cazul meu functioneaza de fiecare data. Cum pun pe hartie unele ganduri, cum scap de ele. :happy: :silly: :blush: :alien:

      Bloggingul este foarte important pentru mine. Ma vindeca si ma elibereaza. Ma ajuta. Socializare dincolo de el, in real life, nu ma intereseaza. Ma multumesc cu ce am.
      Sunt foarte constienta ca oamenii vin si pleaca. Insa, acum nu mai plang dupa ei ca la inceput. M-am obisnuit.

      Sambata simteam ca innebunesc. Imi venea sa scriu mesaje pe cer, sa anunt lumea intreaga, sa tip. Nimeni nu m-ar intelege. Nu am cu cine sa vorbesc anumite probleme. Le scriu pe blog…codat. Crede-ma, nu e vorba nici de trafic si nici de bani. Ar fi fost infinit mai usor…

      Antonela, la mine a fost intotdeauna vorba de iubire. :cwy:

      1. Bănuiam, Nice. Eşti o fire sensibilă şi sensibilitatea ta transpare prin cuvintele aşternute. Numai că, vezi tu, fiecare se leagă de ceva anume scris în articol. Eu, de pildă, observând că aminteşti de bogging în câteva din ultimele articole, m-am legat de acest lucru. Mă feresc să decodific, să dau cu presupusul, să emit aluzii care pot fi iluzii. Merg pe lucruri concrete, tocmai ca să nu dau cu băţul în baltă. E foarte uşor să intri cu bocancii plini de noroi în sufletul cuiva.

        1. Antonela, la fel procedez si eu. Ne legam de ceea ce ni se pare ca rezoneaza cu sufletul nostru, de ceea ce ne place din articol sau de ceea ce ne deranjeaza. Anyway, mie imi place sa scriu despre blogging. Nu am negat niciodata ca ar fi subiectul meu preferat. Ba dimpotriva, imi place sa-l abordez si sa-l comentez peste tot, nu doar la mine.
          Dar nu o sa ma vezi verificand traficul zilnic sau numarand unicii si comentariile totale cum fac altii. Daca tu iti imaginezi ca eu sunt disperata dupa trafic, nu ai vazut nimic. :lol: :biggrin: Sunt altii si mai si. Altii care chiar au motive sa se laude si sa se ia la intrecere cu rivalii.

          Vezi tu, articolul asta nu era despre blogging. Dar urmatorul trebuia sa fie. :lol: Il planificasem de ceva vreme si a aparut acest comment al tau. Nu mai pot sa-l scriu. O sa-l aman ca sa nu par disperata dupa trafic si comentarii. Desi…chiar daca as fi, chiar nu vad unde e problema. Fiecare are propria viziune despre blogging si nu trebuie sa dea nimanui explicatii. Iar blogul asta e munca mea. E sufletul meu. Pentru unii poate parea putin, pentru mine reprezinta imens. Si nimeni altcineva decat mine nu poate intelege cat. :wub:

  21. In primul rand succes la jobul tau vis :) Sper sa fie chiar asa cum ti’l imaginai inca de cand ai luat licenta :)
    In a 2’lea rand…fiecare scrie cand are inspiratie si cand poate. Nu exista reguli pentru blogging, fiecare il “practica” cum stie si cum poate asa ca zambeste, capul sus si mergi mai departe :)

    1. Multumesc mult. :cheerful: :blush:

      Da, dar nu vorbeam la modul general, nu ma comparam cu ceilalti. Eu ma raportam la trecut. In alti ani scriam aproape zilnic. Acum, de doua ori pe saptamana. Cam aici e problema. De ce inainte puteam si acum nu? :dizzy: :ermm:

        1. Exact, ai intuit perfect motivele. Nu mai am nici timp si nici nu ma mai framanta atatea lucruri ca odinioara. Da, categoric, in viata mea unele lucruri s-au schimbat fundamental. :biggrin:

  22. Mmm… Tocmai acum cand te-am gasit sa nu mai scrii? In raspunsul comentariului meu de la articolul Memorabil, imi multumeai ca citesc articolele tale si comentariile. De multe ori imi place sa citesc comentariile, si tocmai asta imi place la blogul tau, comenteaza oameni care chiar au ceva de spus. Nu-mi plac comentariile care ridica in slavi autorul articolului ( vezi comentarii pe blog-ul Mihaelei Radulescu- am dat un exemplu).
    Pana la urma, nu conteaza frecventa cu care scrii, ci ceea ce scrii si cum scrii. Si eu consider ca sunt normale si momentele care te abat de la ce ti-ai propus sa faci atunci. Poate amanarea te face sa vezi altfel lucrul respectiv. Zic si eu, nimic nu este intamplator in viata.

    In legatura cu visele care se implinesc, iti spun din proprie experienta ca multe din visele mele s-au implinit. Nu pot sa uit cum visam cu ochii deschisi cand spalam rufe de mana(era momentul meu de visare si meditatie, ca doar eram doar eu cu mine :smile: ).
    Unele au fost benefice: cum a fost absolvirea facultatii; un serviciu care mi-a schimbat viata in bine si mi-a deschis practic lumea; locuitul la casa cu gradina, etc.
    Altele au fost greu de dus, si da, este foarte adevarat ca trebuie sa fi foarte atent cu ce-ti doresti.
    Poate voi lua exemplu tau, si ma voi apuca si eu sa scriu articole pe care sa le postez pe blog, al meu sau al altcuiva. Si mie mi-e frica de greselile gramaticale, poate si asta ma opreste de la a scrie. Mi s-a tot reprosat ca fac greseli de exprimare, inexplicabile.

    Eu una ma consider o persoana norocoasa, dar nu voi juca la Loto. Simt eu ca nu-s pentru mine banii nemunciti. Mi-ar fi frica sa nu pierd altceva in schimb, mai pretios. In viata totul se compenseaza(poate gresesc, dar asta este impresia mea).

    Si totusi, mie imi place sa visez in continuare, sa las imaginatia sa zboare pe campii! Uite de exemplu acum visez ca tu vei continua sa scrii pe blog chiar daca mai rar( ca sa nu mai zic de un articol de-al lui DragosFRD). Plus ca visele tale de acum se vor materializa cat mai bine pentru tine :kissing:

    1. Superb, iti multumesc, Luminita. :heart:

      Imi place sa descopar oameni care gandesc ca mine. :cheerful: Si aici ma refer in primul rand la felul cum vezi tu norocul. Da, in viata totul se compenseaza, azi plangi, maine razi, azi castigi, maine pierzi. Nu poti sa nu te gandesti ca un noroc urias poate fi urmat de un mare necaz. O boala, o pierdere. Legea echilibrului din Univers functioneaza.
      Cat despre Dragos(vezi ca am inceput cu finalul), si eu il astept, nerabdatoare, cu o noua productie interesanta. Sa vedem daca are chef de scris… :lol: E adevarat ca inainte el imi trimitea mai des articole. Inainte adica prin 2010. De aceea, poate, si blogul era actualizat mai des.

      Comentariul tau mi-a dat putere sa trec peste o oarecare dezamagire. Ieri am fost cam demoralizata toata ziua. :dizzy: :ermm: Dar a venit si semnul ca trebuie sa continui. Vezi, tocmai ce vorbeam de legea compensatiei. :biggrin: :w00t:

      Greselile se elimina pe parcurs. Dar nu e cazul tau, exprimarea ta e perfecta, scrii foarte corect din punctu de vedere gramatical. Mai ramane sa-ti iei inima-n dinti si sa-ti deschizi blog. :cool: :happy:

      Ai remarcat tu bine, pe mine rar ma lauda cineva. Dar prefer comentatul simplu, pe subiect, off-topic, orice e binevenit, mai putin cultul personalitatii si lauda desantata. Bine, nu zic ca nu sunt incantata cand lumea imi apreciaza fotografiile. :lol: :cheerful: :silly:

      Luminita, din ce imi povestesti aici, imi pare ca ai o viata frumoasa, tihnita, fericita. Chiar asa, un blog iti mai lipseste. :biggrin: :devil: :w00t: :unsure:

  23. Daca vrei ceva singurul lucru care il pot face respectiv il poti face si da rezultate 100% este rugaciunea. Spun serios acest lucu. Rugaciunea personala inaintea Lui Dumnezeu este exact ce avem nevoie. Eu asta fac.

  24. probabil ca-i timpul sa-ti faci alte vise, daca asta s-a indeplinit atat de frumos!
    ma bucur mult pt tine, sunt atat de putini oameni care reusesc sa realizeze exact ce si-au propus. muritorii de rand, invata sa traiasca cu vise reformulate :biggrin:

    1. Despre asta era vorba, despre alte visuri. Pe care deja le visez cu ochii deschisi si mai am atat de putin pana sa le ating… :w00t: :cool:

      Ce dragut ai spus. :wub: Merci mult. :heart:

      1. Hiiii, mult succes îţi doresc, Nice!! Sper să ţi se îndeplinească visurile :happy: Dar să ai grijă să îţi făureşti mereu altele şi altele :smile:

        Şi nu, nu cred că perioada prin care treci ar fi un semn că trebuie să te laşi de blogging. Dacă era aşa, eu mă lăsam când m-am apucat :lol: :silly: Cred că în fiecare zi intenţionez să scriu, dar nu mai ajung să o şi fac. Poate aş reuşi, dacă nu m-ar mai interesa să citesc şi ce scriu alţii sau, eventual, să şi comunic.

        Cred că e normal… mai ales când au loc schimbări în viaţa ta sau ceva, fie şi ceva de natură intrinsecă, te scoate din rutină – să nu mai reuşeşti să te ocupi la fel de mult de un hobby, oricare ar fi el. E poate doar chestie de acomodare :smile:

Lasă un răspuns la Silvia Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: