Unele ma amuza, altele sunt solemne, dar toate sunt foarte revelatoare.

Ca si anagajata, am dat peste tot felul de sefi si team leaderi. Si femei si barbati. La un moment dat, cred ca tine si de personalitatea, caracterul fiecaruia in parte. Daca nu te plac, atunci nu te plac. Nu pup in c*r, scuze dos. Dar nu sunt nepoliticoasa. Poate ceva mai rece.

Astfel ca, la primul job mai acatarii am fost facuta sa-mi dau demisia – restructurari ziceau ei, dar la o luna si ceva au mai angajat vreo 4-5 persoane. Weird, but,hey, who am I to judge?! De ce? Pentru ca sefa directa- team leaderul nu ma placea defel. Si a facut cum a facut ca sa plec. Cealalta fata a inceput chiar sa planga cand a auzit ca vom fi concediate. Scuze, nu concediate, obligate sa ne dam demisia – e o diferenta majora. Eu m-am inrosit, dar am zambit. Pe dinauntru fierbeam, urlam de-a dreptul, dar exteriorul, inafara de o roseata a tenului – pacostea mea, era zambitor.

Pentru ca urmatorul job sa fie la o editura peste care am dat peste tartora-sefa. Aveam 2 obligatii la postul meu care imi “mancau” tot timpul. Nuuuu, eu trebuia sa mai fac vreo 15 altele, nespecificate in fisa postului, pentru ca e sefa. Genul foarte “eruptiv”, as fi vrut sa zic emotiv, dar enervarea acuta si cronica nu mai este o emotie, ci o boala nasoala rau. Cand am vazut ca nu se mai putea, intr-o zi frumoasa si geroasa de luni, decembrie, mi-am scris frumos demisia si i-am trantit-o pe birou, care apropo era in fata mea, si am plecat. Uimirea de pe fata ei m-a mangaiat putin, dar nu prea mult.

Cu barbatii oricum ma inteleg mai bine, in general. Am prietenele mele. Persoanele noi pe care le cunosc devin prietene sau nu. Dar cu baietii ma simt cel mai bine. In grupul sotului meu sunt “unul dintre baieti” – vorbim de toate si pentru toti :devil:

Ca sefa, nu am avut sansa sau nesansa sa fiu … inca. Poate niciodata. Nu se stie. Doar peste vreo 2 grupuri de copii: in Romania, un grup de vreo 50-60 de copii cu varste cuprinse intre 4 si 9 ani, in afara, un grup de vreo 25 de copii, multiple nationalitati, toti stiau engleza, cu varste cuprinse intre 6 si 13 ani. Pot zice ca ii prefer oricand pe ei. Oricand.

Seful ideal nu exista. Nimic nu este ideal! Dar as prefera ca, inainte de toate, sa stie sa fie OM. Mare lucru in ziua de azi, va asigur! Si apoi, cum ai zis si tu, un echilibru intre corectitudine si toleranta.