Comentarii la: Informații, păreri sau sentimente?

De: Nice

Nice — Sun, 09 Nov 2014 20:02:11 +0000

Hehe, ma bucur ca ti-ai facut curaj sa scrii ceva nou. :biggrin: Si actual. :ninja:

De: Dragos FRD

Dragos FRD — Sun, 09 Nov 2014 19:57:18 +0000

Pai parerile altora, pe ale mele le stiu deja :-)

La intrebare ti-am raspuns deja :-)

De: Nice

Nice — Sun, 26 Oct 2014 06:21:34 +0000

Si eu, Ovi. :happy:

De: ovi

ovi — Sun, 26 Oct 2014 03:49:38 +0000

din partea celor ce ma inteleg… asa e… apreciez generozitatea fiecaruia…

De: Nice

Nice — Fri, 24 Oct 2014 14:54:59 +0000

Bine ai revenit, draga Alice :heart: , credeam ca ti-a placut atat de mult in Turcia incat ai decis sa ramai acolo. :biggrin: :silly: :blush: Acum vin in vizita pe la tine sa vad cum a fost! :happy: :w00t:

Ce mama faina ai! :cheerful:

De: Nice

Nice — Fri, 24 Oct 2014 14:50:36 +0000

Aura, ce coincidenta uimitoare si totodata minunata, si eu sunt tot capricorn! Nu stiu daca cunoasteai acest fapt, deci nu e deloc intamplatoare intalnirea noastra. Ma bucur mult ca mi-ai povestit pe scurt povestea ta pe plan profesional, spre deosebire de mine tu esti mult mai curajoasa si mai puternica. Esti o luptatoare si o invingatoare ceea ce nu se poate spune si in cazul meu. Increderea in sine…hm, ai citit articolul asta:
http://www.summerday.ro/2011/05/31/increderea-in-sine/
Te imbratisez cu drag, weekend frumos! :heart:

De: Aliceee Traveler

Aliceee Traveler — Fri, 24 Oct 2014 12:48:31 +0000

Bine te-am regasit, in sfarsit pot sa ma relaxez din nou prin lumea blogosferei. Imi place tema de azi fiindca la fel ca fiecare bloggar probabil am trecut prin situatii asemanatoare si mici rautati spuse de oamenii din jur care nu inteleg. Mama era inamicul numarul 1 la inceput, eram in “concediu de maternitate” cand am inceput blogul si mama statea la noi sa fie cu Kari si ma chestiona non-stop ce fac eu de petrec atata pe net. Dupa 1 an intr-o zi i-am spus, cand m-am dus in Maroc, sa citeasca jurnalul live ce urma sa il scriu de acolo. Evident ca acum e cititoarea si criticul number 1 al blogului :)

Cat despre stil, mie imi plac blogurile cat mai personale dar sa aiba si ceva informatii, daca e cazul. Depinde si de nisa, blogurile culinare le citesc doar pentru retete, cele de fashion doar sa ma pun in tema cu tendintele, cele de travel de placere dar si sursa de informare pt viitoarele calatorii, iar blogurile personale doar pe cele pe care gasesc buna dispozitie, subiecte incitante, informatii, pareri personale si simt ca rezonez cu ideile scriitorului.

De: Aura

Aura — Thu, 23 Oct 2014 17:38:18 +0000

Draga mea, ar fi mult de povestit, avand in vedere faptul ca prima mea zi de munca a fost pe 1 septembrie 1987, dupa un liceu si o scoala de contabilitate. Eram stagiar si nu stiam nimic la inceput. Imi amintesc si acum cum plangeam in fiecare seara cand ajungeam acasa. Dupa revolutie m-am reprofilat in calculatoare si am avut si norocul sa gasesc un loc intr-un birou de Resurse Umane – comp.salarizare. Cand credeam ca sunt AS in ceea ce faceam acolo, a trebuit sa caut alt loc de munca, de data aceasta intr-un Trust de Constructii in Rosiori de Vede (deci in alt oras). Aici mi s-a oferit ceva pentru compartimentul Tehnic si am trecut si la naveta. Si iar a trebuit s-o iau de la zero cu acumularea de cunostinte! Dar nu-mi pare rau pentru ca am invatat cate ceva din fiecare, partea cu financiarul a fost cea care a dat startul.
Referitor la partea cu respectul, la fel si eu m-am simtit in trecut nu marginalizata cum spui tu, chiar umilita pot spune. A fost ingrozitor, eu fiind o fire foarte sensibila si mai singuratica de felul meu (sunt Capricorn). Puneam totul pe seama varstei (fiind prea tanara atunci) si a lipsei de experienta la acea vreme. Cu timpul toate s-au diminuat si m-am bucurat de mai mult respect.
Draga Nice, indiferent cat de intunecata ar putea parea uneori viata, iti doresc sa fii tare si sa nu-ti pierzi niciodata increderea in sine! Te pup!

De: Nice

Nice — Thu, 23 Oct 2014 15:31:49 +0000

Problema e ca eu il schimb prea des. Practic in fiecare an… Ei stiu si simt ca nu sunt una de-a lor, ca nu voi ramane alaturi de ei prea mult timp si de aceea sunt marginalizata.
Sa stii, Aura, ca de cca patru ani de cand am blogul asta incerc sa invat cel mai greu lucru din lume si anume acela de a nu lasa nimic si pe nimeni sa ma supere, sa ma afecteze. Intr-o oarecare masura am reusit. Tu cum te descurci la capitolul asta caci simt ca ne asemanam aici? :dizzy:

De: Aura

Aura — Wed, 22 Oct 2014 23:54:39 +0000

Te inteleg perfect, asa se intampla de fiecare data cand schimbi locul de munca, este greu sa fii acceptat si inteles.
Noi oamenii ne deosebim intre noi prin viziune si simtire, prin educatia primita in cei sapte ani de acasa.
Sunt oameni care nu au un caracter bine slefuit si acea sensibilitate care sa le imbrace frumos sufletul.
Tu, o fata cu o frumusete interioara incontestabila, o fata care are felul ei in care priveste lumea, esti evident diferita fata de colegii tai. Cred ca cel mai bine ar fi sa nu-i bagi in seama, lasa-i in pace!
Invata sa inlaturi tot ce te intristeaza si aduna numai ce iti aduce bucurie deplina!
Zile binecuvantate!