Cum am ratat întâlnirea cu Dracula

ruginiul-de-toamna

Duminică dimineață trebuia să fie prima noastră întâlnire. Chiar dacă este doar o legendă, sau poate tocmai din acest motiv, căci nici monstrul din Loch Ness nu există și cu toate astea nu cred că este cineva care să refuze o vizită la celebrul lac din Scoția, dorința mistuitoare de a-l vedea, de a fotografia peisaje idilice din poate cea mai pitorească zonă din țară, Culoarul Rucar-Bran, de a surprinde imagini romantice cu cel mai faimos castel din România, învăluit de ruginiul specific lunii noiembrie, se întețea pe măsură ce timpul se scurgea leneș, entuziasmul și emoțiile mele atingând cote nebănuite.

Eram atât de aproape de obiectivul meu, la doar câțiva zeci de kilometri. Îi simtem chemarea, îi adulmecam farmecul de netăgăduit. Toată noaptea visasem la el, mi-l imaginam așteptându-mă de secole pe stâncă lui solitară, nerăbdător să-mi dezvăluie încântat tainele sale prin care atrage turiștii curioși de pretutindeni. Nicio clipă nu am prevăzut Continuă să citești Cum am ratat întâlnirea cu Dracula

Share

Aștept pictorul!

picturi-de-toamna

Răbdarea mea e pusă la grea încercare zilele astea. Știu că e mult prea curând pentru o schimbare dramatică în peisaj, dar DSLR-ul meu zace prăfuit pe un raft și din când în când mă roagă să-l pun și pe el la treabă că prea se plictisește. Eu, fată miloasă, îi fac pe plac. Ieri am ieșit cu el în parc pentru a surprinde amprenta noului anotimp asupra vegetației. Doar că, aici, stupoare! Aparatul meu a văzut iar verde în fața ochilor lentilei. Și nu roșu cum și-ar fi dorit pentru că de culoarea specifică verii s-a cam săturat… Dovada, mai jos, în articol.

În timp ce-mi aștept pictorul favorit să mă uimească cu talentul lui nemaivăzut, mă bucur de noul program de lucru. De fapt e puțin spus, radiez de fericire. Și cum acest sentiment îmi este destul de străin, profit de ocazie să-l strig în toate zările. Și să-l împărtășesc și cu voi, aici, pe blog.

Iată cum arăta o zi din viața mea anul trecut: Continuă să citești Aștept pictorul!

Share

Promisiune

promisiune

Nici vara asta nu am reuşit să evadez din Bucureştiul natal. Din păcate, serviciul mă ţine prizoniera unui oraş mare, prăfuit şi tare aglomerat.

Într-o dimineaţă răcoroasă de iulie, m-a cuprins nostalgia vremurilor de altădată, a vacanţelor de vară petrecute la ţară, copil fiind, a incursiunilor facute pe dealurile înverzite din jurul casei unde stăteam, pentru a admira florile de câmp viu colorate sau pentru a privi fascinată cositul ierbii, a gustului de mere verzi si parfumului de frăguţe mici si aromate, fructele de pădure pe care tocmai le descoperisem şi pe care deja le adoram, a universului satului românesc cu toate obiceiurile si elementele sale caracteristice. Aventurile la scăldat, la gârla din sat, flirturile nevinovate cu vecinii mei simpatici şi neastâmpăraţi, caţăratul prin pomi după cireşe amare, culesul dudelor sau corcoduşelor, nenumăratele năzbâtii pe care le imaginam sau chiar înfăptuiam, stârnind panică prin bătătură, toate m-au determinat să-mi scot DSLR-ul de la naftalină şi să pornesc iute spre singurul loc din oraş unde-mi puteam alina dorul nebun ce mă copleşise. Şi dupa tot ce am văzut si fotografiat, dorul parca si mai mult s-a inteţit, asa că, m-am intors acasă cu o promisiune, aceea de a ajunge la ţară cât mai curând posibil, poate chiar la toamnă. Continuă să citești Promisiune

Share

Dimineti perfecte de vara

poze-cu-fluturi

Sunt acele dimineti magice in care respiram in voie aerul libertatii specific vacantei. Ni le petrecem fie explorand tinuturi necunoscute, urcand pe carari de munte greu accesibile si poposind din cand in cand in decorul bucolic al unei poienite inverzite, marginita de creste solemne, fie bronzandu-ne pe nisipul fin, sclipitor, la tarmul dezmierdat de valuri lenese al unei insule tropicale sau, de ce nu, hoinarind pe stradutele pietruite ale unui orasel medieval uitat de lume.

Sunt acele dimineti insorite cand pur si simplu nu poti ramane in casa, cand natura te atrage ca un magnet, te invita sa fii partas la spectacolul efervescent pus in scena de anotimpul distractiei, tentatiilor si al dorintelor implinite. Acum, cand nici macar un norisor nu atenteaza la seninul sufletesc, nu-ti ramane decat sa pornesti intr-o (alta) aventura memorabila.

Desi ne aflam in luna lui Cuptor, la orizont se prefigureaza o zi cu temperaturi moderate, ideala pentru plimbare. Am inspectat cerul si am consultat inca o data buletinul meteo, iar pe la 9 am plecat grabita spre Continuă să citești Dimineti perfecte de vara

Share

Sfarsit de Florar

"capsuni"

Cu bogatia de miresme florale inconfundabile si nebunia de arome dulci, fructate, luna mai e de departea cea mai frumoasa, mai elogiata si mai indragita perioada din an. Bloggerii s-au grabit sa-i inchine ode si sa-i dedice articole presarate din belsug cu imagini sugestive, combinatia puternica de rosu aprins si verde crud, ominprezenta, de mare efect, seduce, incanta, si uimeste tototdata.

Si cum sa nu iubesti ultima luna de primavara, cand raiul coboara pe pamant, la propriu, cand vegetatia este mai proaspata si mai exuberanta ca niciodata, iar vedetele sunt cele mai admirate flori din lume, macii si trandafirii si cele mai delicioase fructe, ce amintesc atat de bine de copilarie, capsunile si ciresele?

In decorul mirific al naturii inflorite, povestile de iubire vibreaza de dor si pasiune. Insa, despre noptile de mai  si semnificatiile lor v-am povestit cu alta ocazie…

Intr-una din zilele trecute, dupa ce m-am intors de la serviciu, am luat Continuă să citești Sfarsit de Florar

Share

Fotografia de peisaj

"fotografia de peisaj"

Este preferata mea alaturi de fotografia macro. Orice colt din natura care ma capteaza cu ceva deosebit, care imi spune ceva la un moment dat, care ma impresioneaza printr-un anumit detaliu, este demn de a fi imortalizat. Intr-un peisaj frumos toate elemementele cadrului natural se imbina armonios, iar la vederea lui sufletul iti tresalta de bucurie si uimire, iar povestea din el te invita la visare. La fel se intampla si cu fotografia de peisaj, daca aceasta are ceva magic, ceva ce-mi face ochii sa zambeasca de incantare, o consider reusita.

In general fotografiez pentru mine, pentru placerea mea si nu tin neaparat cont de zecile de reguli ale fotografiei de peisaj. Zeci e putin spus, sute cred ca sunt si ma obosesc deja. E plin internetul de ele, nu o sa le pomenesc aici decat pe cele care imi par extrem de importante, de care imi amintesc uneori pe teren.

In primul rand trebuie spus ca folosesc intotdeauna Continuă să citești Fotografia de peisaj

Share

Simfonia lalelelor

"simfonia lalelelor"

Fotograful din mine, indragostit de peisaje idilice si flori frumoase, femeia sedusa de ideea unei iubiri vesnice, perfecte, bloggerul pasionat de calatorii, a visat mereu la realizarea unui articol de colectie care sa cuprinda si sa glorifice toate aceste lucruri, iar concretizarea sa era posibila in conditiile vizitarii unei tari pitoresti, care ma ademeneste de prea multa vreme cu toate simbolurile sale: lalelele, morile de vant, polderele si nu in ultimul rand, branzeturile. Tanjesc atat de mult dupa fotografierea unui camp de lalele avand in fundal o moara de vant, dar cum Olanda imi este momentan o destinatie deloc accesibila, cu melodia celebrului Luigi Ionescu rasunandu-mi in minte, am purces zilele trecute prin soarele dogoritor al orasului natal in cautarea florilor mele preferate. Daca freziile m-au fermecat cu eleganta si delicatetea lor, liliacul cu parfumul imbatator, lalelele sunt intruchiparea unei calitati la care eu tin enorm: simplitatea. In plus, m-au cucerit si cu semnificatia lor, si anume constanta si trainicia sentimentelor in ciuda trecerii timpului, surmontand orice obstacol, fara a recurge la compromisuri.

Si am ajuns la timp, pentru ca simfonia lalelelor desfasurata an de an, in luna aprilie, in zona Parcului National, isi savarsea ultimele acorduri. Am gasit aici lalele de toate culorile si formele si nu m-am mai saturat sa le fotografiez. In rondul din fara Arenei Nationale, masinile treceau milimetric si cu viteza luminii pe langa mine, dar eram atat de concentrata incat am ignorat total pericolul. Concret, ce am surprins: Continuă să citești Simfonia lalelelor

Share