Și atunci pleci departe de ei. De oameni, de facebook, de blog, de tot. Evadezi. Un timp mai lung sau mai scurt cât să uiți și să-ți revii. Să meditezi suficient pentru a lua o decizie, pentru a nu mai simți frustrarea. Un respiro binevenit în care să-ți umpli sufletul cu liniște și frumos. Ai nevoie ca de aer de un refugiu. Și unde găsești un astfel de loc tămăduitor unde starea de bine e omniprezentă? În sânul naturii, evident. Unde altundeva?

Tânjeam de ceva vreme după o rază de soare. Pe termen lung, iarna cu gerul, ceața și cenușiul ei poate deveni obositoare, iar de aici până la angoase și depresie e doar un pas. Înarmată cu multă răbdare, am așteptat-o aproape două luni, iar când în sfârșit mi-a zâmbit complice, am pornit bucuroasă spre Grădina Botanică, unde, nici dacă plănuiam nu ieșea atât de bine, am descoperit că sunt singurul nebun curajos gata să se ia la trântă cu nămeții:

Și sentimentul a fost extraordinar pentru că toată zăpada aia proaspătă, afânată, toți copacii și toate băncile erau numai și numai pentru mine și pentru aparatul meu foto, jucăria preferată.

Și încă una, bulgărele perfect.

Căsuțe colorate

Sau albe

Bancuțe solitare

Hm,  dar se pare că a mai fost cineva înaintea mea pe aici.

Lumini si umbre

Ornamente naturale

Și puțină culoare

După atâta timp petrecut în natură, inevitabil, ți se face sete de ceva…natural. Am încheiat ziua cu ghimbir, țelină, portocale și broccoli, strecurând astfel un strop de senin într-un suflet zbuciumat.

Unde vă refugiați/evadați voi când cei din jur vă dezamăgesc sau pur și simplu nu aveți chef de socializare? Există un loc anume sau o activitate solitară preferată?

Azi a fost o zi perfectă pentru o plimbare în parc sau pentru fotografiat. Crivățul a încetat, surprinzător, din șuieratul său amenințător, iar gerul aproape că nici nu se mai simțea. Zăpada pufoasă te îmbia parcă s-o atingi, să-i admiri puritatea și să te lași cuprins de magia ei. Și asta am făcut și eu, m-am îmbrăcat adecvat și am pornit, înotând în oceanul alb, spre cel mai apropiat parc de casă.

Totul în jur era înveșmântat în omătul sidefiu strălucitor

chiar și mâna mea
Nu am găsit cine știe ce peisaje hibernale mirifice, în schimb mi-a atras atenția bucuria princhindeilor ieșiți la săniuș. Aș fi stat întreaga zi să-i fotografiez, să surprind euforia momentului în care coborau în viteză maximă pe derdeluș. Se tăvăleau în zăpada, chiuiau, cădeau, dar de nimic nu le păsa și toată lumea a lor părea. Vă aduceți aminte sentimentul?

Un anotimp al purității, simplității și drăgălășeniei

Cu acest prilej am realizat cât de mult îmi doresc și câtă nevoie am de un teleobiectiv pentru wildlife. Cred că asta m-ar face nespus de fericită, să fotografiez momente de bucurie, inocență și puritate, momente unice, surprizătoare.

Atmosfera de sărbătoare a cuprins orașul gri, diversele decorațiuni îi dau acum un farmec aparte, instalațiile îl luminează feeric la ceas de seară, iar tarabele ticsite de cadouri specifice sezonului sunt luate cu asalt de amatorii de chilipiruri sau doar de veșnicii curioși. Am tresărit de încantare când am simțit plutind lin aerul de vacanță, permițându-i să-mi năpădească întreaga ființă, în speranța că va putea schimba ceva, că-mi va alunga temerile, stresul cotidian, tristețea onimprezentă de ceva timp încoace.

Am coborât din bloc și m-am înarmat cu multă răbdare în așteptarea microbuzului către Auchan. Cele treizeci de minute petrecute în stație, la minus două grade, pe care din cauza crivățului dezlănțuit le-am perceput ca fiind minus zece, cât am paralizat de frig, m-au ajutat să iau o decizie. Una radicală și, poate, mai sănătoasă. Așa nu mai puteam continua, nu-l mai suportam!

Totul a început în facultate, prin anul doi sau trei, când, iarnă fiind, veneam încotoșmănită mai ceva ca Baba Dochia, iar colegele mele se prezentau ca niște floricele îmbrăcate cu un soi de bluzițe subțirele, cu vedere  la buric (căci nu era moda de acum cu rochia-pulover). În timp ce eu, și așa înveșmântată, tremuram non stop, ele păreau imune la ger. Azi așa, mâine tot așa până la un moment dat când m-a răpus curiozitatea și le-am întrebat dacă nu au degerat încă. Spre uimirea mea mi-au răspuns că nu. Revelația m-a pocnit în moalele capului, din acea clipă am renunțat la cele trei rânduri de cojoace, că oricum nu-mi ajutau la nimic, ori cu ele, ori fără ele, tot frig îmi era.

De îndată ce am intrat în Auchan, am purces la treabă. Am găsit la H&M un pulover grosuț, mai degrabă potrivit pentru schi decât pentru oraș, așa cum n-am mai avut de-o eternitate. Acesta:

De la C&A am achiziționat, după ce am probat toate căciulile din trei magazine, un fes gri, pe care m-am grăbit să-l și port, lucru care nu s-a mai întâmplat din copilărie,

iar de la CCC am cumpărat o pereche de cizme îmblănite.

Astfel echipată iarna poate să vină! Ah, da, și n-am rezistat în fața unei genți negre găsite la NewYorker.

Și pentru voi gerul este un dușman de temut? Cum îl suportați  și care sunt eventualele arme cu care luptați contra lui?

Ningea atat de frumos, fulgii jucausi dansau nepasatori deasupra mea si apoi se depuneau incet pe pamantul reavan, intr-o mantie perfecta, pufoasa, fara cusur, siluete de copaci impodobiti cu diamante se estompau undeva in departare, invaluite intr-o ceata diafana, ca niste iluzii efemere, iar vantul batran suiera prelung completand atmosfera tipica de iarna.

Orasul era iar sub zapada si era momentul prielnic pentru a surprinde cateva imagini pitoresti, reprezentative. Cine stie cand ne trezim cu primavara la fereastra si apoi…adio peisaje dalbe, de poveste. Am zis sa-mi incerc norocul in necunoscut, ce-o fi o fi, oricum nu am nimic de pierdut, ba dimpotriva, doar de castigat. Un strop de relaxare, aer curat si cateva fotografii nou noute pentru blog, facebook sau instagram.

Cu greu m-am lasat desprinsa din decorul vrajit cu accente melancolice, solitare, specifice anotimpului in care ne aflam. Mainile imi inghetaseara pe camera foto si simteam nevoia sa ma dezmortesc un pic. Am ajuns in fata restaurantului in care mai mancasem de vreo doua ori inainte si mi-am zis ca n-ar fi rau sa ma incalzesc in timp ce savurez un delicios pui cu bambus. Doar ca aici, stupoare! Iata ce anunt  trona, in toata maretia sa, pe geam:

Era prima data in viata cand vedeam un astfel de anunt. Mi s-a parut cel putin suspect, pentru ca nu este cine stie de local trendy-fancy, nu e un restaurant de lux sau de fitze, ci unul de duzina as aprecia (gen fast-food, doar ca mancarea nu e servita in farfurii si cu tacamuri din plastic).

Sunt curioasa ce ati face voi daca ati vedea un astfel de anunt pe usa restaurantului (fast-food-ului) unde nu ati mai intrat niciodata sau ati mai mancat doar de cateva ori, dar nu sunteti client de-al casei? Ati intra sau nu? Vi s-ar parea dubios?

Ultima data când am ieșit la fotografiat, în Herăstrău fiind, după aproximativ 500 de capturi ale toamnei bucureștene, m-am așezat epuizată pe o bancă și m-am gândit, sătulă de atâta pozat, că o să-mi reiau activitatea preferata abia la primăvară. Dar azi dimineață, după serviciu (am avut doar o ședința scurtă), pașii m-au purtat direct spre parcul de lângă casă, unde speram să petrec o zi relaxanta, în mijlocul naturii înveșmântate în alb stralucitor. Se anunțase o zi cu temperaturi de minus 10 grade Celsius, dar nici măcar acest amănunt nu mi-a stat în cale, vroiam cu orice preț să simt zăpada cum scârție sub picioare, gerul să-mi îmbujoreze obrajii, iar mâinile să-mi înghețe pe aparatul foto. Așadar, dornică de senzații tari, am purces plină de entuziasm spre locul unde intenționam să uit de toate problemele, să mă simt bine și să mă concentrez pe imortalizat imagini de iarnă.

M-am trezit aproape singură într-un parc încremenit de frig, m-am plimbat agale pe aleile meticulos curățate de omătul ce căzuse din abundență la începutul săptămânii și gândul mi-a zburat involuntar la circuitul efectuat asta toamnă pe Coasta Dalmată, unde obisnuiam sa fotografiez absolut tot ce-mi ieșea în cale: orice clădire, străduță, vaporaș, pomișor sau fir de iarbă. N-am ratat nimic, însă am pierdut șansa de a savura așa cum se cuvine frumusețea meleagurilor croate. Concentrată, emoționată la maxim, preocupată că totul să iasă așa cum trebuie, am uitat să mă bucur de vacanță! Asta spre deosebire de acum patru ani, când fotografia nu reprezenta o pasiune, am plecat în Belgia cu mâinile în buzunar și m-am intors acasă doar cu cinci poze mari și late. Atunci am avut timp suficient să respir aerul medieval al Bruges-ului, să rătăcesc pe străduțele Gent-ului, să admir farmecul inegalabil al clădirilor vechi, dar elegante ce străjuiesc cea mai frumoasă piață a Bruxelles-ului și a Europei, Grand Place. Însă acum resimt acut lipsa unor poze de la față locului, pentru că amintirile mele belgiene încep să se estompeze treptat până când, inevitabil, vor dispărea complet.

Ce considerați voi că este mai important în vacanta într-o țară pe care n-ați mai vizitat-o niciodată, să faceți multe poze cu absolut orice obiectiv va iese în cale ( inclusiv cu voi înșivă în fața acestuia) sau să va bucurați și să savurați la maxim frumusețea și unicitatea peisajului, a locului unde va aflați, fără să va stresați câtuși de puțin în legătură cu fotografiile?

Pentru ca am reusit intr-un timp record, iar cca doi ani de la primii pasi in blogosfera zic eu ca nu sunt multi, sa ma indragostesc de toamna, de data aceasta provocarea este uriasa, incerc sa-mi apropii iarna de suflet, sa ma imprietenesc putin cu ea si, spuneti si voi daca prima zi din anotimpul alb, 1 decembrie, nu este ocazia ideala pentru a intra in spiritul sarbatorilor care sunt atat de aproape. Si pentru a-i da Cezarului ce-i al Cezarului, adica pentru a aniversa cum se cuvine venirea iernii, va propun tuturor o leapsa pe aceasta tema, initiata de Aliceee Traveler in colaborare cu Giftland.

Asadar, sa purcedem la drum:

1. Care este sarbatoarea voastra preferata dintre: Sf. Andrei, 1 decembrie si Ziua Nationala a Romaniei, Mos Nicolae, Craciunul sau Revelionul?

Nu exista una anume, dar in copilarie iubeam Craciunul si mi-l doream bogat in zapada si jucarii.

2. Enumerati trei activitati preferate de sarbatori.

Ador sa fotografiez peisaje montane albe, sa impodobesc bradul, desi avem unul artificial si deloc falnic, il ornam cu globulete, beteala si lumini, iar rezultatul este destul de spectaculos. De asemenea, in zilele geroase imi place sa intru intr-o ceainarie sau intr-o cafenea si sa ma incalzesc cu o bautura dulce, fierbinte, delicioasa.

3. Ce cadouri va place sa daruiti celor dragi? Ce cadouri ati alege de pe site-ul Giftland si cui le-ati oferi?

Aici, la partea cu cadourile pentru cei dragi e mai dificil. Toate persoanele din jurul meu sunt pretentioase si, unde mai pui, avem gusturi total diferite. Chiar citeam mai devreme un articol care prezenta o statistica surprinzatoare. Astfel ca doar 11% dintre romani folosesc cadourile pe care le primesc, unii, cei mai multi, le dau mai departe, iar 5% le arunca fara mila. De pe site-ul Giftland as alege stik-uri USB personalizate sau cani termosensibile personalizate cu logo-ul blogului si vi le-as oferi voua, cei care ma vizitati.

4. Unde v-ar placea sa petreceti Craciunul? Dar Revelionul?

Intr-un loc special, pe care nu l-am mai vazut niciodata, altfel decat pana acum, adica traditional, in Romania, intr-un apartament de bloc sau intr-o piata unde degeram la -10  grade la un concert. As alege un oras medieval precum Praga sau Bremen ori o mare metropola europeana precum Londra sau Paris. Si nici un Craciun in Viena nu as refuza mai ales de cand am auzit ca e mult mai frumoasa decat Budapesta care m-a impresionat placut in toamna.

5. Care este wishlist-ul vostru pentru aceasta iarna? 

In primul rand sa-mi cumpar cat mai repede smartphone-ul de care va tot povestesc de cateva articole incoace, un DSLR sau mirrorless (daca gasesc ceva la reduceri) hainute, ghete de iarna, un parfum deosebit, sa realizez un nou concurs cu premii frumoase pe blog, sa ma relaxez intr-un cadru de vis, imortalizand momentul cu noul aparat foto. :cheerful:

Puteti prelua si voi leapsa, o puteti realiza aici pe blog sau, mai simplu, imi puteti spune care este wishlist-ul vostru pentru acesta iarna, ce va doriti cel mai mult sa vi se intample, sa va cumparati, unde v-ar placea sa petreceti sarbatorile (tara, orasul).

sursa poze: www.weheartit.com

Prima zi dintr-un weekend lung si special, cu multe sarbatoriri, concerte, ceremonii si parade militare, colorat in rosu, galben si albastru, asezonat cu fasole si costita afumata si udat din belsug cu tuica fiarta in orasul Marii Uniri, Alba Iulia sau in Bucuresti, la Arcul de Triumf, cu petreceri tematice in cluburi sau evadari la munte pe Valea Prahovei, cu alte cuvinte, dimineata de vineri dintr-un sfarsit de saptamana 100% romanesc, m-a gasit cu laptopul in pat cautand preturi cat mai decente si pareri cat mai pertinente pentru si despre viitorul meu smartphone. Initiez un dialog spumos cu mama:

“Mama, uite, aici, pe site-ul emag, telefonul meu costa 1400 de lei”

“Asa, si?”, ma intreaba mama din cealalta camera

“Ah, nimic, ziceam si eu asa, ca titlu informativ”, o lamuresc eu pe un ton defensiv

“La tine nu e nimic informativ, la tine exista doar VREAU, TREBUIE SA FIE AL MEU, ASTA E JUCARIA MEA, ACUM!”, ma contrazice mama pe un ton sugubat

Hm, cam are dreptate si imi vine rapid in minte un citat pe care il respect intocmai:

Imi facusem planuri mari pentru acest weekend. Intentionam sa plec intr-o excursie in strainatate, dar pana la urma aceasta s-a anulat pe motiv ca nu se stransesera suficienti participanti. Era un prilej ideal pentru relaxare la sauna, putina miscare la piscina si fotografiat cateva locuri de poveste din tara vecina si prietena  :unsure: , Bulgaria.

Voi cum intentionati sa petreceti 1 decembrie, ce planuri aveti pentru acest sfarsit de saptamana?

…si va astept cu o leapsa de sarbatoare.

Am surprins imaginea de mai sus acum cateva zile, joi mai precis, pe cand ma intorceam de la service. Mi s-a parut sugestiva pentru perioada din an in care ne aflam: cu un picior in toamna, iar cu celalalt in iarna. Se pot observa copacii inca galbeni pe stanga si cei desfrunziti pe dreapta. Dar oare ce fel de iarna ne asteapta in 2013? Iata ce ma preocupa pe mine in momentul de fata. Si cred ca nu sunt singura ingrijorata de o potentiala reeditare a iernii trecute (mai precis a lunii februarie ale carei caracteristici sa se extinda si pentru decembrie si ianuarie) alaturi de mine, se intreaba daca vor avea zapada cat casa si temperaturi de -15 grade Celsius si alte milioane de romani. De aici sau de pretutindeni. Dupa ce meteorologii americani au prognozat o alta iarna grea si deja ma vizualizam inotand prin nameti in drum spre serviciu, au iesit la rampa si specialistii englezi anuntand o iarna blanda cel putin pentru sud-estul Europei, acolo unde ne situam si noi. Si parca m-am mai linistit putin. Dar nu-mi fac mari iluzii, m-am invatat minte sa nu mai cred in previziuni de niciun fel, dupa ele in decembrie nu ar veni iarna ci sfarsitul lumii…

Pregatita sufleteste pentru iarna nu sunt. Nu cred ca voi mai fi niciodata. Nu suport frigul, nu-mi place sa fiu infofolita, nu agreez ghetusul care se formeaza pe trotoare si pe care pasesti cu teama de a nu aluneca, iar din punct de vedere al garderobei specifice anotimpului, singura piesa care-mi lipseste o reprezinta incaltamintea adecvata. Am remarcat insa niste ghetute imblanite, cu talpa ortopedica, la o firma de ale carei produse m-am indragostit iremediabil, pentru calitatea si mai ales calapodul impecabil, pe care abia astept sa le achizitionez in decembrie.

Voi v-ati pregatit (sufleteste si vestimentar) de iarna? Va doriti pentru urmatoarele trei luni o reeditare a gerosului februarie 2012 ?

M-am trezit fericita de dimineata. Motivul? Un vis cel putin ciudat…

Se facea ca eram prizoniera unei zane cu inima de gheata intr-un palat de clestar. Imi furase tot ce aveam mai de pret, zambetul, energia si pofta de viata. In ultima clipa am primit un ajutor nesperat… O data eliberata din prinsoarea ei, am simtit acut nevoia sa zburd ca o copila pe campuri proaspat inverzite, sa-mi pierd ratiunea visand la trandafirii fericirii, sa privesc mirata copacii osteniti de bogatia miresmelor si a culorilor. Visul devine apoi tot mai alert, un straniu impuls ma impinge sa testez racoarea undelor fermecate, transformate in susur cristalin, sa culeg raze de soare timid si sa ma bucur de stangacia naturii trezite la viata. Adulmec aerul caldut al primaverii si transform sentimentul intr-o simfonie a simturilor, intr-o mare a aromelor si o eterna beatitudine a sufletului. De undeva de departe, o melodie imi insoteste gandurile, e freamatul pamantului intrigat de schimbare.

Ma trezesc brusc si alerg spre fereastra sa ma conving ca e adevarat. Deschid ochii mari de uimire, nu-mi vine sa cred… Ce trecatoare e fericirea! Afara s-a pornit iar viscolul. Saptamana viitoare se anunta un nou val de frig, va trebui sa suportam cu stoicism aceleasi temperaturi infricosator de coborate. Momentan sunt -15 grade Celsius.  Anotimpul noilor inceputuri e inca atat de departe.

Va e dor de ea, de primavara? O astepati cu nerabdare sau inca sunteti prinsi de vraja zanei albe, de gheata? Ce temperaturi sunt azi la voi in zona?

Nu am mai avut rabdare, am decis sa va prezint primele poze facute chiar din balconul blocului meu cu noul aparat achizitionat cu cateva ore in urma. Recenzia si dezvaluirea numelui sau in curand.

P.S.1 Incercati sa faceti abstractie pe cat puteti de blocurile gri. :cwy:

P.S.2 Cine ghiceste marca si eventual modelul aparatului foto va beneficia de un premiu surpriza din partea mea.

Va astept cu o opinie sincera. Eu sunt prea subiectiva…