Am ajuns, așadar, la episodul doi din jurnalul meu de călătorie, cel destinat mijloacelor de deplasare prin paradis Praga. Doar că în acest articol nu mă voi opri doar asupra mijloacelor clasice, precum metroul, tramvaiul sau autobuzul, ci și asupra celor, hai să le numim așa, neconvenționale. De ce? Pentru că ele m-au impresionat cel mai mult și tocmai cu ele nu am reușit să mă plimb. Nu sunt ieftine deloc, dar fac parte din peisaj, accentueaza farmecul locului, nu-ți poti imagina Praga fara ele. Abia când m-am întors acasă am realizat cât de mult mi-aș fi dorit o experiență cu trăsurică, o aventură cu trenulețul sau cu o mașină vintage, dar, se pare, m-am trezit prea târziu.

Însă, cea mai bună metodă de a descoperi comorile medievale ale Pragăi, dar mai ales bijuteria coroanei, centrul său istoric, inclus în Patrimoniul UNESCO, e să străbați orașul pe jos. Să te plimbi relaxat, cu aparatul foto (neapărat să vă luați baterie și card de rezervă) pregătit, pe străduțele înguste din Mala Strana și Stare Mesto, pavate cu piatră cubică, dis-de-dimineață până la asfințitul soarelui (pentru cine are condiție fizică), să-i iei pulsul, să-l simți, să te încarci de energie pozitivă, să te lași cucerit de frumusețea, vibrația unică si spectacolul oferit.

Pont 1: purtați încălțăminte comodă, ideal pantofi sport cu talpă ceva mai grosuță, practici, comozi și ușori. Eu nu am vrut sub nicio formă să renunț la cizmele mele lungi, cu toc (mic și pătrățos, e adevărat) care au fost o adevărată povară, extrem de grele și din cauza cărora după 8 ore de mers capitulam. Piatra aia cubică ascuțită îți intră în tălpi de-o simți până în suflet. Bine, nu se aplică și celor care vin în Praga exclusiv pentru cea mai bună bere din lume și pentru faimosul gulaș. Bănuiesc că sunt și astfel de turiști pentru care terasele reprezintă principala (și singura) atracție.

Pont 2: dacă sunteți îndrăgostiți de fotografie sau nu suportați aglomerația încercați să vă începeți aventura prin Praga cât mai matinal cu putință. De preferință la 8 AM. Dacă ajungeți la Castelul Praga, de exemplu, la ora 9 AM veți avea marea surpriză să găsiți domeniul oarecum pustiu și veți putea face poze în voie.

De la ora 10 totul devine sufocant, aglomerația poate fi, cel puțin până te obișnuiești cu ea, năucitoare, teribil de agasantă.

Pont 3: mare atenție la tramvaie și automobile, circulă cu viteză și nu acordă prioritate trecătorilor. Mai exact, se comportă de parcă nici n-am exista.

Pont 4: Praga are faima de cel mai periculos oraș de pe planetă, ticsit de hoți, infractori, indivizi fără scrupule care vor cu orice preț să te tâlhărească, să te păcălească, să profite de pe urma ta. Eu l-am perceput exact pe dos, ca pe un loc extrem de sigur. Nimeni n-a atentat la geanta mea, la buzunarul sau cardul meu. Singurul incident(dacă poate fi numit astfel) a fost într-o seară când un cerșetor ne-a abordat cerând o țigară (în limba engleză).

Dar să revenim la mijloacele de transport și să le trecem în revistă pe cele clasice:

Metroul praghez este format din trei magistrale (A – linia verde, B – linia galbenă, C – linia roșie), merge foarte bine, cum ajungeam în stație, cum hop și trenul. Deși inițial am avut senzația că o să mă rătăcesc, m-am descurcat mai bine decât în cel bucureștean pe care îl folosesc de-o viață. E foarte util pentru turiștii cazați în districte precum Praha 2, 3, 4, 5 sau 8 și pentru cei care vor să ajungă mai ușor la Hradcany (cel mai important obiectiv din oraș).

Sistemul de trasport praghez folosește două tipuri de bilete: unul de 30 de minute (pentru călătorii mai scurte, costă 24 CZK) și altul de 90 de minute (pentru călătorii ceva mai lungi, costă 32 CZK). Aceste bilete pot fi folosite în intervalul respectiv pe orice mijloc de trasport. Deci, sunt universal valabile.

Pont: Eu, ca să scap de o grijă, am preferat să-mi cumpăr un abonament de 24 de ore, care m-a costat 110 CZK. 1 coroană cehă = 0,16 lei noi, deci, cu cca 19 lei te plimbi o zi întreagă, nelimitat, prin Praga. Un abonament pentru 3 zile (72 de ore) costă 310 CZK. Din fericire nu am avut nevoie să apelez prea mult la trasportul în comun pentru că am fost cazată în Praha 1, la 10 minute distanță de Piața Centrului Vechi. Doar când am mers la Castel am luat metroul până la Malostranska (via Mustek) unde m-am urcat în tramvaiul 22 și am călătorit două stații (lungi) până la Prazsky Hrad(Castelul Praga).

Ca fapt divers, metroul este săpat foarte adânc și de aceea, pentru cei care aveți teamă de înălțime, evitați să vă uitați în jos pe scările rulante. Mie una mi-a fost atât de frică să nu amețesc încât nici fotografii nu am putut să fac.

Tramvaiul

Circulă de la 4 AM până la miezul nopții la interval de 8-10 minute. Cele mai utile sunt numerele 22 și 9. Ca și metroul și tramvaiul este super aglomerat, călătoria își pierde rapid orice farmec printre zecile și sutele de turiști și localnici agitați și gălăgioși.

Autobuzele

Majoritatea acoperă zonele periferice ale orașului, în special cele unde nu ajung tramvaiele. Circulă la interval de 10-20 de minunte, dar nu-mi aduc aminte să le fi văzut prin peisaj. În Praga, metroul și tramvaiele sunt de bază.

Mijloace de transport mai speciale, inedite, neconvenționale:

Automobilele vintage

Dacă vreți să simțiți atmosfera boemă a anilor ’20, în Praga e posibil. Pentru 1200 CZK (adică pentru cca 200 de lei) puteți închiria o mașină veche și să porniți într-un tur al centrului istoric. Călătoria durează de la 30 de minute până la o oră.

Nu-i așa că sunt adorabile? Cum să le reziști?

Caleașca

Să fim sinceri și să recunoaștem, câți dintre noi n-am visat măcar o dată în viață la o plimbare romantică, alături de persoana iubită, într-o astfel de trăsurică, desprinsă parcă din povești?

Pentru 900 CZK de trăsură, care poate lua până la 4 persoane, faceți un tur al celor mai frumoase străduțe din Centrul Vechi.

Iar când am ajuns la Hradcany, am mai descoperit un mijloc de transport simpatic. Abia după ce a plecat chiar din fața mea, după o lungă așteptare, am realizat ce am ratat:

Deci, preț de o oră, te plimbi cu o asemenea minunăție prin Old Town Square, Lesser Town (Mala Strana), Hradcany (domeniul ce include Castelul Praga) și Josefov (Cartierul Evreiesc care datează din secolul 13) la doar 280 CZK. Rezonabil, nu?

Tot 280 CZK costă și o croazieră pe Vâltava. Cu vaporul sau bărcuța. Dar aceasta aventură va fi tratată pe larg într-un articol viitor.

Una peste alta, în Praga aveți cu ce vă plimba și, mai ales, aveți ce vedea și vizita.

Voi ce mijloc de locomoție dintre cele de mai sus ați alege? Care vi se pare cel mai tentant, cel mai interesant, care vă face cu ochiul?

Niciodată nu am crezut că voi ajunge, într-o bună zi, la Praga. Mi-am imaginat că este un oraș mult prea scump pentru buzunarul meu și că alături de Paris sau Londra face și el parte, cumva, din galeria orașelor “interzise”, exclusiviste.

De aceea am decis să vă împărtășesc din experiența mea pragheza. M-am gândit că poate există cel puțin o persoană, așa ca mine, care va citi și va fi tentată să încerce o aventură în capitala Cehiei. Și că cele relatate mai jos îi vor fi de ajutor.

O persoană cu venituri modeste. O persoană lipsită de avântul tinereții, de curajul de a cuceri lumea. O persoană care niciodată nu și-a imaginat că va călători pe cont propriu, care a mers toată viața în excursii organizate, în circuite și sejururi acontate prin agenții de turism, care îl urma și asculta orbește pe ghid. Care nu concepea vacanța în străinătate fără existența în peisaj a acestuia.

Eu sunt persoana aceea care se panichează doar la ideea că se rătăcește instant, odată rămasă singură, într-o mare metropolă. Care se teme de zborul cu avionul, care uită să gândească pozitiv și se așteaptă mereu la ce-i mai rău. Care nu are deloc încredere în forțele proprii și consideră că este incapabilă să se descurce singură.

Care credea. Care nu avea. La timpul trecut. Pentru că această excursie de 6 zile în Praga mi-a folosit pentru a-mi demonstra mie că pot. Că sunt descurcăreață, că nimic nu-mi stă în cale când îmi pun ceva în minte, că știu să-mi planific o vacanță în străinătate și aceasta să fie un real succes. Ei bine, pentru nimic în lume nu-mi închipuiam că dacă stau eu la calculator și-mi organizez călătoria în detaliu, lucrurile se vor înfăptui aievea așa cum le-am gândit eu. Și așa a fost, totul a mers șnur, nimeni și nimic nu a intervenit să-mi strice planurile.

De mică am tot auzit sintagma “Primăvara la Praga”. Și mi-a plăcut mult, avea o rezonanță fascinantă pentru mine. Și nu am putut niciodată să mi-o scot din minte. Abia acum am înțeles de ce.

Așadar, dacă vreți să vizitați Praga, recomand cu mare căldură să mergeți primăvara, în luna aprilie, pentru că farmecul medievalului este accentuat de rozul, albul și galbenul vibrant al pomisorilor înfloriți ce împânzesc străduțele și decorează în mod uimitor zidurile ce-l apăra de sute de ani. Spectacolul pus în scenă de magnolii și cireșii japonezi care-și desfășoară bogăția de petale printre castele, catedrale și palate e grandios, la înălțimea unei foste capitale de imperiu. Și pentru că prețurile, cel puțin la cazare și transport sunt rezonabile, mai scăzute decât în plin sezon. Iar vremea, cu puțin noroc, e ideală pentru a savura pe jos un oraș super ofertant precum Praga. Eu am prins cinci zile cu soare și temperaturi de peste 20 de grade, doar vineri, când am plecat, începuse să bureze.

Țin să precizez de la început că la fața locului totul arată mult mai bine decât în fotografiile mele. Că e diferență de la cer la pământ între imagine și realitate (în favoarea celei din urmă). Și că dacă vorbesc la superlativ despre ce am găsit acolo nu înseamnă că acest articol este o reclamă și că eu sunt plătită de booking, tarom, primăria orașului Praga sau mai știu eu ce hotel pe care îl voi pomeni în articol. Nu este o poveste romanțată, ci e doar o întâmplare adevărată. O întâmplare fericită.

E simplu să mergi într-o excursie în străinătate pe cont propriu?

Nu. Dacă vrei să iasă totul perfect, să ai cea mai bună cazare la cel mai avantajos preț, să găsești cel mai ieftin bilet de avion, să nu ratezi cele mai interesante obiective și să mănânci bine la restaurante cu prețuri modice, e de muncă. E un volum uriaș de informație pe care trebuie să-l aprofundezi, practic să te dedici, așa cum am făcut eu, 100% proiectului. E un consum imens de timp și energie. Spre finalul celor trei luni de documentare, care implică citit ghiduri și bloguri turistice, opinii pe tripadvisor, căutat oferte de cazare pe booking, de transport pe diferite site-uri, agenții cfr, autogări, călătorit zilnic, ore întregi, cu google maps, eram obosită psihic.

Dar Praga merită toate eforturile. Pentru că te lasă fără cuvinte. Pentru că este acel oraș care nu dezamăgeste nici cel mai pretențios turist. Pentru că are de toate pentru toți. În primul rând e un oraș cald, prietenos, în care nu te simți o clipă stingher, ba mai mult, te simți ca acasă. Sau un pic mai bine.

Pentru că pasionatului de fotografie îi oferă la orice colț de stradă șansa de a izbuti cadre artistice așa cum a visat dintotdeauna, iar celui care îndrăgește natura îi pune la dispoziție unele din cele mai încântătoare grădini, de are impresia că a aterizat în paradis(și nu e departe de adevăr), pentru că pe îndrăgostitul de medieval îl duce pe culmile extazului cu ale sale castele rupte din basme cu prințese și cavaleri la curți regești, pentru că devoratorului de artă îi deschide larg porțile celor mai rafinate expoziții și muzee, iar iubitorul de muzică și cultură e chemat să participe la cele mai selecte concerte și cele mai explozive evenimente. Ca să nu mai zic de gurmandul absolut care găsește în Praga raiul culinar. Bucătăria cehă este un adevărat deliciu și o masă la un restaurant cu preparate tradiționale se transformă într-un festin memorabil.

Cu ce ajungem la Praga?

Ei bine, inițial am optat pentru autocar (care face cca 24 de ore sau chiar mai mult în funcție de firma transportatoare), apoi ne-am gândit la avion, mai ales că Taromul avea și o super ofertă pentru Praga de 159 euro dus-întors, dar oricum era prea scump, iar în final am ales trenul. Cca 700 de lei/persoană la cușetă cu 4 paturi (cam 23 de ore până la destinație cu schimb în Budapesta). Chiar înainte de a plăti biletele de tren am mai făcut o ultimă simulare pe site-ul taromului și am găsit un zbor operat de Czech Airlines la 130 de euro. Mi s-a părut un preț acceptabil și am cumpărat imediat biletele (la agenția din Unirii). Zborul în sine, mai ales la dus, a fost…palpitant. Pentru că am plecat chiar în duminica Paștelui și am fost puțini călători, ne-au repartizat un avionaș amărât de ziceai că e de pe timpul celui de-al doilea Război Mondial, care tremura din toate balamalele și care lua niște viraje spectaculoase de parcă eram la un show aviatic. Evident că mi s-au înmuiat instat picioarele, iar în primele două ore(călătoria a durat trei ore din cauza vitezei reduse a vehiculului) am avut senzația că dintr-o clipă în alta ne vom prăbuși. Ca să nu mai spun că toate anunțurile erau făcute în cehă și nu înțelegeam nimic. Însă, la un moment dat, singura însoțitoare prezentă la bord ne-a oferit un păhărel de cola rece și niște cafea și parcă mi-am mai revenit.

În fine, am scăpat teferi, iar la aeroport ne aștepta, cu o plăcuță pe care era trecut numele unuia dintre noi, șoferul unui microbuz care ne-a transportat până în fața hotelului. Rezervarea am făcut-o aici încă de acasă, am ales varianta pentru trei persoane (călătorie la comun, am fost în total 7 turiști, toți români, în mașină) și pe mine m-a costat 12 euro drumul dus-întors. Evident că ieșeam mai ieftin dacă mergeam cu autobuzul și metroul, însă trolerele de 20 de kg au cântărit greu în luarea deciziei. La destinație am primit din partea firmei un ghid turistic și o hartă. Recomand cu mare încredere, noi am fost super mulțumiți de serviciile lor, la plecare am apelat tot la ei și s-au prezentat în fața hotelului fix la ora trecută în rezervare (chiar puțin mai devreme). Am plătit cash, la față locului, în euro(se putea și în coroane cehești sau în dolari).

Unde ne cazăm în Praga?

Eu am vrut neapărat în centru, cât mai aproape de Piața Orașului Vechi (Old Town Square), pentru a avea la îndemână principalele obiective turistice și mai ales pentru a scăpa măcar în vacanță de metrou și tramvai.

Centru înseamnă Praga 1. Centru, înseamnă, totodată, și cele trei cartiere istorice, Stare Mesto(Orașul Vechi), Nove Mesto(Orașul Nou) și Mala Strana(Orașul Mic).

Prețurile sunt însă prohibitive în Stare Mesto și în Mala Strana. Cel puțin pentru bugetul meu. Așa că m-am orientat, când am început căutările, prin luna ianuarie, spre Nove Mesto și Praga 2. Din acea clipă bookingul a devenit site-ul cel mai accesat, nu trecea o zi fără să studiez toate ofertele, să trec în revistă toate cele 1600 de unități de cazare disponibile, fără să rezerv sau să anulez, fără să sper că în final, adică aproape de 12 aprilie, voi găsi ceva pe gustul meu.

Așadar, sfatul meu este să rezervați fie cu trei-patru luni înainte de plecare, fie cu o săptămână înainte pentru că atunci apar cele mai bune oferte. De-a lungul celor trei luni am făcut rezervări la diverse hoteluri (am ținut morțiș să avem mic dejun inclus și recepție) cum ar fi : Tivoli, Adeba, Jurys Inn, Residence Bene, Bohemia Plaza Residence, La Fenice, dar în final m-am oprit la Hotel Trevi situat în Praha 2, lângă stația de metrou Namesti Miru. Toate de la 3 stele în sus, toate erau foarte bine amplasate, cu un plus pentru Residence Bene care e pe Dlouha, o stradă ce dă direct în Old Town Square. Și încă un amănunt, am căutat doar hoteluri cu anulare gratuită și, deci, cu plata în euro la fața locului.

Însă, cu o săptămână înainte de plecare, într-o sâmbătă seara, am găsit ceva și mai bun, în Praha 1. Un apartament de patru stele, o suită pentru familie de patru persoane, de 80 mp, cu două dormitoare, două băi, bucătarie complet utilată și terasă/ balcon, într-un aparthotel cu recepție deschisă zilnic între 9 și 21, situat în Petrska Namesti la doi pași de Namesti Republiky (Piața Republicii) și de Celetna și Dlouha, practic în buricul târgului.

( Piața Republicii)   ( Strada Petrska)

Iar cazarea la Oasis Prague Apartments a fost impecabilă, cu excepția furnicilor nu am avut ce-i reproșa. Desigur, nu am avut mic dejun, dar am avut Billa la cinci minunte distanță, un apartament spațios, wi-fi gratuit care funcționa perfect și, ce-i mai important, propria mea baie. Și propriul meu pat matrimonial. Toate la doar 114 euro/persoană/cinci nopți.

(camera mea)

Imaginea de mai jos înfățișează o parte din hol. Pe stânga este prima baie, apoi urmează cea de-a doua baie (separate de o ușă) un spațiu cu două cuiere și două oglinzi plus seif și încă o cameră care se continuă cu chicinetă.

            ( terasa apartamentului)

                                                 (mic dejun praghez)

Clădirea are 4 etaje, lift și două uși alăturate, una prin care intră turiștii și cealaltă care dă la recepție (așadar am avut două chei, una pentru apartament, alta pentru ușa de la intrarea în hotel). Pe toată durata sejurului am avut parte de multă liniște, de curățenie zilnică și, un aspect demn de menționat, nu i-am văzut sau simțit pe ceilalți turiști. În apropiere se găsesc numeroase restaurante, hipermarketuri (Penny, Albert, Lidl), cel mai nou mall din Praga, dar și o stație de metrou.

             (pentru prima dată în viață la Costa Coffee)

Oasis face parte dintr-un lanț hotelier ce deține mai multe clădiri de apartamente în Praga, toate strategic plasate și foarte frumos mobilate, de patru stele: Charming Prague Apartments, Prague Holiday Apartments, Emporio Prague Apartments etc. De ce vă recomand aceste apartamente? În primul rând pentru că sunt superbe, pentru că nu veți fi dezamăgiți, mergeți la sigur cu ele, pentru că puteți găsi și oferte bune (atenție, în general prețurile lor sunt destul de piperate, dar înainte cu o săptămâna de începerea sejurului le ieftinesc considerabil) și pentru că cei de la recepție sunt foarte amabili, calzi, dispuși să-ți răspundă la orice întrebare, să te ajute în orice problemă. Am schimbat cu ei numeroase mailuri și am rămas super încântată de profesionalismul lor.

Alte ponturi turistice (ce și unde se mănâncă bine în Praga, transportul în Praga și descrierea principalelor obiective vizitate) în viitoarele articole pe blog. Am creat special o nouă categorie, Vacanță la Praga.

Nu am văzut niciodată atâția tineri (inclusiv copii și adolescenți) și atâția chinezi laolaltă ca în Praga. Pentru că ei dominau (vizual și sonor) peisajul. Foarte gălăgioși, extrem de binedispusi și unii și ceilalți. Râdeau, gesticulau, umblau mereu în grupuri imense de peste 50 de persoane. Și nu ratau niciun moment pentru un selfie de vacanță postat rapid pe facebook.

Cum mi-am făcut eu planurile, am crezut că, vizitând Orașul de Aur în extrasezon, o să reușesc să evit aglomerația ucigătoare. Inițial am fost neplăcut surprinsă. Am fost bulversată, supărată, indignată. M-am simțit sufocată! Visam să fiu doar eu cu clădirile istorice pe care să le pot fotografia de zor și să izbutesc niște cadre artistice, memorabile. Naivitate pură!

Acesta era scenariul cel mai adesea întâlnit: îmi pregăteam aparatul, îmi făceam setările corespunzătoare în funcție de luminozitate, nimeni în jur, totul ok, și dintr-o dată, când să focalizez, năvălind ca turcii la Rovine, îmi apăreau în cadru, hoardele “furioase” de turiști.

Și pentru prima dată mi-a trecut un gând năstrușnic prin minte. Oare care este reacția praghezilor când își văd orașul natal luat cu asalt de atâția turiști? De mândrie, wow ce oraș tare avem sau de stres, nemulțumire?

Voi cum suportați aglomerația în general? Cum v-ați simți dacă ați ajunge să nu puteți respira în orașul natal din cauza milioanelor de turiști care-l vizitează anual, fie iarnă fie vară: mândri sau agasați?

…este, în opinia mea, să descoperi locuri minunate care să te fascineze, să te entuziasmeze, să-ți facă sufletul să vibreze, să te îndemne la visare, să te facă să nu mai vrei să te întorci acasă și să te încarce cu energie pozitivă. Și, oricât de obosit ai fi, să vrei în continuare să vezi și să afli mai multe despre ele.

Pe toată durata excursiei am anchilozat, m-a durut îngrozitor capul, iar de picioare nu mai zic. Am ignorat orice tip de suferință fizică, am strâns din dinți și am mers mai departe. Cam 8 ore pe zi și tot nu a fost suficient să mă bucur de tot ce avea Praga de oferit. Aristocratică, elegantă, romantică și misterioasă, Praga lasă turistul însetat de artă, istorie și cultură bulversat, copleșit, îmbătat de atâta frumusețe. În Orașul celor 100 de turle toate casele sunt desăvârșite. Toate sunt adevărate palate somptuoase cu picturi și sculpturi pe care nu te mai saturi să le admiri. Toate clădirile sunt excelent conservate, una nu am găsit în paragină. Orașul de aur, dacă denumirea este la figurat, își merită cu prisosință numele. Pentru că Praga, sau cel puțin centrul ei, care oricum este imens, este o bijuterie care strălucește în soare mai ceva ca cel mai prețios diamant. Praga, o poveste fără sfârșit…

Îmi plânge inima că s-a terminat vacanța. Una pregătită în detaliu și care s-a dovedit a fi un real succes.

Pentru că uneori dorințele ni se îndeplinesc exact așa cum ni le-am pus. Și planurile nu ne sunt date peste cap de nimeni și de nimic, nu există surprize neplăcute, ci doar realizări. Așa am pățit eu cu Praga, totul a mers șnur de la început până la sfârșit. Așa cum am planificat așa a ieșit. Cazarea ireproșabilă, transportul perfect, orașul de vis. De vreme ce să mai spun? Au căzut trei stropi de ploaie luni, când a fost și cam mohorât, în rest am avut parte de soare și cer senin. Și multe grade în termometru astfel încât cele mai multe adolescente au schimbat gecile și blugii cu tricourile și pantalonii (foarte) scurți.

Am călătorit prin Praga preț de trei luni cu google maps. Și tare bine mi-a prins pentru că la fața locului, odată ajunsă, m-am simțit ca acasă. Evident că nu am avut nevoie de hartă pentru a mă orienta, cunoșteam deja toate străduțele, toate piețele, clădirile și stațiile de metrou. Praga îmi era un oraș familiar și m-am descurcat acolo mai bine decât în Bucureștiul meu natal.

Mi-au rămas multe de văzut și visez la o reîntâlnire cu Praga în culorile magnifice ale toamnei. Deși primăvara are farmecul ei incontestabil, iar clădirile vechi, medievale, fabulos decorate și pictate, încadrate de cireșii și magnolii înfloriți, accentuau romantismul și aprindeau imaginația turiștilor îndrăgostiți de frumos. Nici că puteam nimeri într-o perioadă mai bună.

Și pentru că oferta a fost atât de bogată, am avut de unde alege și mi-am găsit și câteva lucruri favorite. De pildă mi-am ales străduța favorită, cartierul preferat, obiectivul de suflet, băutura și mâncarea preferate.

Dar să le luăm pe rând (atenție, acesta este un articol introductiv, ca să vă trezesc interesul, vor mai urma și altele destinate călătoriei mele pe tărâmuri pragheze).

Piața preferată: Old Town Square – un adevărat muzeu în aer liber

Străduța preferata. De fapt au fost 3 (și poate nu întâmplător toate din Mala Strana). Thunovska – datorită arcului decorat în stil sgraffito

Uvoz – o străduță îngustă, pietruită, în pantă care se continuă cu alta și mai și, Nerudova

Nerudova – pentru pitorescul ei. Numită astfel după Jan Neruda, un celebru poet ceh, care a trăit în casa de la numărul 47 (“At the Two Suns”)

Clădirile de aici sunt cunoscute pentru simbolistica lor: Vulturul Roșu, Potcoava aurie, Homarul verde sau Lebăda albă.

Tot aici găsim și câteva palate construite în stil baroc (care găzduiesc două importante ambasade, a României și Italiei), multe magazinele cu suveniruri și restaurante îmbietoare cu mâncare tradițională.

Podul preferat: Podul Carol – singurul, de altfel, străbătut pe jos.

Podul Carol văzut din Tower Bridge

  Priveliștea favorită: cea de pe scările Castelului

Obiectivul turistic favorit: Hradcany – cel mai vast complex medieval din lume. Printre palate, grădini, muzee, turnuri, catedrale și ziduri străvechi parcă pășeam în altă lume. Una în care domnește pacea și armonia. Pentru că aici nu e neapărat vorba despre ce vezi ci despre atmosferă, despre cum te simți.

Catedrala Sf Vitus

Cartierul favorit: Mala Strana (Lesser Town) – datorită bogăției arhitecturale, pitorescului fără seamăn. Amprenta germană își spune cuvântul și o face cu mare stil.

Cel mai simpatic restaurant întâlnit în cale (nu am intrat însă)

Cea mai gustoasă mâncare încercată în Praga: gulaș (de vită și porc) cu găluște de cartofi. Berea e de decor, nu am putut s-o beau.

Băutura preferată în Praga (descoperită aici de fapt): cidru de mere – dulce și răcoritor, ca un suc.

Locul preferat din Praga, cel care mi-a plăcut cel mai mult, favoritul absolut, de unde nu am mai vrut să plec, aș fi rămas acolo toată ziua este…

Dar despre acest loc vă voi povesti în articolul viitor. Despre el și despre multe altele (mai ales că am și câteva recomandări pentru cei care vor să viziteze capitala Cehiei într-o bună zi). Cum vă spuneam, despre Praga putem discuta la infinit…

Și apropos de acest loc, cine îl ghicește primește de la mine un magnet de frigider foarte nice din Praga.