1. Cât e ceasul ?

18:46 PM

2. Numele tău este?

Dragos

3.Poreclă:

Bobec

4. Ai tatuaje?

Nu. De ce, ar trebui?

5. Culoarea ochilor?

Caprui

6. Locul în care te-ai născut?

Bucuresti

7. Mâncare favorită?

Ciorba de burta

8. Ai fost vreodată în USA?

Da

9. Ai înfăşurat vreodată pe cineva cu hârtie igienică?

Am infasurat o pisica. Se pune?

10. Ai iubit pe cineva atât de mult încât să-ţi vină să plângi?

Si nu o singura data.

11. Ai fost implicat în vreun accident de masină?

Minore

12. Crutoane sau bacon?

Nici nici

13. Zi favorită din săptămână?

Sâmbata

14. Restaurant favorit?

Salt’n Pepper

15. Ce sport îţi place să urmăreşti?

Fotbal. Exista si altceva? A, da, curling. Rugby….

16. Băutură favorită?

Palinca.

17. Îngheţată favorită?

Vafe

18. Walt Disney sau Warner Bros?

Disney.

19. Restaurant Fast Food favorit?

Nu exista asa ceva.

20. Ce culoare are dormitorul vostru?

Nu ma pricep la culori, dar cred ca alb.

21. De câte ori ai copiat la vreun examen?

O singura data. Si atunci am uitat fituica in lucrare.

22. De la cine ai primit leapşa asta?

Mie mi-a dat-o Nice….

23. În care magazin ai fi cheltuit toţi banii de pe card?

Intr-o librarie. Carturesti, probabil.

24. Ce faci de obicei când te plictiseşti?

Daca fac ceva, inseamna ca n-am timp sa ma plictisesc. Oricum, nu e cazul meu, nu ma plictisesc decât in situatii extreme, daca sunt nevoit sa stau la vreo coada pe la Administratia Financiara sau pe la Camera de Munca.

25. La ce oră mergi la culcare?

Nu exista un standard, la orice ora intre 22.00 – 04.00.

26. Cine o să raspundă prima/primul la leapşa asta?

Alexandra? :-)

27. Ce program Tv nu pierzi niciodată?

N-am programe TV preferate, am emisiuni preferate. In principiu ma uit pe Realitatea, ca-mi place când e lumea nemultumita.

28. Ultima persoană cu care ai luat masa la restaurant?

Niste prieteni de familie. N-au blog :-)

29. Ce asculţi în momentul ăsta?

Târnacopul unora care sparg asfaltul pe care l-au pus acum doua saptamâni.

30. Care e culoarea preferată?

Alb-rosu :-)

31. Mare sau lac?

As prefera un râu / fluviu; intre cele doua, depinde. Daca e vorba de litoralul românesc, prefer un lac de munte in loc.

32. Câte tatuaje ai?

N-am!

33. Ai rămas vreodată fără benzină la maşină?

Da.

34. Ce preferi pisică sau căţel ?

Pisica deocamdata.

35. Ce anotimp preferi : Vara sau iarna ?

Anotimpul meu preferat e primavara. Daca nu am incotro, intre cele doua aleg iarna.

36. Eşti solo ?

Nu.

37. Eşti îndrăgostit/a de cineva?

Da.

38. Cât e ceasul?

18.53

Raspunsuri Nice:

1. Cât e ceasul ?

7:20 PM

2. Numele tău este?

Narcisa

3.Poreclă:

Acum sunt la moda nick-urile. :P

4. Ai tatuaje?

Nu sunt adepta lor, nu o sa-mi fac niciodata.

5. Culoarea ochilor?

Depinde de lumina.

6. Locul în care te-ai născut?

Bucuresti.

7. Mâncare favorită?

Paella cu fructe de mare. Nici puiul Shanghai sau snitelul vienez nu ma lasa indiferenta.

8. Ai fost vreodată în USA?

Nu, si nici nu cred ca voi ajunge vreodata, am mai spus, pentru mine exista doar Europa. Si insulele exotice( cele  coraligene si vulcanice). Si  unele tari nord africane(ex. Tunisia). Si Iguazu. Si cam atat. Restul ma lasa rece…

9. Ai înfăşurat vreodată pe cineva cu hârtie igienică?

Gestul asta are vreo semnificatie aparte? Imi aminteste de un videoclip…

10. Ai iubit pe cineva atât de mult încât să-ţi vină să plângi?

Nu. :))) :P :D

11. Ai fost implicat în vreun accident de masină?

Nu, m-a ferit Dumnezeu de asa ceva.

12. Crutoane sau bacon?

Crutoane de la salata Caesar si bacon din spaghetti Carbonara? Aleg salata, daca nu ar fi sosul ala imposibil cu gust amarui. :(

13. Zi favorită din săptămână?

Toate, cand sunt in vacanta. Daca nu, cum spuneam si intr-un articol precedent, ador martea(sunt libera), miercurea( e o zi mai relaxata la job), sambata si duminica. Gata, m-am saturat de atata munca, vreau sa vina vacanta si sa ma duca in …Franta. :( :P

14. Restaurant favorit?

Lemon Food.

15. Ce sport îţi place să urmăreşti?

Imi placea sa-mi urmaresc echipa favorita, Steaua Bucuresti. Pe vremea cand reprezenta ceva in fotbal. Si cand acest sport nu-mi trezea amintiri dureroase. Imi placea sa urmaresc tenis, nu pierdeam niciun turneu la care participa Andy Roddick. Dar toate la timpul trecut. Bloggingul poate fi incadrat la activitati…sportive? 8O

16. Băutură favorită?

Suc de mere, de portocale, apa de izvor, apa plata, cafea. Nu ma omor dupa gustul cafelei, dar o folosesc pe post de energizant dimineata. Si nu beau orice fel de cafea, doar Jacobs, din pacate calitatea sa se degradeaza pe zi ce trece, nici macar cafeaua nu mai e ce era odata. :(

17. Îngheţată favorită?

De ciocolata, dar, recent am descoperit  ca nu-mi mai place  inghetata.

18. Walt Disney sau Warner Bros?

Warner Bros.

19. Restaurant Fast Food favorit?

Springtime.

20. Ce culoare are dormitorul vostru?

Albastru cu dungi verzi. :P Alb, evident.

21. De câte ori ai copiat la vreun examen?

22. De la cine ai primit leapşa asta?

Am luat-o de la Lilly.

23. În care magazin ai fi cheltuit toţi banii de pe card?

Toti banii de pe card? Hm, nu sunt deloc multi, daca mi-as pune mintea in cateva minute i-as termina la Dika sau Nissa. Doar ca…astept vremuri mai bune, guvernanti mai generosi, in conditiile actuale nu-mi permit decat sa fiu extrem de ponderata cu shoppingul si sa ma limitez la strictul necesar.

24. Ce faci de obicei când te plictiseşti?

Nu ma plictisesc niciodata. Nu am timp.

25. La ce oră mergi la culcare?

In ultimul timp la ora 20. :( Jobul ma extenueaza, nu m-am adaptat inca conditiilor vitrege in care sunt nevoita sa muncesc. :P Ce bine era in vacanta cand adormeam la 1-2 noaptea…

26. Cine o să raspundă prima/primul la leapşa asta?

Dragos. El a facut-o primul, mie mi-au trebuit doua saptamani sa ma hotarasc daca s-o fac sau nu. Ciudatele intrebarile, nu? :P

27. Ce program Tv nu pierzi niciodată?

Nu ma uit la tv. Inainte urmaream emisiunile sportive ale Gsptv. Mai ales daca participa Cristian Geambasu.

28. Ultima persoană cu care ai luat masa la restaurant?

Cu niste amici.

29. Ce asculţi în momentul ăsta?

Glasul stropilor de ploaie. In Bucurestiul asta mohorat pare ca soarele a uitat sa mai iasa. De vreo 4-5 zile ploua si e teribil de frig, chiar sunt curioasa daca fanii toamnei  sunt incantati de o asemenea vreme. Daca din octombrie e asa, oare cum va fi in noiembrie, decembrie, ianuarie si februarie? Inclin sa cred ca Dragos avea dreptate cand anunta aici, pe blog, cu surle si trambite, intrarea planetei intr-o noua era glaciara. :D

30. Care e culoarea preferată?

Culoarea…dragostei. Ros-albastru, ca sa nu-l dezamagesc pe Dragos.

31. Mare sau lac?

Ambele. Ador Lake District, Marea Mediterana, Marea Caraibilor, lacurile glaciare din nordul Europei, dar si cele din masivele alpine. Asta din Elvetia e tare dragalas, pe gustul meu:

32. Câte tatuaje ai?

A mai fost intrebarea asta, nu am.

33. Ai rămas vreodată fără benzină la maşină?

Nu am carnet, nu am fost niciodata tentata sa fac scoala de soferi.

34. Ce preferi pisică sau căţel ?

Ador dogii fiorosi, asa ca asta:

35. Ce anotimp preferi : Vara sau iarna ?

Iarna cand pica vara. :P

36. Eşti solo ?

De ce, ai vreo propunere?

37. Eşti îndrăgostit/a de cineva?

Nu. 8O

38. Cât e ceasul?

10:50 AM

As dori sa aflu ce culoare au ochii Andreei, Norei si Dianei, care este anotimpul preferat al lui Zuzu si Lusio, ce program Tv nu pierd niciodata Teo Negura, Cristian Dima si Miscellaneous11, in ce magazin ar cheltui toti banii de pe card Delia si Alina, care este restaurantul favorit al lui coolnews si al lui QED, ce culoare are dormitorul lui Space Dust si al lui Klausen, care este bautura favorita a Alexandrei, a lui Black Angel si a DianeiEmma, ce alege Ada Pavel intre mare si lac, ce aleg Marrynusha si Malli intre pisica si catel, care este ultima persoana cu care a luat masa la restaurant Vacitim, daca ChocolatFollie a iubit atat de mult pe cineva incat sa-i vina sa planga, daca Titanya a fost implicat intr-un accident de masina, de cate ori a copiat la examen Silvia.

De ce a trebuit sa faca ea asta? O detest!  A venit pe furis, mi-a patruns in suflet si,  pe deasupra, mi-a furat si ce aveam mai de pret: libertatea. Mi-a daruit in schimb o ploaie de responsabilitati, un vant al schimbarilor si o bruma de speranta. Interminabila mea  vacanta a plecat pe un norisor diafan spre zari mai senine si am ramas  incremenita, bulversata, incapabila sa fac un  gest  cat de mic, s-o impiedic cumva sa nu ma paraseasca, privind cum adorata vara imi spune nemilos si indecent de nepasator un scurt adio. Nici macar anotimpurile nu mai sunt ce erau odata…si in acest moment nimic nu ma mai poate consola.  Inevitabilul s-a produs si nu-mi ramane decat sa incerc sa accept ca nu e cale de intoarcere. Imi este greu, imi va fi greu, sunt sigura  de asta, pur si simplu o simt. Incerc sa nu ma mai gandesc, dar imi este imposibil si o stare de nervozitate si neliniste pune stapanire pe intraga-mi fiinta.  As apela la meloterapie, dar asta ar insemna sa abuzez, ar mai fi talasoterapia, care mereu da rezultatele scontate, cel putin in cazul meu, dar marea, nisipul, soarele, namolul, algele sunt mai departe ca niciodata in aceste momente. Asa ca nu-mi ramane decat sa recurg la cromoterapie. Dar si aici e o problema.  Una destul de mare. O sa intelegeti la sfarsit de ce.

Se spune ca daca esti nervos sau nelinistit trebuie sa apelezi cu incredere la portocaliu sau ruginiu. Este o nuanta care sugereaza siguranta si linistea. Ei da, dupa ele am tanjit eu intreaga viata. La care as putea adauga stabilitatea.  Mai ales in astfel de momente dificile.

Daca sunteti bantuit de ganduri negative – galbenul este culoarea predilecta pentru a fi mai destins si pentru a gandi pozitiv, avand un efect calmant asupra mentalului. Galbenul este cea mai vesela culoare din tot spectrul si semnifica perseverenta, curaj, atentie si generozitate. Deci e clar, pentru a alunga gandurile negative ce nu ma lasa sa ma relaxez nici macar o clipa am nevoie de asa ceva:

Sau poate mai degraba de asa ceva?!!!

Fuge micuta asta cu viteza luminii, cand sa mai ai timp sa te mai si gandesti la ceva, la orice? 8O Si chiar reprezinta toate atuurile insirate mai sus, curaj si perseverenta daca apartine domnilor, atentie si generoziatate daca acestia o ofera doamnelor.

Daca esti surmenat(ma inscriu si la aceasta categorie), sunt indicate turcoazul si albastrul. Sunt culori care ne ajuta sa ne destindem. Nu exista elixir mai bun pentru suflet decat ridicarea privirii catre albastrul cerului. Este culoarea aspiratiilor inalte( asa cum  aspir spre o vacanta permanenta), a libertatii launtrice, a calmului, a iubirii altruiste, lipsite de gelozie si posesivitate(exista asa ceva?). Ador albastrul, mai ales cel al oceanului. Pacific de preferat. :P

Culoarea verde destinde  considerabil  atat fizicul, cat si psihicul. Ea ne permite sa  echilibram structura somatica cu cea psihica si face posibila o rapida diminuare a stresului. Cu alte cuvinte avem nevoie de verde ca de aer, stiind ca stresul este boala secolelor 20, 21, 22..

Daca ne lipseste energia suntem sfatuiti sa apelam cu mare incredere la rosu. Pentru a ne armoniza chi-ul care circula in corpul nostru avem nevoie sa fim stimulati printr-o culoare excitanta, asa cum este rosul.

Si special pentru Delia:

Personal as inclina spre asa ceva(si prim planul si ce se observa in fundal)

Sunteti suparat si stresat? Simtiti nevoia sa vedeti “viata in roz”? Rozul, folosit impreuna cu o alta culoare, cum ar fi albul, ajuta la indepartarea stresului.

Albul este simbolul tineretii si al frumusetii eterne. Albul florilor de primavara este un adevarat izvor de pace, liniste si puritate spirituala.

Culoarea indigo este un foarte bun eliberator mental si un factor extraordinar de rafinare, care permite un control profund la nivel psihic si subtil.

Si special pentru Dragos, mult discutata si controversata flacara violet:

La o scurta trecere in revista a tuturor indicatiilor pe care le au culorile, se desprinde o concluzie unica, totala, de necontestat, fiind si suparata si nelinistita, si lipsita de energie si bantuita de ganduri negative, am nevoie urgent de o terapie. Iar  medicul mi-a prescris reteta ideala: o noua vacanta. :P :)

Care este starea sufleteasca pe care o incercati in acest moment(cand cititi acest material) si care credeti ca este culoarea care  se potriveste cel mai bine personalitatii voastre?

Motto:  Reporter: „How did you find America, John?”

John: „Turn left at Greenland”

Un articol „3 in 1”

1. Explicatia motto-ului.

Dialogul cu pricina l-am auzit pentru prima data reprodus de Florian Pittis la „Poezia muzicii tinere”, in urma cu multi ani. Când componentii grupului Beatles au ajuns prima data in America, in 1964, au fost perceputi de reporterii locali ca niste pustani si, intr-un acces paternalist, reporterii cu pricina au simtit nevoia sa ii mângâie usor pe crestet (cum ar veni) si sa le puna intrebari tâmpite. Numai ca nu stiau cu cine au de-a face….Si ceilalti (Paul, Ringo, George) au dat raspunsuri ironice, dar ne indepartam de subiect. Raspunsul din motto apartine lui John Lennon si pentru mine are doua semnificatii. Prima e apropiata de sintagma „oul lui Columb” si inseamna sa faci un lucru pe care oricine il poate face, dar exista un numar infim de oameni carora le trece prin cap asa ceva. Sau care au curaj pentru asa ceva. Iar a doua – cum sa dai un raspuns ironic, scurt si spumos unei intrebari care se vrea smechera. In cazul acestui articol ne vom ocupa de prima semnificatie – „just do it”.

2. Preambul

Acum ceva vreme eram la un party in casa unei prietene, Ofelia. Motivul teoretic era ziua sotului ei, dar la Ofelia nu era nevoie de motive; tot timpul era câte un party, mereu avea tot felul de prieteni in jurul ei. La un moment dat se deschide usa si apare un grup mai aparte: 3 baieti si o fata. Era vara. Fata era blonda, imbracata in niste pantaloni strâmti albi (cred ca de in) si o bluza alba. Purta sandale. Iar ochii….multa vreme mi-a fost greu sa-i uit, desi atunci i-am vazut prima si ultima data. Un cenusiu-albastru metalic, de obersturmbannführer  SS. Efectiv simteai ca-ti ard retina daca-i priveai in mod direct, ba chiar iti aparea din senin un gust metalic. S-au asezat discret intr-un colt si au inceput sa povesteasca de-ale lor. La un moment dat, intâmplator, m-am asezat lânga ei. Grupul dadea dovada de o coeziune interna foarte puternica, dar de nedefinit. Nimeni nu parea sa aiba in mod clar vreo legatura diferita, intre ei domnea o buna intelegere omogena si ingrozitor de nefireasca. Iar fata…fata nu parea sa apartina vreunuia din ei in mod cert. Era una de-a lor si o tratau ca atare. Erau practicanti de sporturi pe care le-am putea cataloga ciudate, faceau parasutism, diving….nu e asa simplu. Si n-o faceau din când in când, asta era modul lor de viata. Ea era singura dintre ei care mai avea o experienta in plus la activ: mersese cu picioarele goale pe carbuni incinsi. Firma la care lucra pregatise un fel de team building care includea si aceasta proba iar ea, impreuna cu foarte putini colegi, se oferisera sa faca acest act de curaj. Restul colegilor, oripilati, n-au facut altceva decât sa priveasca de la minimum 10 metri distanta. Instantaneu m-am uitat la picioarele ei. Imi era cu neputinta sa cred ca niste picioare atât de mici, delicate si perfecte, cu unghiile pictate de natura intr-un roz atât de copilaresc, au putut fi supuse unui asemenea supliciu fara nicio urma vizibila. La un moment dat a inceput un blues. Reusind sa-mi depasesc timiditatea, am invitat-o la dans. A acceptat. Nicio tensiune. Se misca perfect. Am intrebat-o daca e adevarat ce a povestit, daca a mers pe carbuni aprinsi. Da, desigur, dar nu e nicio filozofie, „just do it”. Bine, dar…a facut vreo pregatire psihologica inainte? A alergat pe carbuni sau s-a deplasat lent? Erau chiar incandescenti carbunii? Uite ce, mi-a spus, in felul asta n-ai sa reusesti niciodata. Pui prea multe intrebari. Evident, observatia cu pricina mi-a turnat plumb in picioare. Vezi ca nu esti pe ritm, m-a taxat la un moment dat, ceea ce m-a derutat si mai mult; nici nu stiam ca trebuie sa am un ritm, era un blues! Sau nu era blues?!?!? Am asteptat finalul izbavitor cu o dorinta mai mare decât a unui boxer in corzi.

La fel de nebagat in seama cum venise, grupul a plecat dupa putina vreme. Am intrebat-o pe Ofelia cine sunt. A!, niste prieteni de-ai mei. Niste ciudati, stii cum sunt toti prietenii mei…Stiam. Ca doar si eu eram un prieten de-al Ofeliei….

Vremea a trecut. La un moment dat insa mi-am amintit de ideea cu carbunii aprinsi. Am intrebat-o pe Ofelia pe unde mai sunt prietenii ei. Nu puteau fi contactati. Faceau alpinism pe undeva prin Africa….Dupa inca o perioada, toate contactele disparusera. Nu mai puteau fi gasiti.

3. Si ca sa fim totusi on-topic,

Ei bine, pâna in acest moment n-am reusit sa merg pe carbuni aprinsi. Dar am incercat sa contactez persoane care au facut-o si n-am reusit nici asta. Parca au intrat cu totii in pamânt.

Intr-un articol precedent imi manifestasem incântarea pe care am avut-o atunci când am observat ca, interesat fiind de un subiect, Universul „comploteaza” sa-ti aduca informatiile.

Nu si de data asta.

Omul se naste de la mama natura cu doua frici, mari si late: frica de inaltime si frica de zgomot. Celelalte frici, printre care si frica de foc, sunt induse fie prin experienta directa, fie prin mesajele repetate ale parintilor care reusesc sa-ti patrunda in subconstient. Dar in majoritatea covârsitoare a cazurilor e vorba de experienta directa, pentru ca imi e greu sa cred ca exista vreo persoana care sa nu se fi ars intr-un mod mai mult sau mai putin neplacut.

Cu toate ca fricile initiale „se vindeca” destul de repede (mai putin cazurile relativ patologice), una din cele mai acerbe frici ramâne cea legata de foc. Si totusi exista oameni care forteaza limitele si in acest caz. De la incercari (sa le zicem) soft precum cele de la team-building, pâna la experienta „hard” a calugarului budist Thich Quang, anumiti indivizi vor sa demonstreze ca si aceasta frica poate fi invinsa. Ce-i impinge oare sa faca acest lucru (evident, vorbim aici de experiente autoimpuse)? Si cum se explica ceea ce se intâmpla atunci când mergi pe carbuni incinsi? E vorba de mult laudata si neinteleasa „gândire pozitiva” sau e vorba de o explicatie 100% stiintifica? De ce unii din „temerari” se ard si altii nu? E ceva care are legatura cu modul de gândire sau exista o explicatie de natura fizica?

Trebuie sa mentionez ca n-am gasit o opinie „asa si-asa”. Taberele ori se ignora reciproc, ori se persifleaza.

Sa dam cuvântul unora din cei care au studiat problema. Si incercam sa luam exemple din ambele parti, pentru o mai justa judecata.

In „Biologia credintei”, Bruce Lipton e convins: energia gândurilor sta la baza faptului ca poti merge pe carbuni incinsi fara sa te arzi. „Gândurile – energia mintii – influenteaza direct modul in care creierul fizic controleaza fiziologia corpului”. Cei care isi directioneaza gândurile in mod corect nu se ard, iar „ezitantii’ se ard. Bruce da si un citat relevant din Henry Ford: „Daca crezi ca poti, sau daca crezi ca nu poti….ai dreptate”.

Intreaga carte a lui Bruce, perfect argumentata in mod logic, converge catre suprematia energiei (deci a gândului) asupra materiei (deci a corpului). Mecanismele de semnalizare energetica – zice el – sunt de o suta de ori mai eficiente in transmiterea informatiei din mediu decât semnalele fizice, cum ar fi neurotransmitatorii.  In plus…daca stii cum sa gândesti, atunci se formeaza un strat energetic protector intre corp si mediu care te fereste de riscul arsurilor.

Bruce Lipton nu vorbeste din proprie experienta in legatura cu mersul pe carbuni incinsi, ci din a altora.

„Aiureli!”, sare Michael Shermer din „De ce cred oamenii in bazaconii”. Gândurile n-au nicio treaba, e vorba de un fenomen pur fizic si destul de simplu (am observat in mai multe rânduri asta, se tot accentueaza faptul ca toate explicatiile sunt „simple”, pentru a lua cât mai mult in derâdere „adversarul”, pe principiul „pai astia nu sunt in stare nici macar sa inteleaga chestii elementare, ce pretentii sa mai avem de la ei?”). In seara zilei de 16 mai 1996 el chiar a facut-o, a calcat cu picioarele goale pe carbuni incinsi in cadrul unei emisiuni. Inainte de asta primise insa asigurari de la Bernard Leikind, specialist in fizica plasmei (care si el a mers cu picioarele goale pe carbuni incinsi) ca nu are ce sa i se intâmple, chiar daca temperatura in mijlocul carbunilor e de 400 de grade Celsius (dar se poate ajunge si la 1.000 grade Celsius). De ce? Carbunii au o conductivitate termica relativ scazuta si, daca parcurgi distanta suficient de repede (el a parcurs-o in 3 secunde), nu patesti nimic. De când incepi si pâna la final trebuie sa fii in permanenta miscare. E ca si in cazul unei prajituri in forma de metal abia scoasa din cuptor – daca atingi prajitura, care are conductivitate scazuta, nu te arzi; daca atingi forma de metal insa….

O alta explicatie stiintifica are la baza stratul izolator dintre corp si carbune produs de efectul Leidenfrost (mai multe aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Leidenfrost_effect). Apoi, trebuie avut grija cum e facut „patul de carbuni”. In principiu, inainte de experiment, carbunii sunt acoperiti cu cenusa (iar cenusa e un izolator termic). In plus, carbunii au forma neregulata, contactul cu talpa facându-se pe o suprafata mica.

Deci Michael a facut-o fara sa psalmodieze, fara sa mediteze si fara alte chestii de genul acesta intrucât, zice el si o tot repeta, mersul pe carbuni incinsi n-are legatura cu puterea mintii.

„Just do it”

DAR – ma intreb si va intreb – faptul ca reusesti sa depasesti o asemenea bariera psihologica si risti sa-ti infrunti una din cele mai grozave temeri, nu e suficient sa se numeasca „gândire pozitiva”? Adica de ce trebuie persiflat un asemenea act de vointa doar pentru ca poate fi explicat, eventual, prin „fizica simpla”? De ce trebuie ironizat cineva doar pentru ca abordeaza aceeasi problema pe alta cale? Ce a facut Bernard cu Michael nu e tot un fel de „pregatire psihologica”, asa cum fac instructorii cu elevii lor atunci când le vorbesc de puterea gândirii pozitive? Ar mai fi mers Michael pe carbuni incinsi daca Bernard nu i-ar fi explicat „pe limba lui” cum stau lucrurile? Ma indoiesc!

Sa-l lasam pe Michael Shermer sa ne explice el cum e cu fachirii si team-building-urile. O experienta insa ca a lui Thich Quang n-are cum s-o explice prin niciun fel de fizica, fie ea simpla sau complicata.

0 Concluzii

Dupa cum vedeti, acest articol e compus din mai multe parti, astfel incât sa vorbiti on-topic aproape indiferent de subiect. Despre muzica. Despre petreceri. Despre sporturi extreme. Adica despre orice sport, având in vedere ca, in lumea de azi, trecerea pe zebra, pe verde, a ajuns un fel de sport extrem. Sau….puteti sa alegeti sa nu vorbiti deloc.

Dar mi-ar placea sa stiu daca a existat in viata voastra un anume eveniment care v-a marcat. Ceva ce erati convinsi ca nu puteti face si pâna la urma ati facut.

Fire Walk with Me (Questions In a World of Blue)

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=zCV_kTjuguQ]

Autor: Dragos

Din capul locului trebuie sa va marturisesc ca fascinatia albului m-a coplesit  de fiecare data, m-a facut sa visez si aproape instantaneu am ajuns in unul din locurile cu care veti face cunostinta pe parcursul mai multor articole din acesta noua serie. Asadar, in prezentarea urmatoare, de fapt un top personal, nu veti intalni plajele (e drept, nu foarte numeroase in lume) in nuante de verde, negru, rosu sau violet, ci doar pe cele de un alb perfect, aproape ireal.

1. Punta Cana(Dominica).

Plantatii de trestie de zahar, paduri de palmieri, plaje cu un nisip alb si fin, complexuri hoteliere care ofera o paleta diversificata de petrecere a timpului liber reprezinta atributele regiunii Punta Cana. Multumita plajelor intinse, turistii gasesc intotdeauna un loc liber unde sa se bucure in liniste de frumusetea peisajului tropical si sa asculte freamatul marii.

2. Varadero(Cuba).

Pe coasta nordica a Cubei, la aproximativ 120 km est de capitala Havanna, se afla cea mai indragita destinatie de vacanta a Cubei: statiunea Varadero. Demult, aceasta a fost ascunzatoare a piratilor si doc de ancorare, apoi, incepand cu secolul XIX, proprietarii de hacienda au inceput sa-si construiasca aici resedinte de vara, printre care si Al Capone. Astazi, plajele sale cu nisip alb si fin, apa sa albastra-verzuie sunt dedicate exclusiv turistilor.

3. Matira(Bora-Bora)

In capatul sudic din Bora-Bora se afla una din cele mai frumoase plaje ale marii sudice: Matira este o bucata mica de paradis pe Pamant, emanand desavarsire naturala. Golful cu apa sa albastra de azur si plaja de nisip este o destinatie preferata pentru lunile de miere, si desigur, si pentru toti ceilalti ce doresc sa guste putin din romantismul specific sudului.

4. Anse Lazio Praslin(Seychelles)

Printre cele mai frumoase plaje din lume se numara Anse Lazio din Praslin. Golful perfect format, cu nisip fin de corali, de pe cea de-a doua insula ca marime din Seychelle este patria asa-numitului Coco de Mer, palmierul de Seychelles. Aceasta este o specie de palmier care nu mai creste nicaieri altundeva, in fundal se intinde Parcul National Vallee de Mai, care din 1983 apartine Patrimoniului Natural Mondial al UNESCO si adaposteste rarul papagal negru.

5. Playa del Carmen(Peninsula Yucatan, Mexic)

Centrul de vacanta Playa del Carmen de pe Riviera Mayasa este uneori comparat cu Ibiza datorita atmosferei mediteraneene. Nisipul de coral este fin, apa putin adanca si linistita, si ca atare un loc bun de exercitiu pentru scafandrii incepatori. De pe plaja, sau de la far, obiectivul principal al Playa del Carmen, se poate vedea insula Cozumel.

Alte topuri personale gasiti aici.