amici – Wish of Love. Summer Love http://www.summerday.ro O viaţă fără iubire este ca un an fără vară Tue, 15 Aug 2017 03:42:30 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=4.6.28 Nunta muta. Funeralii fericite! http://www.summerday.ro/2010/12/10/nunta-muta-funeralii-fericite/ http://www.summerday.ro/2010/12/10/nunta-muta-funeralii-fericite/#comments Fri, 10 Dec 2010 07:31:35 +0000 http://niceeynice.wordpress.com/?p=4787 Continuă să citești Nunta muta. Funeralii fericite!]]>

Ce legatura poate fi intre un film care n-a fost carte si o carte care, cel putin pâna acum, n-a fost film? Pai in primul rând Adrian Lustig. A colaborat la scenariul filmului “Nunta muta” impreuna cu Horatiu Malaele si a scris cartea “Funeralii fercite!”. Apoi, din nefericire, in “Nunta muta” este vorba despre o petrecere care se termina cu….Eh, stiti cum e un film despre comunisti facut dupa 1990 (si nu in regia lui Sergiu Nicolaescu). Se termina intotdeauna prost.

“Nunta muta” face parte din categoria acelor filme românesti care se vor de arta. Adica multa mizerie, barbati nerasi si betivi, urlete, injuraturi, ma rog, tot tacâmul. Si neaparat niste scene de sex ca deh!, acum e libertate si se poate (sa nu fim totusi cârcotasi, actrita Mara Victor e echipata cu de toate in proportii ideale). L-am luat mai de demult de la un prieten care mi l-a recomandat calduros dar pâna acum n-am avut starea de spirit necesara sa ma uit la el. Pentru ca recomandarea “Dragos, trebuie neaparat sa-l vezi, e o capodopera” n-a facut altceva decât sa ma sperie.

Actiunea se petrece in 1953. Intr-un sat (din Ardeal as zice eu) se organizeaza o nunta. Problema e ca moare tatucul Stalin si ofiterul sovietic din poligonul de lânga sat, impreuna cu primarul comunist, decreteaza 7 zile de doliu, perioada in care se interzice cu desavârsire orice petrecere, sub amenintarea cu moartea. Stiti cum e la sat: petrece toata suflarea (in cazul nostru, mai putin cei câtiva comunisti). Curent electric nu era….se pregatise o gramada de mâncare, bautura nu mai zic, venisera rude de peste mari si tari…asa ca satenii iau hotarârea sa organizeze nunta in liniste, intr-o casa. Se manânca in liniste, se bea in liniste, se comunica prin telefonul fara fir…nu conteaza ca mesajul initial n-are nicio legatura cu mesajul final, toata lumea se distreaza. Mai greu e cu muzica si dansul, dar se rezolva si asta. Pâna când apar tancurile…

Mai multe amanunte la www.nuntamuta.ro

“Funeralii fericite!” (scoasa la Humanitas, o editura extrem de credibila) in schimb are doua finaluri, unul pesimist si altul optimist, fiecare cititor e liber sa-si aleaga. O carte din care razbate un umor debordant, cu numeroase intâmplari haioase, cu replici savuroase, care se citeste usor si care se termina exact in momentul in care parea ca devine plictisitoare.

Actiunea porneste intr-o zi de 6 mai când Lionel, un român care traieste cinstit si relativ anonim de 5 ani in Angers (Franta)  are neinspiratia sa mearga cu doi prieteni la o ghicitoare. Omul avea planuri, pe 13 mai era ziua lui iar pe 14 trebuia sa primeasca cetatenia franceza, scopul lui in viata. Când colo, ghicitoarea ii spune ca va muri pe 13. Cum cei doi amici primesc stiri mai rele (unuia i se prezice moartea a doua zi, celuilalt a treia zi) si cum prezicerile se adeveresc in cazul lor, personajul nostru intra intr-o vrie comportamentala greu de descris. In plus ‘cazul’ lui ajunge public, lucru care-l enerveaza peste masura. Vrea sa se sinucida inainte de 13, numai si numai sa-i arate ghicitoarei ca n-a avut dreptate, si bineinteles ca nu reuseste. In sfârsit…cartea lui Adrian e ideala pentru duminica dupa amiaza, de citit la gura sobei, cu o cana de vin fiert alaturi.

Ah!, si inca un amanunt: Adrian Lustig e doctor in calculatoare la Institutul Politehnic Bucuresti.

De curiozitate: voi credeti in preziceri?

Pisica neagra. Ce altceva?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=o7zfhy7C4Xw]

Share

]]>
http://www.summerday.ro/2010/12/10/nunta-muta-funeralii-fericite/feed/ 41
Cesaria. Ars longa, vita brevis http://www.summerday.ro/2010/10/20/cesaria-ars-longa-vita-brevis/ http://www.summerday.ro/2010/10/20/cesaria-ars-longa-vita-brevis/#comments Tue, 19 Oct 2010 21:20:41 +0000 http://niceeynice.wordpress.com/?p=4219 Continuă să citești Cesaria. Ars longa, vita brevis]]> Nu suport aglomeratia. Una din marile mele probleme de bucurestean get-beget este faptul ca exista locuri in care, vrând-nevrând, trebuie sa ma inghesui. Exista multimile framântate, nevricoase si piramidale de pe la Administratiile Financiare, Camera de Munca, inghesuielile de pe drumurile mai mult sau mai putin publice, in fine…Aproape mereu m-am simtit in nesiguranta in aceste circumstante si aproape mereu am fost pe punctul de a exploda.

Nu insa si luni seara. La concertul Cesariei de la Sala Palatului a fost prezenta o multime foarte deasa de oameni variati ca vârsta, imbracaminte si, foarte probabil, ca pregatire. 4.000! Un public generos, cald, receptiv.

Ca de obicei, Cesaria Evora (in picioarele goale) si trupa de acompaniament si-au tinut concertul la cele mai inalt nivel profesionist, cu exceptia câtorva momente omenesti. Cesaria e batrâna (daca 69 de ani inseamna sa fii batrân) si bolnava, dar cu toate astea a inteles sa nu-si pacaleasca auditoriul cu playback. Spirit viu intr-un trup firav, a cântat in direct, cu toate riscurile. Publicul a priceput la justa valoare efortul Doamnei si a aplaudat tandru si, in acelasi timp, frenetic, situatiile de cumpana aparute spre sfârsit. La urma urmei, nu asemenea prilejuri fac deliciile unui spectacol in direct? Nu asemenea momente ne apropie de monstrii sacri?

Una din surprize (intrucât nu stiu daca o asemenea intâmplare era trecuta in programul oficial) a reprezentat-o melodia cântata impecabil, ca solist, de unul dintre oamenii din acompaniament, un tânar nevazator. Spectatorii l-au incurajat inainte de reprezentatie si i-au multumit incântati minute in sir dupa incheiere.

Concertul a fost de fapt un dialog sufletesc intre amicii nostri de pe scena si privitorii din sala. N-am uitat sa multumim intregii trupe, nu doar Doameni, prin aplauzele pe care le-am daruit tuturor, inclusiv celor doi jolly jocker-i din fundal, violonistul si trompetistul, care au reusit sa intretina atmosfera. Drept recunostinta am avut parte si de un „bis”, iar la indemnul solistei toata lumea s-a ridicat in picioare, incercând cumva sa fredoneze unele din versuri.

Totul a fost organizat asa cum trebuie. Garzile invitatilor si-au facut treaba atente sa nu irite pe cineva, angajatii locului s-au ocupat de toate detaliile astfel incât spectatorii sa fie cât mai multumiti cu putinta, iar comportamentul publicului a fost desavârsit. Pentru prima data dupa multa vreme (exceptând concertul ACDC, unde am experimentat aproximativ aceleasi trairi) am simtit ca sunt inconjurat numai de prieteni dragi, desi nu cunosteam pe nimeni in afara de cele doua persoane cu care venisem. O altfel de aglomeratie.

Ascultând „morna”, atât de apropiata sufletului meu, desi cântata in limba aceea ciudata cu multe consoane suieratoare, de neinteles, nu m-am putut abtine sa nu-i admir si pe cei din sala. Si, in acelasi timp, sa ma mir. Din ce Bucuresti, din ce tara au aparut atâtia oameni cu bun-simt?

Cât timp avem un astfel de public, mai avem o sansa.

If you write me a letter, I will write you back ; If you forget me, …I will forget you … Until the day … You come back

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=0djuGyISzNE&feature=related]

Share

]]>
http://www.summerday.ro/2010/10/20/cesaria-ars-longa-vita-brevis/feed/ 71