Cuvintele au o forta de evocare infailibila a celor mai pretioase amintiri. Cu ajutorul lor rememoram cele mai dragi momente bine ascunse in negura timpului. Si tot ele ne faciliteaza relatarea pe blog a unor povesti de viata. Uneori, cuvintele au puteri tamaduitoare, asa cum nici 1000 de fotografii nu vor avea vreodata.

Paul mi-a cerut cinci cuvinte ce desemneaza lucruri cu mare valoare sentimentala pentru mine. Lucruri care au insemnat enorm candva, de care ma leaga amintiri deosebite si care si azi imi stranesc emotii intense.

Hartile

In clasa a VI-a, cand am inceput sa studiem pentru prima data la scoala continentul european, m-am indragostit de tot de inseamna geografie, de tari si orase mai ales, dar si de relief, clima, vegetatie sau soluri. Jocul cu harta ma fascina, atunci am constientizat ca fara ea era imposibil sa inveti si sa intelegi aceasta stiinta. Mai apoi am descoperit insulele exotice si am inceput sa visez la calatorii prin lumea larga. Dar nu pe harta, ci in realitate.

Cartile, in special cele de povesti. Nu ma mai saturam sa citesc, iar povestile cu printese, zane si Feti-Frumosi erau preferatele mele. Nu degeaba, in liceu, literatura a devenit materia mea favorita.

Si o intamplare ciudata, inexplicabila de la bac: din clasa a X-a pana intr-a XII am repetat aproape zilnic doua subiecte: o poezie a lui Goga si o povestire a lui Ion Creaga. Le facusem niste comentarii grozave pe care si noaptea in vis eram in stare sa le spun pe dinafara. Stupoare, la examenul oral tocmai cele doua mi-au picat! Va imaginati impactul, nu-mi venea sa cred ca asa ceva este posibil, am izbucnit in lacrimi (de fericire), iar comisia a interpretat reactia mea in mod eronat…

Apa

Asupra capricornului, semn de pamant, rezervat si statornic, apa exercita o atractie irezistibila, greu explicat in cuvinte. Element primordial, simbol al vietii, al regenerarii si al puritatii, apa este perceputa si ca element al nemuririi, tineretii vesnice si al invicibilitatii, al vitalitatii si invierii. O ador indiferent de ipostaza in care mi se dezvaluie, fie ca este vorba de un ocean navalnic, cu valuri salbatice, capabile sa-mi preia toate framantarile si temerile, fie ca e un lac de safir sau rau involburat de munte, cristalin si rece, care-mi dezleaga mistere ascunse si-mi poarta dorurile mistuitoare spre taramuri indepartate. Iubesc albastru infinit al apei, limezimea si profunzimea ei, claritatea si forta transmisa atunci cand parca totul se prabuseste in jurul tau si simti ca ai ajuns la capatul puterilor. Inca de mica am vrut sa stiu sa inot. Desi parintii m-au trimis la cursurile organizate la cel mai mare bazin din oras, pana la urma am invatat la strand de una singura.

Fragii

Ei bine, aceste delicioase fructe rosii, fragutele mici si parfumate, mi-au colorat mie vacantele la tara. Ascunse sub frunze verzi, in tufisuri la marginea padurii, constituiau cea mai pretioasa comoara a sufletului meu insetat de arome dulci si proaspete. Cautatul fragilor pe dealurile din jurul satului a fost activitatea mea favorita in copilarie. Curios lucru, doar pe ele le acceptam dintre fructele de padure. Niciodata n-am fost fan zmeura, mure sau coacaze.

Ultimul cuvant desemneaza bautura copilariei mele. Din motive lesne de inteles nu am sa-i dezvalui numele. Va pot spune doar ca nu a fost nici ceaiul, nici laptele si nici cacaoa cu lapte. Nici macar fresh-ul de portocale. Va dau cateva ponturi: e neagra, acidulata si dulce:

 Ce arome v-au insotit voua copilaria? Va regasiti in vreunul din cele cinci cuvinte de mai sus? Aveti un cuvant care atunci cand il pronuntati va trimite instant inapoi in copilarie?

sursa foto

Ce-a fost mai greu a trecut. Sa inceapa distractia!

Zeci de recenzii citite, sute de poze vizualizate, mii de site-uri rasfoite, milioane de opinii trecute in revista. Cateva nopti nedormite si o scurta pauza de blogging. Dar in final, zic eu, a meritat. Am ajuns la o decizie. Una definitiva.

Acesta este ultimul articol in care vor aparea poze facute cu vechiul meu aparat Canon Power Shot A 470. Le multumesc tuturor celor care au lasat o parere, un sfat, o idee pe articolul precedent dedicat celor doua marci specializate in tehnologie optica. Vineri, preconizez achizitionarea obiectului mult visat. Pana atunci va las in compania unor imagini surprinse in orasul copilariei si adolescentei mele, orasul meu de suflet, Brasov, dar totodata si in statiunea mea preferata, Poiana Brasov. 

Anul trecut, in luna decembrie, m-am intors in locul unde mi-am petrecut majoritatea vacantelor de vara si de iarna pana in jurul varstei de 15 ani. Sincer, ma asteptam la schimbari radicale, nu mai fusesem, practic, de-o vesnicie. Insa, l-am gasit neschimbat. Am fost extrem de atenta la comportamentul oamenilor pe strada si am ramas placut impresionata. Mi-au parut ceva mai calmi si mai civilizati decat cei cu care am eu de-a face zilnic in Bucuresti. Un oras turistic curat, care pe alocuri isi pastreaza aerul medieval, cu cladiri si monumente frumoase, bine  intretinute si un centru istoric remarcabil.

Calatoria noastra virtuala continua in Poiana Brasov

Va place Brasovul? Aveti un astfel de oras, dupa care sufletul vostru tanjeste neincetat? Un oras care va primeste mereu cu bratele deschise, un oras in care v-ati simtit mereu ca acasa, un oras de unde pastrati amintiri de neuitat? Coincide cumva cu orasul natal?