Nu stiu daca este o regula, dar cred ca sunt exceptii cazurile in care dupa o relatie amoroasa, cei doi protagonisti pot ramane prieteni. In fond, de ce ar ramane? Doar de dragul vremurilor in care s-au iubit, in care unul a insemnat totul pentru celalalt, in care au impartit bune si rele? De dragul amintirilor comune, mai mult sau mai putin frumoase? Oare o continuare a acestei legaturi, fie si doar ca simpli amici, nu ar dauna actualei relatii din viata fiecaruia dintre cei doi? Nu e mai sanatoasa o ruptura totala, una care sa presupuna zero contacte fizice, zero telefoane, discutii pe mess sau facebook, mesaje tip mail sau sms?

Cand incepem o relatie ne promitem unul altuia dragoste si prietenie vesnica. Si chiar simtim ca ne putem tine de cuvant. La final, atat timp cat barbatul va mai mai simti o atractie (sexuala) cat de mica pentru femeie, iar aceasta va purta anumite sentimente sau o oarecare consideratie barbatului, va exista tentatia de a se pastra legatura. Altminteri, comunicarea va inceta brusc, si fiecare va porni pe drumul sau, in cel mai pasnic mod cu putinta. Mai sunt si situatiile neplacute in care se declanseaza un adevarat razboi intre cei doi, care tinde sa se prelungeasca la infinit. Eu insami am fost angrenata intr-un astfel de conflict cu impact devastator asupra psihicului, pentru ca ce poate fi mai dureros decat sa primesti jigniri si acuze tocmai de la omul pe care nu cum mult timp in urma il iubeai, ba chiar mai mult decat atat, il venerai?

Pana in prezent nu am reusit sa ma despart in relatii amiabile de niciun fost iubit, in sensul ca atunci am spus adio, adio a ramas, nici eu si nici respectivul nu ne-am mai uitat inapoi, nu ne-a mai pasat de soarta celuilalt catusi de putin. Si nu regret nici macar o secunda faptul ca nu mai stiu nimic de ei. In definitiv, ce mai avem sa ne spunem? Cat de bine ne merge, cat de fericiti suntem alaturi de actualul partener? Nu stiu daca e rau sau bine, daca e o dovada de imaturitate, intransigenta, insensibilitate, orgoliu nemasurat, tocmai de aceea sunt curioasa, voi ati reusit sa pastrati legatura cu fostii parteneri? Credeti ca e posibila prietenia intre doi oameni care in trecut au avut o relatie de dragoste?

Din a doua categorie au facut parte oameni pe care am crezut ca ii voi avea alaturi toata viata. Oameni cu sufletul bun si cald, oameni senini si prietenosi, capabili sa se trezeasca noaptea la 3 sa te ajute. Intr-o buna zi ceva s-a intamplat. Am descoperit in prietenul drag de altadata un om indiferent, gol, cu sufletul impietrit. Nu l-am mai recunoscut si am avut nevoie de mult timp sa-mi revin din soc. Apoi am inteles realitatea, omul ramasese acelasi, doar sentimentele sale fata de mine erau altele, se schimbasera radical. Irevocabil. In aceste conditii nici nu mai are rost sa cauti motive, explicatii, cauze, singurul lucru care-ti ramane de facut e sa pui capat inca unui capitol din viata ta. Sa-ti vezi de drumul tau.

Poate ultima imagine, a fostului prieten trasformat acum intr-un strain sa stearga toate momentele frumoase ale trecutului? Cat de mult conteaza ultima impresie? Va straduiti sa lasati o buna impresie cand parasiti un loc(locul de munca de exemplu) sau viata cuiva, cu alte cuvinte sa lasati loc de buna ziua?