Nu mai este niciun secret ca nu-mi place iarna. Dincolo de temperaturile negative, ghetus, imbracaminte incomoda, anotimpul alb mai inseamna ceva: luna februarie. Luna, care in opinia mea, ar trebuie exclusa din calendar, pentru ca este perioada din an in care am luat cele mai proaste decizii de-a lungul vietii. Ma gandeam tot anul la un anumit lucru, stiam ca nu trebuie sa-l fac, ca nu e bine si nici corect, incercam sa stau departe de tentatie, dar cum venea luna februarie, cum actionam pripit cedand ispitei. Si ca tabloul sa fie complet, nu pot sa nu-mi amintesc  cum in urma cu multi ani, in noaptea dintre 13 spre 14 februarie, am fost la un pas de moarte. Eh, ale tineretii valuri… Acestea sunt motivele pentru care detest luna februarie, cu tot ce implica ea, cu toate amintirile ei, cu toate evenimentele ei.

Prin definitie, kitsch-ul exprima prost gust, sentimentalism, vulgaritate, diletantism artistic. Kitsch-ul reprezinta arta simplificata, produsa in serie, care apeleaza la stridenta, artificiu, zgomot pentru a atrage atentia si a satisface rapid, fara prea multa stradanie.

Daca considerati kitsch-ul ceva dezgustator, va inselati. Ganditi-va doar la cat de atrasi de el sunt cei mici, cat de mult il iubesc, cat de mult ii stimuleaza vizual. Ei adora animalutele, parcurile tematice, isi doresc sa invete si sa se bucure din plin de viata.

Kitsch-ul a patruns in toate domeniile vietii noastre, il regasim in muzica, teatru, cinematografie, arhitectura, sculptura, in toate formele de expresie artistica. Dar efectele sale nu se opresc aici, pentru ca atitudinea kitsch din plan estetic poate fi comparata cu snobismul si ipocrizia manifestate in plan moral in viata de zi cu zi.

Kitsch-ul este adanc inradacinat in necesitatile fundamentale ale omului, ca si glumele, inghetata de capsuni sau muzica pop. Avem nevoie de el pentru a supravietui, pentru  ca fara el nu am aprecia niciodata simplitatea si bunul gust, rafinamentul. Este esential pentru contrast.

Cel mai tipic exemplu de kitsch care-mi vine acum in minte este marea aniversare  a iubirii de maine, 14 februarie, acest controversat Sf. Valentin, cu toate funditele, felicitarile  si inimoarele lui roz, cu bomboanele ambalate in tipla purpurie, cu declaratiile siropoase si alte dulcegarii care fac deliciul oricarei persoane atinse de spiritul sarbatorii importate de la americani. Un alt exemplu, de data asta cu adevarat deranjant, cel putin pentru simtul meu estetic super dezvoltat, il constituie aparitia unor zgarie nori din sticla si otel, care slutesc orase medievale, dominand stradutele inguste, zidurile si edificiile istorice in stil gotic, roman sau clasic ale acestora. Tot in categoria prostului gust intra hainele elegante purtate dimineata, accesoriile in exces, parfumurile ieftine, bibelourile, macrameurile, florile din plastic etc.

Problema apare in momentul in care tot ce ni se pare noua aiurea etichetam drept kitsch. Tot ce ne deranjeaza vizual, creaza disconfort, pare ieftin si tipator ne face sa strambam din nas. Gesturile, vestimentatia, limbajul, gusturile in materie de muzica sau politica pot purta pecetea kitsch-ului. Personal, toate temele wordpress si blogspot imi se par teribil de kitschioase, am ajuns pana acolo incat si  unele articole de pe bloguri ma irita, nici cel de fata, din pacate, nu constituie o exceptie. Jobul meu este un kitsch, relatia mea la fel.  Daca stau bine sa ma gandesc, insasi viata mea este un soi de kitsch.

Mare atentie asadar, cand facem o alegere doar de dragul de a fi altfel, de a fi cool, riscam sa cadem in capcana ridicolului.

Ce alte exemple de kitsch mai stiti? Care este kitsch-ul cel mai deranjant in societatea romaneasca in viziunea voastra?

sursa poza: www.flickr.com

O sierra abrupta si salbatica, vai inverzite, hectare de livezi de maslini, varfuri inzapezite, albastrul Marii Mediterane, sate colinare uluitoare si un sir de castele maure si de conace renascentiste – acestea sunt ingredientele seducatoare ale vastelor intinderi andaluze.

Andaluzia este ultima provincie a Spaniei care a fost eliberata de sub stapanirea maurilor. Aproape 100% din constructii sunt vopsite in alb, cu acoperisuri de culoare rosie-cafenie, absolut toate dotate cu turnulete in stil maur.

Toate imaginile stereotipe cu Spania provin din Andaluzia: fieste, sieste, coride, flamenco si o abordare relaxata a vietii. Reversul acestei atitudini usuratice este coruptia, care in Andaluzia a dat nastere celor mai mari orori de pe costa Spaniei.

Sevilla: este un oras de 700.000 de locuitori extrovertiti care o tin numai in coride, flamenco, procesiuni, fieste si tapas.

Centrul orasului alcatuieste un mozaic de scene, cu piete una mai frumoasa ca alta, biserici baroce viu colorate si portocali. Sanctuare discrete si patio umbrite indica o viata secreta, dar trasatura coplesitoare este cea a deschiderii si convivialitatii.

Plaza de Espana(construita pentru Expozitia ibero-americana din 1929)

La Giralda-cea mai frumoasa reminiscenta a dinastiei Almohad, a servit ca minaret pentru Aljama, moscheea pe locul careia a fost construita catedrala. Turnul La Giralda(98 m) a a fost terminat in 1198 de catre arhitectul Ali de Gomara.

Reales Alcazares: palat ce infatiseaza o complexa si predominanta asociere de tehnici maure si simboluri catolice – exemplul suprem de arhitectura mudejara. Unul din cele mai vechi palate regale din Europa(inca in uzul regelui Spaniei). Prima priveliste de la intrare: Patio de la Doncellas, un frumos patio cu arcade avand incrustatii de lemn de cedru, placi zelij originale si stucaturi complexe.

Parcul Maria Luisa, infiintat in secolul al XIX-lea, este situat in apropierea centrului istoric din Sevilia. Este zona verde cea mai importanta a intregului oras, decorata din belsug cu banci, fantani, bazine, statui si monumente. Exista chiar si un mic munte, Monte Gurugu, cu o cascada artificiala si o mica insula si un chiosc. De cele mai multe ori turistii se indreapta direct catre atractia principala a parcului: Plaza de Espana, un complex maiestuos in forma de semiluna amenajat in jurul unei piatete centrale.

Ronda, oras situat pe cea mai mare stanca din Andaluzia, se intinde pe niste chei cu o inaltime de 1000 metri pana la raul Guadalevin. Deasupra cheilor adanci, stancoase si fioroase prin care curge raul stau suspendate case si gradini care, mai mult ca sigur, nu se uita niciodata in jos. Un magnific pod coborat adanc, in abis, Puente Nuevo, leaga orasul nou de cel vechi, din inaltimea caruia se pot contempla privelistile panoramice ale imprejurimilor. Peretii colosali de stanca  au constituit un zid inalt de aparare si, s-ar putea spune, au scris istoria orasului.

Considerat cel mai frumos litoral continental al Marii Mediterane, Costa del Sol masoara in total 160 km, dintre care cea mai mare parte, de peste 100km se intinde la vest de capitala Andaluziei. Datorita darniciei naturii, multitudinii de atractii turistice si distractiilor turistice propuse in orase ca Malaga, Granada, Sevilla, Cordoba, Cadiz, Tanger Maroc sau Faro Portugalia, Costa del Sol este cea mai vizitata zona turistica a Mediteranei.

Marbella, cea mai selecta si mai mare statiune din Spania

Cordoba(300.000 de locuitori) a fost capitala Spaniei romane si a regatului maur. Cel mai important oras din Andaluzia dupa Sevilia, se afla la poalele muntilor Sierra de Cordoba, pe o campie care aluneca usor spre raul Guadalquivir. Isi intampina azi vizitatorii in toata stralucirea sa de oras anadalusian: case pictate in alb cu flori colorate la ferestre, strazi inguste, taverne in care localnicii te asteapta cu renumita ‘tapas’ si vinuri fine, bijuterii deosebite si multe alte atractii si tentatii irezistibile. Bijuteriei din coroana Cordobei i se spune in continuare dupa denumirea sa araba, Mezquita insemnand moschee, in ciuda extraordinarei intruziuni a unei catedrale catolice in mijlocul ei. Este singura moschee ramasa din Spania medievala si este una din cele mai mari din lume. Marea Mezquita inconjurata de ziduri acopera 24.000 mp. Mezquita a fost construita in anul 780 si extinsa mai tarziu pentru a scoate in evidenta spatiile sale largi inconjurate de peste 840 de impresionate coloane rosii si albe. Mihrab, zona de rugaciune care indica directia spre Mecca, este situata de obicei in zona principala a catedralei. Cupola sa somptuasa este bogat decorata cu diverse ornamente. Catedrala-moschee din Cordoba este unul dintre cele mai vechi si semnificative exemple de arhitectura islamica spaniola.

Este o capodopera vizuala de arcade proportionate in forma de potcoava care dau intr-un fel senzatia de infinitate ce face parte din credinta islamica. Fiecare din cele 840 de coloane este diferita, dupa cum sunt si capitelurile lor, intrucat in mare parte au fost pastrate din structurile anterioare romane si vizigote.

La cativa pasi de Mezquita inspre sud-vest se afla Alcazar de los Reyes Cristianos(Fortul Regilor Crestini), care a fost construit in 1328, dupa ce crestinii au recucerit Cordoba. Astazi, interiorul are cateva puncte de atractie: mozaicurile romane, o capela gotica in turn si superbele gradini cu apa.

O alta atractie  a Cordobei este cartierul Evreiesc. Strazile inguste pline de flori de toate culorile, care impodobesc balcoanele caselor, si casele imbracate in alb te incanta de la prima vedere. Aici se gaseste si una din cele trei sinagogi medievale care mai exista in Spania.

La 11 km vest de Cordoba se afla unul din siturile arheologice cele mai importante din Spania: Medina Azahara.  Este vorba de intinsele ruine ale vastului palat din secolul al XV-lea, apartinand califului Abd ar- Rahman al III-lea, din dinastia Umayyad. Palatul a fost construit in marmura roz, albastra si alba si decorat cu abanos, fildes si pietre pretioase.

Cordoba este un oras energic, modern, cu o populatie in majoritate activa. Dar, mai presus de toate, Cordoba, asemeni Sevillei, este un simbol viu al splendidei culturi, arhitecturi si arte arabe.

In secolul al XIX-lea, imaginea Granadei drept chintesenta a orasului oriental a plutit pentru prima data prin imaginatia occidentalilor. Aceasta s-a datorat in parte scriitorului american Washington Irving, ale carui Tales of the Alhambra au inspirat o succesiune  de scriitori si artisti sa incerce sa surprinda minunile Palatului Alhambra din Granada(impreuna cu gradinile sale reprezentand apogeul arhitecturii musulmane in Spania). Astazi, Alhambra este obiectivul numarul unu pentru vizitatorii Spaniei.

Alhambra este vizibila din orice parte a orasului, splendoarea sa dominand din varful dealului, zidurile si turnurile sale crenelate inaltandu-se deasupra unui nor de verdeata ce se intinde pana la structura constructiei alaturate, Generalife. Este formata din patru sectiuni: fortareata militara  Alcazaba(partea cea mai veche); desavarsitul Palat Nazrid(inflorirea suprema a arhitecturii maure); palatul de vara Generalife si palatul renascentist al lui Carol al V-lea. Intre ele se gaseste o gradina paradisiaca asemenea unui labirint – sau macar o buna replica pamanteasca a fericirii edenice. Fiecare simt este stimulat prin subtila combinatie de lumina, culoare, sunet si miros creata de fantani, de helesteul limpede, de inaltul gard viu si de abundenta de parfumuri florale – trandafiri, floarea-dragostei, caprifoi, iasomie si bougainvillea. Culoarea zidurilor, constrite dintr-un amestec rezistent de lut rosu si piatra, i-au dat Alhambrei numele sau, derivat de la cuvantul arabesc pentru “rosu”.  Zidurile adaposteau candva un oras cu patru porti, 23 de turnuri, sapte palate, casele muncitorilor, ateliere, bai, o madrasa(scoala islamica) si moschei.

Istoria acestor locuri este cel putin interesanta, Andaluzia de astazi este rezultatul unui adevarat creuzet in care s-au amestecat trei mari culturi – spaniola, araba si iudaica. Dupa ce maurii au invadat si cucerit Spania in secolul VIII, incepand astfel o lunga dominatie care a dus la formarea Spaniei asa cum este astazi, mai ales din punct de vedere cultural, Cordoba a devenit capitala unei mari puteri. Bogatii nemasurate, cultura, putere militara si comerciala, toate au facut din Spania o tara puternica si temuta de ceilalti, iar El Andalus, numele noului regat, era rostit cu respect si admiratie. Potrivit unei vechi legende islamice, poporul din El Andalus i-ar fi cerut lui Allah cinci daruri : cerul de un albastru curat, mari pline de peste, copaci incarcati de fructe de tot felul, femei frumoase si o carmuire dreapta. Allah le-a daruit primele patru, dar a refuzat sa le dea si carmuirea ceruta, spunandu-le ca toate cinci ar face din Andaluzia Paradisul pe pamant. Iar Andaluzia nu este prea departe de asta.

Andaluzia este in opinia mea cel mai frumos loc de pe Terra. Iar mai sus v-am prezentat cateva argumente care sa-mi sustina afirmatia. Mai sunt si altele… La el visez neincetat si sper sa ajung sa-l vizitez macar o data in viata. Stiu, o  sa-mi spuneti ca nu exista asa ceva, ca toate regiunile sunt frumoase  in felul lor, ca este gresit sa alcatuim un astfel de top.  Insa acesta regiune spaniola  are o magie aparte, rezoneaza cel mai bine cu sufletul meu.  Iar din punct de vedere turistic este destinatia ideala.

Voi aveti un astfel de loc pe care-l considerati magic? Exista vreo regiune anume pe Terra pe care doriti nespus s-o vizitati?

Sursele folosite in alcatuirea materialului sunt:

www.dreamdestinations.ro;   www.tvl.ro;  www.lumeamare.ro;  www.informatia-zilei.ro; www.artline.ro; www.aatravel.ro;  www.flickr.com si ghidul “Spania” autor Fiona Dunlop.