Sunt genul de persoana care daca isi pune ceva in cap, nimic n-o poate opri din concretizarea visului. Noroc ca n-am aspiratii inalte… :whistle:  Am vrut sa evadez din Bucurestiul aglomerat si prafuit si dorinta mi s-a indeplinit pe loc. Am tinut cu orice pret sa am o haina groasa de iarna si, desi stiam ca bugetul nu-mi permite achizitionarea acesteia, pana la urma, am facut eu ce-am facut, ca am cumparat-o. Bine, unii ar putea numi asta inconstienta.

De ce am plecat:

– in primul rand pentru ca aveam cateva zile libere si doream cu orice pret si prin orice metoda sa ma detasez de problemele de serviciu si, de ce nu, sa respir aer curat departe de poluarea capitalei.

– ardeam de nerabdare sa fac poze noi pentru blog, iar imagini din Bucuresti v-am tot aratat in ultima vreme. Dupa cum ati remarcat imi place sa imbin partea de text si cu ceva imagini graitoare. Nu si de data asta.

Observatii din calatorie (plusuri si minusuri):

– am descoperit ca nu imi place deloc cafeaua la ibric; ca ceaiul fara zahar e doar apa chioara, cu aroma puternica, dar fara gust

– nu pot sa ma odihnesc in alt pat decat al meu de acasa.  Dorm pe reprize de cca 10 minute. Adorm greu si visez urat. Cand reusesc sa ma adaptez la noul mediu…imi dau seama ca vacanta a luat sfarsit si trebuie sa ma intorc

– in calatorii dispare fara urma stresul. Reusesc sa las toate grijile acasa, uit complet de suparari. O liniste aproape nefiresca se intaleaza, ma simt de parca am aterizat intr-o alta lume

– cand merg cu masina, la serpentine, mi se face rau. Am observat insa, ca daca mananc ceva inainte, nu mai am nimic. Nu trebuia sa fie exact invers? :ermm:

– desi mi se fac toate mofturile, mi se indeplinesc toate dorintele, beneficiez de un confort similar sau chiar superior celui de acasa, parca tot mi-e dor de apartamentul meu, parca tot acolo e mai bine

Numele destinatiei, zonele colindate, impresii de la fata locului si multe poze in curand!

Un prieten de familie(ceva mai in varsta, cu o bogata experienta de viata, care pare a le sti pe toate) imi spunea zilele trecute ca o persoana normala, sanatoasa se odihneste bine in orice pat, pune capul pe perna si adoarme instant. M-am contrazis cu el, afirmand ca mi se pare firesc sa te obisnuiesti cu patul de acasa si doar in el sa poti avea un somn lin, profund. Oricum, eu si acasa ma trezesc la orice zgomot, indiferent de intensitatea sa. Apropos de sanatate, cu ocazia asta mi-am luat tensiunea, am 12 cu 8, se pare ca cea mica e prea mare. Mi-am luat si glicemia, mi-a iesit 106. O fi bine, o fi rau? :dizzy:

Concluzie:

Nicaieri nu-i mai bine ca acasa!

Voi va adaptati usor unui mediu nou, unui oras nou, unui pat nou? Sunteti firi pretentioase sau usor de multumit (in general, dar mai ales in concedii, vacante, cand ajungeti intr-un loc nou)? Puneti pret pe confort?

Later edit: in stanga sus aveti un nou poll despre bautura preferata.

Dupa cum bine se stie, sunt 4 ani de cand tot cutreier prin blogosfera romaneasca, timp in care am putut observa caractere, comportamente si obiceiuri, reactii si atitudini, gusturi si preferinte, dorinte si aspiratii ale oamenilor ce scriu aici si cu care relationez mai mult sau mai putin. In cateva articole voi incerca o radiografie a blogosferei asa cum am perceput-o eu de-a lungul timpului. Cu bune si cu rele, cu aspecte surprinse de mine la un moment dat, pe care nu am avut ocazia sa vi le dezvalui pana acum in articole sau comentarii. Nu am pretentia ca am ajuns sa cunosc oamenii, doar ca imi place sa-i studiez, sa ii descifrez, sa le intuiesc felul de a fi dincolo de ce arata ei pe blog.

Asadar, astazi avem primul episod din serialul intitulat simplu “Blogosferice“. Intotdeauna m-a frapat cat de multe pot avea in comun bloggerii cand vine vorba de lucurile pe care le iubesc.

In primul rand anotimpul preferat.

Ei bine, da, acesta este, invariabil, toamna. Bloggerii o canta in ode si ii inalta imnuri, ii lauda frumusetea si bogatia, ajungand pana acolo incat sa se identifice cu ea. Daca mai asociem si faptul ca adora plimbarile nesfarsite prin parcuri imbracate in straie aramii si pudrate cu bruma sau ceata, ajungem la concluzia ca bloggerii sunt niste romantici incurabili. Sau poate sufera de un optimism irevocabil. A nu se intelege ca mi-am propus sa dau verdicte, doar incerc sa inteleg care sunt cauzele, de unde dragostea asta pentru un anotimp in esenta mohorat si deprimant. Acum o sa fiu acuzata ca vad doar partea goala a paharului, dar cand vine vorba de vara, de ce toata lumea vede doar caldura insuportabila si celelalte aspecte pozitive nu? :ermm: Bine, ar mai fi si faptul ca multi sunt nascuti toamna, si de aici mare dragoste, dar iar ma gandesc ca eu sunt nascuta iarna si nici nu vreau sa aud de acest anotimp. Boon, mergem mai departe la a doua mare iubire.

Ceaiul.

Daca ar fi sa intrebam bloggerii, ce ar alege intre o ceasca de cafea si una de ceai, raspunsul (aproape) unanim ar fi ceaiul! De ce? Mister. Poate pentru ca li se pare mai sanatos? :dizzy:

Extremul Orient.

Foarte multi bloggeri indragositi de China si mai ales Japonia. La prima nu stiu ce ii fascineaza atat de tare, pe a doua am inteles ca o indragesc datorita animeurilor. In timp ce in blogosfera lumea e pro est, eu o sa raman mereu o infocata suportera a vestului.

Muntele.

Nu mai e niciun secret, bloggerii adora muntele. Cu totii viseaza sa escaladeze inaltimi golase, creste abrupe, sa respire aerul curat intr-o  padure de brazi dupa care sa bea apa rece de izvor si sa poposeasca langa un idilic lac glaciar. Unu n-ai sa auzi ca vrea la mare. Bine, cu o exceptie, evident. :devil: Oare sa fie bloggerii oameni cu aspiratii inalte, oameni demni si neinfricati sau doar oameni ce iubesc nespus natura, solitudinea, vesnicia?

Urmatoarea mare dragoste identificata de mine este pentru feline.

Bloggerii sunt fermecati de pisici. Cei mai multi chiar poseda un asemenea animalut si sunt tare mandri de el. Acum, mie imi plac ursuletii panda sau catelusii, iar fac opinie separata, uneori ajung sa ma intreb, ce caut eu aici? :alien:

Aproape toti bloggerii, fara exceptie, iubesc ploaia.

Nu prea pot sa imi explic de ce, cred ca are legatura cu romantismul. Sau cu melancolia, visarea si starea transmisa de stropii reci de ploaie, probabil in aceste momente se activeaza imaginatia si creeaza conditii optime pentru scris. Personal ma exaspereaza ploile interminabile, imi provoaca anxietati  si angoase profunde. Si parca vad ca raspunsul amatorilor de ploaie va fi:

Mai mult decat atat, bloggerii iubesc furtunile, fenomenele orajoase mai precis. Si, evident, curcubeul care apare dupa.

Pentru final am lasat marea pasiune a bloggerilor pentru…quotes. Rar mai intalnesti cate un blog fara un celebru citat care contine un indemn super optimist si plin de intelepciune inserat intr-un articol:

si pentru o muzica aparte, un melanj de elemente jazz, soul, funk, electro, d&b si hip-hop. Ceva de genul:

Va urma

Va regasiti in analiza de mai sus? :unsure:

sursa poze