Producator: Miriam Segal

Turnat in Budapesta, 2007

Coproductie UK / Germania

Actiunea se petrece in Germania anilor ’30.

John Halder (Viggo Mortensen) e un german de treaba.  E veteran de razboi (din primul razboi mondial; nu facuse mare lucru atunci, se inrolase abia in 1918), prietenul lui cel mai bun, Maurice, e psiholog evreu, fost camarad de arme, are o sotie, doi copii, o mama bolnava si e profesor de literatura la universitate. Cum spiritul creator clocoteste in el, scrie o carte. E vorba de iubirea “la limita”: un barbat isi ucide iubita, bolnava de o boala incurabila, pentru ca nu mai suporta s-o vada chinuindu-se. O fictiune. Ce e rau intr-o fictiune neutra? Atâta doar, se intâmpla ca fictiunea sa dea idei dementilor puternici ai zilei, care impart lumea germana in doua categorii mari si late: arienii si ceilalti, posesori ilegali de vieti care nu merita traite. Prin urmare, daca ii eliminam, facem doar marginal un bine pentru noi, pentru ca in esenta facem un bine pentru ei, intrucât ii scapam de un chin. Ca ce altceva poate insemna iubirea aproapelui decât impunerea binelui nostru radical asupra amarâtilor bolnavi? Iar bolnava este toata lumea ne-ariana, la o adica. Accidente genetice. Iar ei, arienii adica, au atât de mult de munca, pentru ca natura insasi a gresit atât de mult…

Asa ca destinul incepe sa-l impinga de la spate, oarecum impotriva valorilor personale. Intra in partidul nazist cam fara chef. Ca altfel nu putea promova in cariera profesionala, ce nu intelegeti? Isi schimba sotia pe o apetisanta si perversa blondina ariana pur-sânge. Fosta studenta. Anturajul il baga in SS. Ei hai…ce e asa rau in asta? Ca doar are numai un nenorocit de grad onorific, de capitan. Si, la urma urmei, un sistem nu se schimba mai eficient din interiorul sau? Insa… nu incearca sa schimbe nimic. Nu prea-i convine ce se intâmpla, dar nici energie sa se opuna nu prea are. Ce-ati fi vrut, sa-ti sacrifice o cariera prestigioasa? Sa-si puna in pericol viata, familia si agoniseala? Pentru ce? Cârcotasilor…

Este adulat de mai toata lumea. Incearca, fara sorti de izbânda, sa-si ajute prietenul. Se implica asa, cât sa nu dauneze pozitiei dobândite. Da’ macar a incercat, nu? Pe masura ce timpul se rostogoleste, urca in ierarhia Reichului si priveste, din ce in ce mai neputincios si ingrozit, cum ideea sa sta la baza industrializarii raului in Germania nazista.

Ca ce altceva e raul absolut decât un bine absolut, mutat din locul lui?

Temple Grandin

Producator: Scott Ferguson

Director: Mick Jackson

Cu: Claire Danes (Temple Gradin), Julia Ormond (Eustacia), David Strathairn (profesorul Carlock)

HBO 2010

Temple are bafta. E autista in America anilor ’60, nu in Germania anilor ’30, unde ar fi riscat sa fie … procesata. In blânda America nu risca decât sa fie batjocorita si luata la misto de americani sanatosi  si cowboys bravi, muncitori care le stiu pe toate. Trebuie insa sa dam Cezarului ce-i al Cezarului si sa spunem ca Temple gaseste in viata si exceptii, oameni care incearca sa o inteleaga si dispusi sa o ajute, incepând chiar cu familia, mama si matusa ei, dar si cu profesorul Carlock . Ce nu observa cei considerati normali observa ea, din strafundurile nebuloase ale bolnavului mintal. Reuseste sa priceapa comportamentul bovinelor, realizeaza care sunt problemele sistemului de industrializare a carnii, pune la punct planuri.

Am zis cumva ‘industrializare’? Din nou?

Temple e o luptatoare. Si chiar mai mult de atât: o invingatoare.

A tratat barierele intâlnite in viata nu ca pe niste piedici nenorocite, semne ale destinului implacabil, ci ca pe niste ocazii izbavitoare. N-a prea avut timp de intrebari existentiale sau sa-si plânga de mila. Sau n-o fi dus-o mintea pâna acolo.

Norocul ei ca n-a fost normala.

Filmul e facut dupa o intâmplare reala. Temple Grandin chiar exista.

Deci … ce facem cu balastul?

Melanie – Beautiful people

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=M5PgfqnZ7Ew]