Colind blogosfera in lung si-n lat si, uneori, sunt surprinsa de ceea ce gasesc. Sunt uimita de diversitatea gusturilor, alegerilor, reactiilor. Am constatat de atatea ori ca oamenii cauta cu infrigurare, adora si lauda lucruri care pe mine ma lasa rece. Si mereu m-am intrebat, oare ce ne atrage cel mai mult, ceva (sau cineva) foarte diferit de noi sau ceva (sau cineva) care sa ne semene? Cum ne alegem blogurile pe care le citim, pe care comentam? Cautam bloguri identice cu ale noastre in ceea ce priveste continutul, felul de a gandi, de a pune problema, de a scrie sau bloguri complet diferite, bloguri care vin cu ceva inedit, propun teme pe care noi nu indraznim sa le abordam niciodata, subiecte pe care nu le stapanim foarte bine? Adica, daca eu am un blog culinar, nu intru decat pe bloguri care posteaza retete? Daca am un blog de moda, raman in perimetrul asta si ii citesc si comentez doar pe cei care scriu despre haine si eventual cosmetice? Daca am blog de fotografie, intru doar pe blogurile care posteaza la fel ca si mine doar fotografii? O personalitate predispusa spre melancolie, tristete, care are deseori momente de deprimare, ce face? Detesta orice blog cu texte optimiste? Sau incearca sa iasa din starea in care se afla si cauta un zambet, un mesaj de incurajare?

Se spune ca omul cat traieste invata, ca este obligat sa-si largeasca continuu orizontul cunoasterii, sa acumuleze tot mai multa informatie, sa fie deschis la nou, sa-si depaseasca conditia. Si cu toate acestea, aici, in blogosfera, in lumea ideilor si a cuvintelor, observ mai degraba ca respingem cu brutalitate tot ce este altfel (atat ca forma cat si ca fond), tot ce nu ne seamana, si ne extaziem cu mare usurinta in fata lucrurilor pe care le-am descoperit deja, pe care le intuim, pe care le facem si noi zi de zi sau cu care avem tangenta cat de cat. Se comenteaza strict pe baza de afinitati, pasiuni comune, prietenii, chiar si sex sau lungimea articolului(articolele de succes sunt cele scurte).

Voi cautati bloguri si personalitati asemanatoare cu alte voastre sau va intriga, va ademeneste tot ceea ce e altfel, nou, diferit? Si intrebarea e valabila si pentru celelalte domenii ale vietii noastre, nu doar pentru online.

Sunt genul de persoana care daca isi pune ceva in cap, nimic n-o poate opri din concretizarea visului. Noroc ca n-am aspiratii inalte… :whistle:  Am vrut sa evadez din Bucurestiul aglomerat si prafuit si dorinta mi s-a indeplinit pe loc. Am tinut cu orice pret sa am o haina groasa de iarna si, desi stiam ca bugetul nu-mi permite achizitionarea acesteia, pana la urma, am facut eu ce-am facut, ca am cumparat-o. Bine, unii ar putea numi asta inconstienta.

De ce am plecat:

– in primul rand pentru ca aveam cateva zile libere si doream cu orice pret si prin orice metoda sa ma detasez de problemele de serviciu si, de ce nu, sa respir aer curat departe de poluarea capitalei.

– ardeam de nerabdare sa fac poze noi pentru blog, iar imagini din Bucuresti v-am tot aratat in ultima vreme. Dupa cum ati remarcat imi place sa imbin partea de text si cu ceva imagini graitoare. Nu si de data asta.

Observatii din calatorie (plusuri si minusuri):

– am descoperit ca nu imi place deloc cafeaua la ibric; ca ceaiul fara zahar e doar apa chioara, cu aroma puternica, dar fara gust

– nu pot sa ma odihnesc in alt pat decat al meu de acasa.  Dorm pe reprize de cca 10 minute. Adorm greu si visez urat. Cand reusesc sa ma adaptez la noul mediu…imi dau seama ca vacanta a luat sfarsit si trebuie sa ma intorc

– in calatorii dispare fara urma stresul. Reusesc sa las toate grijile acasa, uit complet de suparari. O liniste aproape nefiresca se intaleaza, ma simt de parca am aterizat intr-o alta lume

– cand merg cu masina, la serpentine, mi se face rau. Am observat insa, ca daca mananc ceva inainte, nu mai am nimic. Nu trebuia sa fie exact invers? :ermm:

– desi mi se fac toate mofturile, mi se indeplinesc toate dorintele, beneficiez de un confort similar sau chiar superior celui de acasa, parca tot mi-e dor de apartamentul meu, parca tot acolo e mai bine

Numele destinatiei, zonele colindate, impresii de la fata locului si multe poze in curand!

Un prieten de familie(ceva mai in varsta, cu o bogata experienta de viata, care pare a le sti pe toate) imi spunea zilele trecute ca o persoana normala, sanatoasa se odihneste bine in orice pat, pune capul pe perna si adoarme instant. M-am contrazis cu el, afirmand ca mi se pare firesc sa te obisnuiesti cu patul de acasa si doar in el sa poti avea un somn lin, profund. Oricum, eu si acasa ma trezesc la orice zgomot, indiferent de intensitatea sa. Apropos de sanatate, cu ocazia asta mi-am luat tensiunea, am 12 cu 8, se pare ca cea mica e prea mare. Mi-am luat si glicemia, mi-a iesit 106. O fi bine, o fi rau? :dizzy:

Concluzie:

Nicaieri nu-i mai bine ca acasa!

Voi va adaptati usor unui mediu nou, unui oras nou, unui pat nou? Sunteti firi pretentioase sau usor de multumit (in general, dar mai ales in concedii, vacante, cand ajungeti intr-un loc nou)? Puneti pret pe confort?