Sunt genul de persoana care daca isi pune ceva in cap, nimic n-o poate opri din concretizarea visului. Noroc ca n-am aspiratii inalte… :whistle:  Am vrut sa evadez din Bucurestiul aglomerat si prafuit si dorinta mi s-a indeplinit pe loc. Am tinut cu orice pret sa am o haina groasa de iarna si, desi stiam ca bugetul nu-mi permite achizitionarea acesteia, pana la urma, am facut eu ce-am facut, ca am cumparat-o. Bine, unii ar putea numi asta inconstienta.

De ce am plecat:

– in primul rand pentru ca aveam cateva zile libere si doream cu orice pret si prin orice metoda sa ma detasez de problemele de serviciu si, de ce nu, sa respir aer curat departe de poluarea capitalei.

– ardeam de nerabdare sa fac poze noi pentru blog, iar imagini din Bucuresti v-am tot aratat in ultima vreme. Dupa cum ati remarcat imi place sa imbin partea de text si cu ceva imagini graitoare. Nu si de data asta.

Observatii din calatorie (plusuri si minusuri):

– am descoperit ca nu imi place deloc cafeaua la ibric; ca ceaiul fara zahar e doar apa chioara, cu aroma puternica, dar fara gust

– nu pot sa ma odihnesc in alt pat decat al meu de acasa.  Dorm pe reprize de cca 10 minute. Adorm greu si visez urat. Cand reusesc sa ma adaptez la noul mediu…imi dau seama ca vacanta a luat sfarsit si trebuie sa ma intorc

– in calatorii dispare fara urma stresul. Reusesc sa las toate grijile acasa, uit complet de suparari. O liniste aproape nefiresca se intaleaza, ma simt de parca am aterizat intr-o alta lume

– cand merg cu masina, la serpentine, mi se face rau. Am observat insa, ca daca mananc ceva inainte, nu mai am nimic. Nu trebuia sa fie exact invers? :ermm:

– desi mi se fac toate mofturile, mi se indeplinesc toate dorintele, beneficiez de un confort similar sau chiar superior celui de acasa, parca tot mi-e dor de apartamentul meu, parca tot acolo e mai bine

Numele destinatiei, zonele colindate, impresii de la fata locului si multe poze in curand!

Un prieten de familie(ceva mai in varsta, cu o bogata experienta de viata, care pare a le sti pe toate) imi spunea zilele trecute ca o persoana normala, sanatoasa se odihneste bine in orice pat, pune capul pe perna si adoarme instant. M-am contrazis cu el, afirmand ca mi se pare firesc sa te obisnuiesti cu patul de acasa si doar in el sa poti avea un somn lin, profund. Oricum, eu si acasa ma trezesc la orice zgomot, indiferent de intensitatea sa. Apropos de sanatate, cu ocazia asta mi-am luat tensiunea, am 12 cu 8, se pare ca cea mica e prea mare. Mi-am luat si glicemia, mi-a iesit 106. O fi bine, o fi rau? :dizzy:

Concluzie:

Nicaieri nu-i mai bine ca acasa!

Voi va adaptati usor unui mediu nou, unui oras nou, unui pat nou? Sunteti firi pretentioase sau usor de multumit (in general, dar mai ales in concedii, vacante, cand ajungeti intr-un loc nou)? Puneti pret pe confort?