Pentru unii, vacanța perfectă înseamnă relaxare totală la all inclusive, într-un resort de cinci stele, din Turcia. Pentru alții înseamnă aventură extremă și adrenalină într-un safari din savana kenyană.

Nu m-am gândit niciodată cum ar trebui să arate vacanța mea de vis. Nici nu mi-am pus așa vreodată problema. Pur și simplu s-a întâmplat acum o luna și ceva în timp ce vizitam Sighișoara. Parcă toate astrele s-ar fi aliniat cu această ocazie să-mi arate că da, perfecțiunea există. Perfecțiunea turistică, evident.

Să vedem, așadar, ce condiții trebuie să îndeplinească un voiaj, din punctul meu de vedere, pentru a fi apreciat la maximum și a deveni memorabil, de referință pentru următoarele călătorii.

1. Să ajung într-un loc complet nou, la care visam de mult timp, iar ceea ce găsesc acolo să-mi întreacă așteptările. Să realizez că e mult mai frumos și mai ofertant decât mi-aș fi imaginat vreodată. Să mă surprindă atât de plăcut încât să fiu curioasă să-i descopăr toate tainele, să-i cunosc și înțeleg apariția și devenirea, să scotocesc prin toate cotloanele sale pentru a găsi urme ale trecutului, să mă împiedic la tot pasul de mărturii ale unei istorii glorioase. Să mă entuziasmeze, să mă fascineze atât de tare respectivul loc, încât plimbările nesfârșite de-a lungul și de-a latul său să mă încarce de energie pozitivă, să nu simt niciodată oboseala și, mai ales, să mă convingă să fotografiez tot ce-mi iese în cale.

Iar Sighișoara s-a întrecut pe sine în a-mi demonstra că și în România sunt orașe superbe, care merită vizitate și, mai apoi, povestite. Am mers cca 5 ore cu autocarul fără să văd nimic spectaculos (cu excepția crestelor înzăpezite ale Carpaților) și îmi era teamă că nu o să știu să cobor la stația potrivită, că nu o s-o recunosc din pozele de pe net. Dar, de îndată ce în zare s-a ivit cetatea medievală, mi s-au înmuiat picioarele și am exclamat emoționată: am ajuns, asta este Sighișoara!

Concret, cu ce m-a impresionat. În primul rând atmosfera medievală e copleșitoare. Efectiv simți că te-ai teleportat undeva în secolele XIV-XVII pentru că în jurul tău, cât cuprinzi cu ochii, găsești o multitudine de vestigii arhitecturale ale acelor vremuri, turnuri cu scări de lemn acoperite, bastioane de artilerie, galerii de trecere, ziduri, intrări și pasaje secrete, barbacane, străduțe pietruite în pantă, ansambluri în stil gotic rural, renascentist și baroc bine conservate sau restaurate.

Recunosc, pe mine cel mai mult m-au atras culorile pastelate ale căsuțelor vechi, ocrotite de obloane fermecătoare de lemn. Mă uitam uluită la diversitatea și contrastul ce-l ofereau și nu puteam să nu mă întreb dacă așa au fost dintotdeauna.

Apoi m-am minunat de simbolurile cetății: turnurile, bisericile, casele impunătoare.

Turnul meu preferat, Turnul Cizmarilor

Următorul pe care l-am descoperit a fost Turnul Croitorilor – se remarcă prin masivitate și cele două zone de trecere boltite.

Turnul Cositorarilor, cu formă mai aparte, ciuruit de gloanțe, mărturie a istoriei zbucimate a acestor meleaguri.

Turnul Fierarilor

Turnul Cojocarilor

Turnul Măcelarilor legat de precedentul prin Poarta Torle

Turnul Frânghierilor amplasat lângă Biserica din Deal, singurul locuit

Biserica din Deal, construită pe cel mai înalt vârf al cetății(429m)

Pentru a ajunge aici am urcat câteva trepte, extrem de ușoare și comode, nimic ieșit din comun. Doar 176 au fost și am zis că-mi iese sufletul până le-am dovedit. Norocul meu că nu au rămas toate cele 300 câte au fost inițial.

Scara școlarilor

Scara acoperită a fost construită în anii 1600 pentru a înlesni accesul elevilor care mergeau la școala evanghelică de lângă Biserica din Deal.

Și nu e de mirare că cele 164 de case din cetate, cu o vechime de peste 300 de ani, sunt apreciate ca fiind monumente istorice. Una din aceste perle, situată în Piața Muzeului, este o construcție în stil neogotic din secolul XVII. Datorită aspectului exterior al ferestrelor, ce imită goticul venețian, a fost numită Casa Venețiană.

Lângă ea am dat și peste casa în care, legenda spune, s-ar fi născut Vlad Țepeș.

Biserica Romano-Catolică, închinată Sfântului Iosif și inspirată de tradiția din nordul Italiei, se înaltă chiar lângă zidul de incintă

O altă bijuterie gotică a Sighișoarei: Biserica Mănăstirii Dominicane

Alt reper al cetății, House on the Rock. Am dat să intrăm să bem ceva cald, căci citisem că aici există un soi de cafenea cu produse delicioase, dar am găsit ușa încuiată.

Piața Cetății flancată de casele nobilimii din secolul XVIII. Aici era amplasat, odinioară, și un stâlp al infamiei.

Casa Săsească și Casa cu Cerb, dragoste la prima vedere, nu mă mai săturam s-o admir și s-o pozez.

Ultimul, dar nu cel din urmă, celebrul Turn cu Ceas care mi-a oferit ocazia să-mi împlinesc un mare vis, acela de a fotografia în sfârșit panorama unui oraș medieval magnific.

A fost punctul culminant al vacanței, momentul de maximă intensitate, nu doar pentru că urcatul pe scările extrem de înguste și abrupte a fost un supliciu, dar și pentru recompensa ulterioară oferită. Dacă nu m-ar fi dat paznicul afară (am nimerit fix la ora închiderii, în jur de 3:15 PM) aș fi rămas acolo mult și bine(probabil până la apus).

În Turnul cu Ceas

Vedere din Turnul cu Ceas asupra “Orașului de Jos”

Panorama cetății medievale din Turnul cu Ceas

Alături de căsuțele colorate și emblemele sale remarcabile, Sighișoara mai are un atuu important care îi accentuează personalitatea medievală: străduțele înguste, pavate cu piatră cubică, numite după breselele ce în vremuri demult uitate locuiau aici.

Mi-a plăcut cum am găsit orașul împodobit de Sărbători, în plus, m-am trezit că am făcut o adevărată pasiune pentru decorațiuni, suveniruri, dar mai ales pentru felinarele și lucarnele super simpatice ca niște ochi ce par a veghea din timpuri străvechi asupra Sighișoarei:

2. Un alt ingredient, vremea. Pentru că, dacă plouă torențial, non-stop, cum am pățit-o eu în Croația sau Spania, nu poate fi vorba nici măcar de o vacanță reușită, darămite de una ideală. Aici e în funcție de noroc. Sau, cum spun unii, după inima omului. La Sighișoara, deși am ajuns iarna, în decembrie, ne-am bucurat de temperaturi plăcute și câteva ore cu soare pe cer atât cât să ne plimbăm plini de voioșie și elan prin cetate și să nu ne iasă chiar toate pozele cenușii.

3. Și ar mai fi ceva ce trebuie luat în considerare pentru a fi pe deplin fericit în vacanță: să dispui de un buget generos care să-ți permită satisfacerea tuturor mofturilor. Să ai bani să-ți cumperi tot ce vrei, să poți intra la toate obiectivele turistice propuse și să poți încerca din bucatele locului în fiecare zi la alt restaurant. Pe scurt, să te răsfeți.

4. Cazarea de 4 stele. Să stau într-un loc drăguț, curat, o cameră mobilată cu bun gust, spațioasă, cu paturi confortabile, o baie utilată corespunzător (să nu fiu nevoită să-mi iau prosoapele și uscătorul de păr după mine), priveliște splendidă din balcon, personal prietenos și binevoitor (să zâmbească, să răspundă la mailuri). Ah, și încă ceva, hotelul respectiv să aibă recepție non-stop în interior. Nu cer cafea și ceai în cameră, nici măcar facilități pentru prepararea acestora, nu am pretenții la mini-bar gratuit sau room-service. Rămân modestă.

5. Și, poate cel mai important, să fii însoțit de persoanele potrivite, care-ți împărtășesc pasiunile, dorințele, gusturile, cu care să te simți bine, să râzi și să te distrezi. Sau de persoana iubită.

6. Dar stați că mai e ceva, ceva esențial de fapt care în lumea noastră e mai greu de găsit: liniște. De ea am avut eu parte la Sighișoara, de fapt se vede și din fotografii, străzile erau pustii, am avut practic un oraș și un hotel la discreția noastră. Nimeni nu ne-a deranjat, nu a trebuit să aștept minute întregi pentru a-mi ieși turiștii din cadru la fotografii. Sătulă de Bucureștiul meu aglomerat și poluat, un oraș aproape gol în care să evadez, să călătoresc în timp și să-mi încarc bateriile câteva zile e ideal.

Ce înseamnă pentru voi vacanța perfectă? Ați avut parte de așa ceva până acum?