O sierra abrupta si salbatica, vai inverzite, hectare de livezi de maslini, varfuri inzapezite, albastrul Marii Mediterane, sate colinare uluitoare si un sir de castele maure si de conace renascentiste – acestea sunt ingredientele seducatoare ale vastelor intinderi andaluze.

Andaluzia este ultima provincie a Spaniei care a fost eliberata de sub stapanirea maurilor. Aproape 100% din constructii sunt vopsite in alb, cu acoperisuri de culoare rosie-cafenie, absolut toate dotate cu turnulete in stil maur.

Toate imaginile stereotipe cu Spania provin din Andaluzia: fieste, sieste, coride, flamenco si o abordare relaxata a vietii. Reversul acestei atitudini usuratice este coruptia, care in Andaluzia a dat nastere celor mai mari orori de pe costa Spaniei.

Sevilla: este un oras de 700.000 de locuitori extrovertiti care o tin numai in coride, flamenco, procesiuni, fieste si tapas.

Centrul orasului alcatuieste un mozaic de scene, cu piete una mai frumoasa ca alta, biserici baroce viu colorate si portocali. Sanctuare discrete si patio umbrite indica o viata secreta, dar trasatura coplesitoare este cea a deschiderii si convivialitatii.

Plaza de Espana(construita pentru Expozitia ibero-americana din 1929)

La Giralda-cea mai frumoasa reminiscenta a dinastiei Almohad, a servit ca minaret pentru Aljama, moscheea pe locul careia a fost construita catedrala. Turnul La Giralda(98 m) a a fost terminat in 1198 de catre arhitectul Ali de Gomara.

Reales Alcazares: palat ce infatiseaza o complexa si predominanta asociere de tehnici maure si simboluri catolice – exemplul suprem de arhitectura mudejara. Unul din cele mai vechi palate regale din Europa(inca in uzul regelui Spaniei). Prima priveliste de la intrare: Patio de la Doncellas, un frumos patio cu arcade avand incrustatii de lemn de cedru, placi zelij originale si stucaturi complexe.

Parcul Maria Luisa, infiintat in secolul al XIX-lea, este situat in apropierea centrului istoric din Sevilia. Este zona verde cea mai importanta a intregului oras, decorata din belsug cu banci, fantani, bazine, statui si monumente. Exista chiar si un mic munte, Monte Gurugu, cu o cascada artificiala si o mica insula si un chiosc. De cele mai multe ori turistii se indreapta direct catre atractia principala a parcului: Plaza de Espana, un complex maiestuos in forma de semiluna amenajat in jurul unei piatete centrale.

Ronda, oras situat pe cea mai mare stanca din Andaluzia, se intinde pe niste chei cu o inaltime de 1000 metri pana la raul Guadalevin. Deasupra cheilor adanci, stancoase si fioroase prin care curge raul stau suspendate case si gradini care, mai mult ca sigur, nu se uita niciodata in jos. Un magnific pod coborat adanc, in abis, Puente Nuevo, leaga orasul nou de cel vechi, din inaltimea caruia se pot contempla privelistile panoramice ale imprejurimilor. Peretii colosali de stanca  au constituit un zid inalt de aparare si, s-ar putea spune, au scris istoria orasului.

Considerat cel mai frumos litoral continental al Marii Mediterane, Costa del Sol masoara in total 160 km, dintre care cea mai mare parte, de peste 100km se intinde la vest de capitala Andaluziei. Datorita darniciei naturii, multitudinii de atractii turistice si distractiilor turistice propuse in orase ca Malaga, Granada, Sevilla, Cordoba, Cadiz, Tanger Maroc sau Faro Portugalia, Costa del Sol este cea mai vizitata zona turistica a Mediteranei.

Marbella, cea mai selecta si mai mare statiune din Spania

Cordoba(300.000 de locuitori) a fost capitala Spaniei romane si a regatului maur. Cel mai important oras din Andaluzia dupa Sevilia, se afla la poalele muntilor Sierra de Cordoba, pe o campie care aluneca usor spre raul Guadalquivir. Isi intampina azi vizitatorii in toata stralucirea sa de oras anadalusian: case pictate in alb cu flori colorate la ferestre, strazi inguste, taverne in care localnicii te asteapta cu renumita ‘tapas’ si vinuri fine, bijuterii deosebite si multe alte atractii si tentatii irezistibile. Bijuteriei din coroana Cordobei i se spune in continuare dupa denumirea sa araba, Mezquita insemnand moschee, in ciuda extraordinarei intruziuni a unei catedrale catolice in mijlocul ei. Este singura moschee ramasa din Spania medievala si este una din cele mai mari din lume. Marea Mezquita inconjurata de ziduri acopera 24.000 mp. Mezquita a fost construita in anul 780 si extinsa mai tarziu pentru a scoate in evidenta spatiile sale largi inconjurate de peste 840 de impresionate coloane rosii si albe. Mihrab, zona de rugaciune care indica directia spre Mecca, este situata de obicei in zona principala a catedralei. Cupola sa somptuasa este bogat decorata cu diverse ornamente. Catedrala-moschee din Cordoba este unul dintre cele mai vechi si semnificative exemple de arhitectura islamica spaniola.

Este o capodopera vizuala de arcade proportionate in forma de potcoava care dau intr-un fel senzatia de infinitate ce face parte din credinta islamica. Fiecare din cele 840 de coloane este diferita, dupa cum sunt si capitelurile lor, intrucat in mare parte au fost pastrate din structurile anterioare romane si vizigote.

La cativa pasi de Mezquita inspre sud-vest se afla Alcazar de los Reyes Cristianos(Fortul Regilor Crestini), care a fost construit in 1328, dupa ce crestinii au recucerit Cordoba. Astazi, interiorul are cateva puncte de atractie: mozaicurile romane, o capela gotica in turn si superbele gradini cu apa.

O alta atractie  a Cordobei este cartierul Evreiesc. Strazile inguste pline de flori de toate culorile, care impodobesc balcoanele caselor, si casele imbracate in alb te incanta de la prima vedere. Aici se gaseste si una din cele trei sinagogi medievale care mai exista in Spania.

La 11 km vest de Cordoba se afla unul din siturile arheologice cele mai importante din Spania: Medina Azahara.  Este vorba de intinsele ruine ale vastului palat din secolul al XV-lea, apartinand califului Abd ar- Rahman al III-lea, din dinastia Umayyad. Palatul a fost construit in marmura roz, albastra si alba si decorat cu abanos, fildes si pietre pretioase.

Cordoba este un oras energic, modern, cu o populatie in majoritate activa. Dar, mai presus de toate, Cordoba, asemeni Sevillei, este un simbol viu al splendidei culturi, arhitecturi si arte arabe.

In secolul al XIX-lea, imaginea Granadei drept chintesenta a orasului oriental a plutit pentru prima data prin imaginatia occidentalilor. Aceasta s-a datorat in parte scriitorului american Washington Irving, ale carui Tales of the Alhambra au inspirat o succesiune  de scriitori si artisti sa incerce sa surprinda minunile Palatului Alhambra din Granada(impreuna cu gradinile sale reprezentand apogeul arhitecturii musulmane in Spania). Astazi, Alhambra este obiectivul numarul unu pentru vizitatorii Spaniei.

Alhambra este vizibila din orice parte a orasului, splendoarea sa dominand din varful dealului, zidurile si turnurile sale crenelate inaltandu-se deasupra unui nor de verdeata ce se intinde pana la structura constructiei alaturate, Generalife. Este formata din patru sectiuni: fortareata militara  Alcazaba(partea cea mai veche); desavarsitul Palat Nazrid(inflorirea suprema a arhitecturii maure); palatul de vara Generalife si palatul renascentist al lui Carol al V-lea. Intre ele se gaseste o gradina paradisiaca asemenea unui labirint – sau macar o buna replica pamanteasca a fericirii edenice. Fiecare simt este stimulat prin subtila combinatie de lumina, culoare, sunet si miros creata de fantani, de helesteul limpede, de inaltul gard viu si de abundenta de parfumuri florale – trandafiri, floarea-dragostei, caprifoi, iasomie si bougainvillea. Culoarea zidurilor, constrite dintr-un amestec rezistent de lut rosu si piatra, i-au dat Alhambrei numele sau, derivat de la cuvantul arabesc pentru “rosu”.  Zidurile adaposteau candva un oras cu patru porti, 23 de turnuri, sapte palate, casele muncitorilor, ateliere, bai, o madrasa(scoala islamica) si moschei.

Istoria acestor locuri este cel putin interesanta, Andaluzia de astazi este rezultatul unui adevarat creuzet in care s-au amestecat trei mari culturi – spaniola, araba si iudaica. Dupa ce maurii au invadat si cucerit Spania in secolul VIII, incepand astfel o lunga dominatie care a dus la formarea Spaniei asa cum este astazi, mai ales din punct de vedere cultural, Cordoba a devenit capitala unei mari puteri. Bogatii nemasurate, cultura, putere militara si comerciala, toate au facut din Spania o tara puternica si temuta de ceilalti, iar El Andalus, numele noului regat, era rostit cu respect si admiratie. Potrivit unei vechi legende islamice, poporul din El Andalus i-ar fi cerut lui Allah cinci daruri : cerul de un albastru curat, mari pline de peste, copaci incarcati de fructe de tot felul, femei frumoase si o carmuire dreapta. Allah le-a daruit primele patru, dar a refuzat sa le dea si carmuirea ceruta, spunandu-le ca toate cinci ar face din Andaluzia Paradisul pe pamant. Iar Andaluzia nu este prea departe de asta.

Andaluzia este in opinia mea cel mai frumos loc de pe Terra. Iar mai sus v-am prezentat cateva argumente care sa-mi sustina afirmatia. Mai sunt si altele… La el visez neincetat si sper sa ajung sa-l vizitez macar o data in viata. Stiu, o  sa-mi spuneti ca nu exista asa ceva, ca toate regiunile sunt frumoase  in felul lor, ca este gresit sa alcatuim un astfel de top.  Insa acesta regiune spaniola  are o magie aparte, rezoneaza cel mai bine cu sufletul meu.  Iar din punct de vedere turistic este destinatia ideala.

Voi aveti un astfel de loc pe care-l considerati magic? Exista vreo regiune anume pe Terra pe care doriti nespus s-o vizitati?

Sursele folosite in alcatuirea materialului sunt:

www.dreamdestinations.ro;   www.tvl.ro;  www.lumeamare.ro;  www.informatia-zilei.ro; www.artline.ro; www.aatravel.ro;  www.flickr.com si ghidul “Spania” autor Fiona Dunlop.

Vorbeam mai devreme cu o prietena (sa-i spunem asa, desi  termenul este putin exagerat), in timp ce ne indreptam spre casa, cat de greu este pentru un tanar roman sa-si gaseasca un  loc de munca in ziua de azi. Imi povestea ca dupa ce a lucrat timp de 10 ani pentru o companie, patronul a gasit de cuviinta s-o disponibilizeze. Cealalta varianta fiind reducerea salariului lui de 500 milione de lei(vechi)…evident neluata in calcul nici macar pentru o secunda.  S-a angajat apoi la o firma de cadastru unde lucrurile au mers perfect pana cand asociatii straini ai firmei au pus capat parteneriatului cu romanii, iar din acel moment,  cei din urma au decis neplata salariilor pe termen nelimitat. Dupa patru luni de zile in care nu si-a luat banii, fata a demisionat. In prezent este studenta la o a doua facultate si in cautare de un job bine platit. Mi-a marturisit ca s-a saturat de viata din Bucuresti, de Romania in general si tare ar vrea sa-si ia prietenul si sa plece undeva intr-o tara straina, unde ar fi dispusa sa lucreze chiar si intr-un domeniu total diferit de cel pentru care s-a pregatit patru ani de zile(noi doua suntem absolvente ale aceleiasi facultati), ar accepta si un job mai umil, dar mai bine platit. Zicea ceva de Germania, Suedia sau Norvegia. Stiind ca studiaza limba franceza la noua facultate, am intrebat-o de ce nu Franta. Si din vorba in vorba, tot analizand noi posibile destinatii europene, a venit vorba si de recent vizitata de catre mine Barcelona. Si atunci, fata m-a surprins placut cu o intrebare, nu inainte de a-si exprima admiratia netarmurita pentru Antonio Gaudi si operele sale celebre in toata lumea. Era curioasa sa stie la care dintre ele am ajuns si ce sentiment m-a incercat la vederea lor.  I-am explicat ca mai presus de geniul Gaudi, mai presus de creatiile sale incredibile, pe mine m-a impresionat omul, artistul Gaudi. Si, evident, gestul sau minunat. Probabil ca toata lumea cunoaste povestea acestui arhitect catalan, care si-a dedicat intreaga viata definitivarii  celui mai drag proiect al sau,  catedrala Sagrada Familia. Initial constructia acesteia s-a bazat pe finantarea din bani publici. Dar la un moment dat, banii publici au incetat sa mai vina, iar arhitectul, detinator pe atunci al unei averi impresionante, nu a pregetat nicio clipa si s-a folosit de ea pentru a continua constructia. Sagrada i-a inghitit insa toti banii, iar Gaudi a murit(in urma unui accident de tramvai) sarac lipit, singur, nestiut de nimeni.

Nu cred ca exista nimic mai inaltator si mai demn de apreciat pe lumea asta decat sa-ti sacrifici viata unui ideal atat de nobil. Sa faci totul pentru un vis pe care sa-l lasi posteritatii. Sa ajungi sa nu-ti pese de tine deloc, sa te dedici unei opere care in timp sa bucure sufletele a miliarde de oameni. Iar acei oameni sa-ti poarte zilnic numele pe buze si sa te respecte o vesnicie pentru realizarea ta. Sa traiesti pururea in amintirea celor vii.

Asa ca, dupa ce am discutat pe tema asta cu noua mea prietena, am decis sa-i adresez  intrebarea ce m-a urmarit de-a lungul vremii, fiind mereu, inevitabil, in imposibilitate de a gasi raspunsul corect:  daca ai avea de ales intre a-ti trai viata in huzur, satisfacandu-ti toate placerile si capriciile, dar sa ramai un anonim, un simplu om, care dupa moarte va fi rapid uitat si a trai intr-o oarecare saracie, punandu-ti viata in slujba unui ideal maret si reusind sa lasi ceva concret in urma ta, intrand astfel pentru totdeauna in constiinta maselor, pentru ce ai opta? Un om bogat si fericit in timpul vietii, un muritor de rand cu alte cuvinte, sau un om nefericit in timpul vietii, eventual sarac si neinteles, dar prin opera lasata, un nemuritor? Si ea, fara sa stea pe ganduri mi-a raspuns: aleg banii si traiul indestulat din timpul vietii!

Voi ce ati alege?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=5L8-FTvSVxs&feature=related]

6. Andorra la Vella(Andorra cea Batrana). Marti, 4 mai 2010, ultima zi a sejurului meu catalan a fost rezervata vizitarii Andorrei(tara acoperita de tufe). Desi stiam ca statul se afla in Pirinei(la o altitudine medie de 1996 m), desi vremea nu fusese foarte prietenoasa si se anunta ninsoare, nu mi-am imaginat ca o sa tremur de frig mai rau ca in Romania in luna ianuarie! Unde mai pui ca discutasem initial sa ne luam si costumele de baie pentru ca in Andorra la Vella exista un spa renumit pe care nu doream sa-l ratam.

Si pentru ca eu nu mi-am luat decat tricouri si bluzite de vara, a trebuit sa apelez la ceilalti turisti, care cu o generozitate surprinzatoare s-au oferit sa ma imbrace(m-am ales astfel cu o “interesanta” tinuta de iarna in cele mai nastrusnice culori posibile, daca ma prezentam asa la circ  cu siguranta faceam o impresie puternica ), in fine, la zero grade nu as fi refuzat nici daca mi se oferea o patura. Si asa am pornit eu infofolita(purtam 4 pulovere) spre paradisul shoppingului! :(  :P Drumul din Barcelona la Andorra a durat 4 ore, dar peisajele cu munti inzapeziti, lacuri artificiale de o frumusete uluitoare, cariere, mine de sare, termocentrale, sate, vile si biserici, tunele(despre cel mai lung dintre ele, Tunel del Cadi, unde am facut si necesarul popas, v-am povestit pe un articol anterior) au facut ca timpul sa zboare nesperat de repede.

Odata ajunsi in capitala principatului, am intrat  in primul hipermarket unde am stat…jumate din zi!!! :(  :(  :(

Printre obiectivele demne de vizitat se numara Biserica Esglesia de Sant Esteve, situata in partea veche a orasului construita in stil romanesc, in secolul al XIX-lea, precum si Cladirea Parlamentului. Probabil cea mai veche cladire a orasului este Biserica Santa Coloma, ce dateaza din secolul al IX-lea.
Orasul Andorra La Vella este centrul cultural al tarii, detinand Sala de Expozitii a Guvernului, ce functioneaza ca principal teatru si muzeu. Piata din fata Cladirii Parlamentului este locatia a numeroase evenimente. Orasul gazduieste in fiecare iarna un festival de muzica.
Desi Andorra nu este renumita pentru restaurantele sau gastronomia ei, exista un mare numar de localuri potrivite pentru cina sau pentru a iesi in oras, in special in Andorra La Vella.

Toate aceste obiective turistice au fost evident ratate. In schimb am intrat in cateva magazinele(sunt cca 2000) de lux insirate pe strada principala a orasului.

Tipu’ venea amenintator spre mine, cerandu-mi sa incetez cu fotografiatul.

Nu, preturile nu erau deloc atractive, tot ceea ce imi placea mie era extrem de scump.

O geanta pe care pusesem ochii in magazinul de mai jos costa in jur de 400 de euro. A, iar majoritatea locurilor cu produse dragute erau inchise la acea ora(14).

Cam asta a fost Andorra la Vella…

7. Barcelona este un oras extrem de cosmopolit si multicolor, cu o populatie de circa 1,5 milioane. Acest centru spaniol al modei, al arhitecturii, al mancarii si al muzicii, se afla pe malul Marii Mediterane si în inima regiunii autonome Cataluña (una dintre zonele cele mai bogate si moderne ale Spaniei). Istoricii spun ca Barcelona a fost intemeiata de cartaginezii condusi de Hamilcar Barca, tatal lui Hanibal. De-a lungul timpului Barcelona a fost pe rand cucerita de romani, vizigoti, mauri sau franci, toti acestia lasandu-si urmele in arhitectura orasului. La inceputul secolului al XX-lea  a redevenit un centru cultural si politic dupa o reinviere a culturii catalone. In timpul razboiului civil spaniol Barcelona a fost un refugiu al cauzei anarhiste. Capitala Cataloniei este fara dubiu un oras mediteranean, nu numai din cauza locatie lui geografica, dar mai ales datorita isoriei, traditiilor lui si a diferitelor influente culturale.

Dar Barcelona este mai mult decat un simplu oras. Este o colectie de orase diferite si pestrite.

Al doilea oras al Spaniei(dupa capitala tarii, Madrid) crede in combinarea vechiului si al modernului, obtinand un rezultat minunat si neobisnuit. Poti gasi exemple de aceasta deosebita combinatie de medieval si modern in multe locuri: El Barrio Gótico, Las Ramblas, La Plaza de Catalunya, El Puerto Olimpico, Muzeul lui Picasso si Fundatia Miró. Si daca asta nu este de ajuns pentru a te uimi, indreapta-ti ochii spre operele lui Antonio Gaudi: Parcul Güell, La Sagrada Familia, La Pedrera, Casa Battlo.

Barcelona ofera o oportunitate unica pentru turisti, de a se plimba de la ramasitele romane spre cetatea medievala, si spre orasul modern cu bulevardele sale deschise si toate intersectiile lasate largi de colturile cladirilor taiate in mod unic. Centrul istoric al orasului este aproape plat, in timp ce orasul modern se intinde spre dealurile inconjuratoare, avand strazi ce cresc in altitudine, ce aduc aminte de San Francisco. O trasatura notabila este Les Rambles, o serie de bulevarde care pleaca din centrul orasului spre frontul de apa, plin de oameni pana noaptea tarziu, cu florari, vanzatori de pasari, artisti de strada, cafenele si restaurante.

Plaça d’Espanya este una din cele mai importante piete ale Barcelonei. A fost construita cu ocazia Expozitiei Internationale din 1929

Parcul Guell-proiectat de arhitectul A. Gaudi si construit intre 1900-1914, situat in partea superioara a colinei El Carmel.

Placa de Catalunya, km zero al Barcelonei, este cel mai aglomerata piata,  reprezentand o zona de legatura intre partea veche si cea noua a orasului, fiind marginita de Barri Gotic, de districtul Eixample si de La Ramblas.

Palatul National(ridicat in 1929).De pe esplanada palatului se poate admira panorama orasului Barcelona. Cladirea adaposteste Muzeul de Arta Catalana inca din 1934.

Montjuic-un deal pe malul marii, ce are in varful sau un fort cu ziduri groase acoperite de iedera, utilizat in secolele trecute pentru apararea orasului. Se ajunge usor cu funicularul din Piata Spaniei.

Font Magica

Stadionul Olimpic(in prezent stadionul echipei de fotbal Espanyol Barcelona)

Plaza de Toros Monumental de Barcelona

Casa Battlo(situata pe cel mai frumos bulevard al orasului, Passeig de Gracia, la nr 43), modernizata de Gaudi la cererea proprietarului Battlo i Casanovas intre 1904-1906

Passeig de Gracia

Casa Mila(La Pedrera)- imobil construit de Gaudi intre 1905-1907 pentru Roger Segimon de Mila. Pentru ca fatada sa prezinta anumite ondulari, barcelonezii au denumit-o La Pedrera(cariera in catalana)

Terasa pe Rambla unde ne-am oprit sa mancam paella, inghetata si sa bem bere

Rambla(Torent)- un bulevard pedestru în formă de ramura de copac, plin de flasnetari, statui vii, mimi si vanzatori ambulanti ce comercializeaza  orice, de la bilete de loterie la bijuterii. Se intinde pe 2 km intre Placa de Catalunya si Statuia lui Columb, fiind  locul unde se intalnesc toate felurile de oameni, turisti si localnici, intr-o diversitate extravaganta si plina de culoare.

Ups, se pare ca trebuie sa fac si partea a III-a. Asadar, restul clasamentului intr-un articol viitor.

1. Primul lucru care m-a facut fericita a fost anuntul unei insotitoare de bord  la aterizarea pe “El Prat”. Suna cam asa: in acest moment la Barcelona se inregistreaza 25 de grade. Anunt urmat de aplauzele noastre furtunoase, evident. :P Deja ma imaginam la umbra unui palmier pe o plaja aurie, savurand un cocktail intr-un sezlong confortabil. Urmarea o cunoasteti…

2. Parcul Guell. Mai frumos decat mi-am imaginat, decat vazusem pe net, Parcul Guell a fost prima opera a lui Gaudi vizitata. Pentru o clipa m-am simtit contemporana cu Hansel si Gretel si casuta cu turta dulce. Arhitectura parcului Gaudi este unica in lume, iar gradinile sunt impresionante cu multa verdeata si flori dintre cele mai diverse.  Zona bancilor realizate din mici bucati de ceramica colorata este ca un platou imens inconjurat de palmieri.

3. Girona, al doilea oras al Cataluniei, a fost exact cum ma asteptam: romantic, medieval, fermecator, inconjurat de turnuri si ziduri romane incarcate de istorie, cu stradute vechi, inguste, canale ce traverseaza orasul si reflecta in apa lor cladirile cu o cromatica uluitoare. Mi-a adus aminte de Bruges…  Am vizitat imensa Catedrala din Girona, Baile Arabe si am facut o lunga plimbare pe “Micul Zid Gironez” (un fel de  Marele Zid Chinezesc la alte dimensiuni) care ne-a lasat direct pe Rambla, mult mai frumoasa si mai linistita decat cea din BCN.

Despre Girona voi face un material separat, orasul merita descris intr-un articol, mai ales ca se numara printre favoritele mele. Pastrez pentru acel moment restul de poze.

4. In Lumea lui Dali m-am simtit coplesita. De arta si nebunia artistului, de geniul sau(“dacă vei juca rolul unui geniu, vei deveni unul”, spunea el), de arhitectura inedita a Muzeului-Teatru Dali, de cele mai mari obiecte suprarealiste din lume, rupte parca dintr-o lume ireala,  de frumusetea orasului natal al pictorului, Figueres. Mie mi-au placut tablourile sale, chiar daca nu le-am inteles, chiar daca inainte de plecare nu stiam mare lucru despre arta lui Dali, viata si personalitatea sa excentrica, extravaganta(se spune ca se autoapela Divinul cand vorbea despre el si ca obisnuia la plimbare sa agite un clopotel pentru a atrage privirile celor din jur, pur si simplu nu suporta ideea de a trece neobservat de cineva), la fata  locului parca nimic din toate astea nu au mai contat, iar surpriza a fost neasteptat de placuta. Atractia muzeului a constituit-o fara doar si poate pictura reprezentativa a lui Dali : Gala Nude Watching the Sea which, at a Distance of 20 meters, Turns Into the Portrait of Abraham Lincoln ( Gala dezbracata privind marea care , la o distanta de 20 m se transforma in portretul lui Abraham Lincoln ).

La fel de impresionanta a fost si sala “Mae West” : o canapea sunt buzele, doua tablouri ochii si un semineu nasul. Ca toata camera sa se transforme in imaginea lui Mae West trebuie sa te urci pe o scara si sa te uiti printr-o lupa. La sfarsit mi-am achizitionat si o vedere de pe Rambla (a costat 1 euro) cu aceasta incredibila sala.

La magazinul de suveniruri al Muzeului, un breloc cu buzele-canapea costa in jur de 4 euro. Acum regret ca nu mi-am cumparat si de acolo ceva.

Ar mai fi atatea de spus, inchei insa cu la fel de celebra camera “Palace of the Wind”, unde pe tavan sunt pictati cei doi, Dali si sotia sa Gala, vazuti ca niste uriasi aflati deasupra lumii.

Evident ca prezenta unui ghid intr-un astfel de tur este vitala. Nu am avut parte de el si am ramas cu multe nelamuriri. Oricum, orasul merita vizitat!

5. Sagrada Familia mi-a placut in mod deosebit, dar mai mult decat biserica in sine, m-a impresionat  sacrificiul lui Gaudi. Un om foarte bogat  ramas fara sustinere financiara pentru proiectul sau, celebrul arhitect si-a folosit intreaga avere pentru terminarea constructiei. Nu a reusit, a murit sarac si uitat, calcat de un tramvai, iar biserica nu va fi gata, din pacate, nici in anul  2030. Acelasi motiv, lipsa banilor.