Cu ceva timp in urma, Paul ma intreba ce as face daca as ramane fara internet. Ii raspund acum, cu putina intarziere: acelasi lucru ca in cazul in care Enelul ar intrerupe subit furnizarea de curent electric, Radetul pe cea de apa calda sau Apa Nova pe cea de apa rece. Si, Slava Domnului, au fost nenumarate intamplari nefericite ce au avut ca protagoniste societatile mentionate mai sus. As simti o frustrare incomensurabila, as intra in panica, mi-as iesi din minti. Exact ca zilele trecute cand, dorind sa-mi fac dus pentru a pleca in oras pentru a rezolva treburi urgente, am descoperit la geamul meu de la baie, agatat de o franghie (in conditiile in care stau la etajul 9), un barbat care mesterea ceva. Si, evident, n-a fost chip sa-l urnesc de acolo cateva ore bune, de ajuns pentru a-mi da peste cap toate planurile din acea zi. Chiar sunt curioasa cum ar fi reactionat daca s-ar fi trezit ca cineva face baie dincolo de fereastra la care se postase el… :shocked:

In aceste situatii extreme sunt incapabila sa imi pastrez calmul, efectiv clocotesc de furie, simt ca pamantul imi fuge de sub picioare, nu mai sunt in stare de nimic. Abia cand avaria se remediaza simt o imensa relaxare…si revin la normal.

Sunt lucruri de care dispunem in mod curent si abia in momentul in care sunt privati de ele ajungem sa le apreciem la adevarata lor valoare. Pentru ca realizam ca fara ele suntem ca si morti. Ce poti face intr-o casa fara apa sau fara curent electric? O alta frustrare apare in momentul in care cei din jur profita de bunatatea mea sau ma iau de fraiera. Sau atunci cand eu ma port frumos cu cineva si respectivul aproape ca nu ma injura. Nu ma simt deloc bine atunci cand de fiecare data cand ajung in statie constat ca tocmai a plecat autobuzul sau cand stau la coada la supermarket si mereu se intampla, ca exact in momentul in care ajung in fata, sa se strice casa de marcat. Mereu ma gandesc, oare cat ghinion sa am? Saptamana trecuta am patit lucru acesta aproape zilnic la magazinul din colt. :angry:

Care sunt situatiile care nasc frustrari in cazul vostru? Se intampla des sa spuneti: “numai mie mi se putea intampla asta”? Va considerati persoane norocoase sau mai degraba ghinioniste?