Pentru orice indragostit de peisaje de vis, de arhitectura deosebita, monumente istorice bine conservate, de vegetatie exotica si ape de smarald, Coasta Dalmata e destinatia ideala. Tarmul ce abunda in golfuri, peninsule, insule si creste muntoase este printre cele mai spectaculoase din lume. Vrei sa faci poze perfecte, artistice, indiferent de directia in care indrepti obiectivul aparatului de fotografiat? In acest caz alege o vacanta pe litoralul Marii Adriatice si nu vei regreta, ceea ce vei gasi acolo iti va depasi cu mult asteptarile. In plus, nici nu e prea departe de casa sau foarte scump.

Vacanta mea in cifre:

– cca 2500 de fotografii realizate

– cca 4000 de km strabatuti in 6 zile in 5 state europene: Serbia, Muntenegru, Croatia, Bosnia si Hertegovina, Ungaria, Romania

– 4 capitale vizitate (ori doar tranzitate): Belgrad, Podgorica, Zagreb si Budapesta

– 8 orase vizitate (sau unde doar am innoptat): Cetinje, Gospic, Trogir, Sibenik, Zadar, Split, Sinj, Dubrovnik

– doua parcuri nationale strabatute: Durmitor si Plitvice

– un canion si un fiord: Tara (al doilea ca marime dupa Grand Canyon) si Kotor ( cel mai sudic din Europa)

– trei croaziere: una pe Kotor, alta pe lacurile Plitvice si cea romantica, noaptea, pe Dunare

– trei zile de ploaie torentiala sau mocaneasca. Ploaia nu m-a ocolit nici de data asta, iar daca acum doi ani declaram fara rezerve ca polul ploilor este Costa Maresme din Spania, acum, acesta s-a mutat mai spre est, pe Coasta Dalmata. Ca un facut, cum ajungeam intr-un oras si coboram din autocar, cum se pornea ploaia. Conditii vitrege pentru pozat, intr-o mana tineam umbrela si geanta, in cealalta aparatul de fotografiat.

– zeci de monumente istorice: cetati fortificate, piete imense, ziduri romane, biserici celebre, turnuri inalte, porti aurite, mausolee transformate in catedrale catolice, palate si castele renumite, stradute inguste, lungi, in trepte, sute de case si cladiri construite in stiluri arhitectonice diferite: baroc, romanesque, renascentist sau gotic.

– in fiecare dimineata ne trezeam in jur de ora 5:30-6.00, iar noaptea ajungeam chiar si la ora 23 la hotelul unde urma sa fim cazati.

Ce m-a impresionat:

placut

– orasul de basm Dubrovnik. Inca din autocar a fost dragoste la prima vedere. Erau cateva poze pe net, e adevarat, dar in niciun caz nu reuseau sa surprinda frumusetea inegalabila a cetatii medievale. Calatoria pe zidurile orasului, in lungime de 2 km, a durat doua ore si a fost cel mai emotionant moment, trait la intensitate maxima, din acest circuit. Intreaga poveste, intr-un articol viitor.

– orasul-muzeu Trogir. Situat in golful Kastelanski, Trogir e o adevarata bijuterie arhitecturala. Nu mi-as fi imaginat niciodata ca un oras din perioada romana poate fi atat de bine conservat. Palmierii, podurile, pinii, apa turcoaz si ambarcatiunile ancorate in port accentuau farmecul orasului plin de castele, turnuri, catedrale si biserici.

– Budapesta este incantatoare noaptea. De fapt, cred ca orice oras puternic luminat si cu cladiri fantastice, imense, de poveste, este mai expresiv noaptea decat ziua.

– ghidul excursiei, un tip extrem de serios, simpatic si, mai ales, bine documentat. Din pacate, la prezentarile obiectivelor turistice eu am lipsit, fiind prea ocupata cu fotografiatul. Deh, nu le poti avea pe toate, iar eu imi stiam prioritatile foarte bine.

neplacut

–ploaia care ne-a stricat excursia si care ne-a impiedicat sa ne bucuram de ultimele trei zile de vacanta. Si de realizarea unor fotografii decente in Parcul National Plitvice unde trona ceata, iar aburii cascadelor reduceau mult vizibilitatea. In plus, m-am pricopsit si cu o febra musculara de toata frumusetea si cu picioarele umflate de la statul in autocar prea mult timp.

Cam astea au fost primele concluzii, urmeaza o prezentare exhaustiva a principalelor atractii turistice de pe traseu. Acum va las cu cateva imagini sugestive pentru circuitul recent incheiat. Si cu numele castigatorului suvenirului din Croatia, Mihai Pintilie. Felicitari, Mihai, te rog sa ma contactezi la adresa de mail de la pagina “despre mine” pentru a intra cat mai curand in posesia premiului.

Bine v-am gasit! De asemenea, un salut calduros si pentru toti colegii mei de circuit, Attila, Carmen, Anca, D-na Simion si Dl Eugen care, sper, citesc acum acest articol!

Ploua torenţial. Tânărul intră grăbit în restaurantul cochet din centrul oraşului. Fu întâmpinat rapid de un garderobier amabil, care îi preluă îndată paltonul şi pălăria, ambele udate zdravăn de ploaie. Şeful de sală se apropie zâmbitor.

– Bună seara, bine aţi venit!

– Bună seara, am o rezervare pentru două persoane într-un separeu, pe numele Marius Dumitrescu..

– Numai o clipă, vă rog, să verific!

Individul se îndepărtă rapid şi, ajuns lângă un birou, preluă un registru, pe care începu să îl cerceteze cu atenţie. Marius aştepta liniştit în holul restaurantului, scrutând cu privirea întreaga încăpere, oarecum preocupat de faptul că aproape toate mesele erau ocupate şi fundalul sonor era dominat de un zumzet ce i se părea sâcâitor. Tresări uşor când auzi vocea şefului de sală.

– Domnule Dumitrescu, vă rog să mă urmaţi, vă voi conduce spre separeu. Domnişoara întârzie?

– Ah… domnişoara… da, se pare că da… o voi aştepta la masă, zise tânărul, întrebându-se în sinea lui de unde ştia omul acela că el urma să se vadă cu o domnişoară…de ce nu cu o doamnă sau cu un domn?… deh, omul părea experimentat şi multe mai învaţă omul la locul de muncă…

Marius se aşeză liniştit la masă şi fu rapid abordat de către un chelner, care îşi manifestă intenţia de a-i oferi meniul cu băuturi.

– Mulţumesc, dar nu este nevoie! O sticlă de Dom Pérignon, cea mai veche pe care o aveţi aici!

– Prea bine, domnule, spuse chelnerul, afişând o mină uimită, vă recomand Champagne Dom Pérignon 1949 Vintage.

– Fie, merci şi te rog să te grăbeşti!

– Am înţeles, vin imediat!

Chelnerul reapăru după 5 minute, ţinând în mână tava cu o sticlă şi două pahare de cristal.

– Şeful m-a rugat să vă transmit că domnişoara tocmai a sosit, vi se va alătura în foarte scurt timp.

– Ok, mulţumesc încă o dată, pentru tot!

– Cu mare plăcere, domnule!

O văzu pe tânără apropiindu-se, fiind atent la mersul unduit şi lent al acesteia dar, mai ales, la rochia superbă ce îi evidenţia formele generoase şi trupul suplu.

– Bună seara, Ligia!

– Eu aş zice că nu este bună deloc, afară este o vreme oribilă, şoferul a greşit drumul şi… Marius, iartă-mă pentru întârziere! Dar ce s-a întâmplat, de ce ai insistat aşa de mult să ne vedem? M-ai şi speriat la telefon, aveai o voce de parcă… Ia uite, ce avem noi aici?! Wow, Dom Pérignon; Marius, nu ştiu cum faci, dar nu încetezi să mă uimeşti, surâse Ligia. Sărbătorim ceva?

– Propun să cinăm întâi, apoi avem timp destul să vorbim!

Cei doi mâncară în linişte; Marius evita să întâlnească privirea tinerei. Era din ce în ce mai agitat, astfel că un uşor tremur al mâinii drepte, din ce în ce mai pronunţat, îi atrase atenţia Ligiei

– Marius, ce ai? Ce se întâmplă cu tine? De cum am venit, am observat că mă priveai ciudat, pari preocupat de ceva… pot să ştiu şi eu despre ce este vorba?

– Ligia… Ligia…eu nu mai pot aşa, simt că mă sufoc, nu mai am pic de linişte! Tânărul sorbi o gură de şampanie dar abia reuşi să înghită. Îndepărtă dezgustat paharul şi îl plasă înspre marginea mesei, semn că nu mai avea de gând să bea.

– Tu m-ai îmbolnăvit, Ligia, din cauza ta nu mai reuşesc să dorm noaptea! Tu nu mă iubeşti, îţi place doar să mă chinui, să te joci cu mine! Da, chiar aşa, să te joci, precum un animal de pradă cu o biată vieţuitoare!

– Marius, ce înseamnă asta?… …Ce sunt vorbele astea? Cum poţi să spui că……

– Lasă-mă să termin ce am de spus! Aseară, când te-am văzut cum flirtai cu Ştefan, îmi venea să… …dacă am fi trăit acum o sută de ani, l-aş fi provocat la duel!

– Ahahaha, auzi, la duel, văd că eşti pus pe glume în seara asta!

– Nu glumesc deloc! Îmi spui deseori că şi tu mă iubeşti, însă eşti aşa de distantă, de parcă m-ai iubi calculat, porţionat… Eu vreau să te am mereu lângă mine, să fiu mereu al tău, singurul şi doar al tău! Nu accept să vin doar când mă chemi tu, atunci când ai chef de atenţie! Ligia, tu te hrăneşti cu atenţia celor din jur, fără ea te-ai stinge mai repede decât o scânteie în noapte……Nu înţeleg însă un lucru, eu m-am oferit ţie în totalitate, pot fi mereu la dispoziţia ta, dar totuşi văd că te plictisesc! Unde e soluţia, care este cheia inimii tale? Ah, poate că tocmai cel care se va arăta indiferent faţă de tine îţi va capta atenţia, răceala lui îţi va aprinde sufletul! Atunci vei tânji după el, îl vei privi vorace, îl vei urî cu infinită dragoste şi nu va fi niciodată al tău! Auzi tu, NICIODATĂ!

– Marius, eu te iubesc în felul meu, ţi-am promis că mă voi mărita cu tine şi tu acum mă acuzi că…….

– Taci, Ligia, te rog să taci, nu mai spune nimic, căci acum ştiu! Ştiu tot!

Tot corpul lui Marius tremura. Faţa îi era roşie, ochii îi clipeau des şi buzele îi tremurau spasmodic. Plângea, plângea şi ochii lui senini, de lacrimi limpezi erau plini. Se ridică brusc de la masă şi îi ceru chelnerului să treacă nota de plată în contul său.

– Marius, unde te duci?

– O, mi-e sufletul plin de bucurie, Ligia! Mă duc să mă laud! Fii fericită, căci eşti necinstită sufleteşte!

Tânărul ieşi grăbit din restaurant, aproape alergând. Rămasă singură, Ligia culese cu două degete paharul ei de şampanie, ridicându-l cu grijă până în dreptul ochilor. Lumina candelabrului de deasupra sa se reflecta jucăuşă în pereţii de cristal ai cupei de samapanie, părând că dansează împreună cu bulele de aer din lichidul gălbui.

– Poate că ai dreptate, Marius…

Ce reprezintă, pentru voi, patima? Trăiţi pătimaş? Există iubire raţională sau iubirea este sinonimă cu patima?