Ieri, 28 mai 2013, a fost ziua in care dupa multa vreme am atins fericirea. A fost o zi magica si simt ca trebuie sa-i dedic un mic articol. Vreau sa-mi amintesc mereu de ea ca un soi de dovada ca frustrarile si necazurile se sfarsesc la un moment dat, ca oamenii care au incercat sa-ti faca rau sau sa te demoralizeze nu castiga intotdeauna.

Va scriam recent ca am nevoie de o evadare din virtual. Sa mai spuneti ca dorintele nu ni se implinesc pe loc! Am avut parte imediat de o evadare…fortata, caci am fost anuntata ca am de sustinut un examen. Luni am varsat lacrimi amare de suparare, indignare si dezamagire, m-am considerat cea mai ghinionista persoana de pe Terra, m-am simtit nedreptatita, m-am intrebat “de ce eu?”, am crezut ca o sa cada cerul pe mine, am facut o criza de nervi, urmata de o ditamai migrena, n-am dormit toata noaptea, si marti, adica ieri, m-am prezentat “ca o floricica, zambitoare si fresh”, la examen. In ultima clipa, si nu exagerez, luminata parca de o strafulgerare divina, am ticluit un scenariu demn de marile studiouri de film hollywoodiene. Datorita acestei inspiratii de moment, care dintr-o fiinta traumatizata si maxim de stresata m-a transformat intr-o persoana degajata si dezinvolta, am obtinut nota 10. Nu-mi mai amintesc ce se simte sa iei un 10 ca elev la scoala, insa la maturitate, cu siguranta, senzatia de bucurie si satisfactie e amplificata de milioane de ori. E mai presus de cuvinte, de orice inchipuire. Au urmat felicitarile, imbratisarile si masa. Glumesc, masa n-am dat, ca nu aveam de ce.

Am ajuns epuizata acasa, pe trei carari, beata de fericire, spre seara. Era abia inceputul unei zile memorabile, fantastice, uluitoare. Cu ultimele forte am deschis televizorul si am asistat la cel mai frumos spectacol pe care l-am vazut vreodata: ultimul meci al Stelei din acest campionat si sarbatoarea castigarii titlului de dupa. Am uitat pe loc de oboseala si am privit fascinata cum in orasul meu fericirea a plutit pe un stadion grandios, pe strazi, in Piata Constitutiei si s-a cuibarit in milioane de inimi ros-albastre. Ce sfarsit perfect de zi pentru mine si ce noapte minunata pentru toti romanii care iubesc Steaua. Am adormit linistita, cu zambetul pe buze, cand fiesta era in toi. Ce bine ca nu a fost totul doar un vis frumos! Multumiri vietii pentru clipele de fericire oferite din cand in cand. Ce ne-am face fara ele?

sursa foto:weheartit.com