Există o seamă de bloguri pe care le urmărim din blogroll, facebook, browser sau mail. Le accesăm de îndată ce vedem că a apărut un nou articol. Savurăm poveștile din ele dimineaţa la cafea, la serviciu, intr-o pauza sau seara, acasă. Nu uităm de ele nici măcar pe drum, la plimbare în parc, la terasă și nici chiar în vacanță. Păi nu de asta s-au inventat tabletele și smartphone-urile? Ne place ce găsim acolo, rezonam cu părerile exprimate, ne amuză umorul ce răzbate din texte sau ne identificăm cu trăirile, frământările și poveștile de viață ale autorului. Pe acesta din urmă ajungem să-l simpatizam, să-l admirăm și să-l apreciem. Și nu doar la nivel declarativ. Într-o zi ne dăm seama că ne este drag. Adorăm să-l citim, să vedem ce a mai făcut, pe unde a mai fost, ce idei năstrușnice mai are, dacă e bine, sănătos, dacă e fericit sau nu. Fără să vrem devenim părtași la reușitele și necazurile lui, îi suntem alături când îi este greu și-l încurajăm, ne bucurăm pentru succesele lui, fără să vrem, realizăm că suntem o parte din viața lui, o parte importantă pe care acesta poate conta.

Și nu-i putem părăsi căsuța virtuală fără a-i lăsa un semn al trecerii noastre pe acolo. Nu ne obligă nimeni, o facem pentru că așa simțim, pentru că vine din suflet. Ca și când ți-ai saluta un prieten vechi și bun. Chiar așa, cum să nu-ți saluți prietenii vechi și buni, cum să îi ignori?

Eu am asemenea bloguri. Autorii îmi sunt dragi, în timp am reușit să stabilesc cu ei o conexiune sufletească și merg mereu în vizită. Să văd cum o mai duc, care-s noutățile din viață lor. Evident că prietenii ăștia ai mei au și pasiuni care mie nu-mi spun nimic. Și scriu despre ele, eu aș vrea să le las un comment, dar nu prea am ce zice. Mă străduiesc totuși și compun ceva mai mult sau mai puțin off-topic. Sau dezbat probleme care nu mă privesc câtuși de puțin. Se întâmplă, uneori, să nici nu le pot citi până la final articolele pentru că abordează teme care pur și simplu nu mă interesează. Și atunci ies fără niciun cuvânt.

Cum procedați voi când găsiți pe blogurile preferate articole care nu va interesează câtuși de puțin, la care chiar nu aveți nimic de spus sau în care nu sunteți de acord cu autorul? Ce faceți dacă nu vă place un text, comentați totuși de dragul autorului?