Atmosfera de sărbătoare a cuprins orașul gri, diversele decorațiuni îi dau acum un farmec aparte, instalațiile îl luminează feeric la ceas de seară, iar tarabele ticsite de cadouri specifice sezonului sunt luate cu asalt de amatorii de chilipiruri sau doar de veșnicii curioși. Am tresărit de încantare când am simțit plutind lin aerul de vacanță, permițându-i să-mi năpădească întreaga ființă, în speranța că va putea schimba ceva, că-mi va alunga temerile, stresul cotidian, tristețea onimprezentă de ceva timp încoace.

Am coborât din bloc și m-am înarmat cu multă răbdare în așteptarea microbuzului către Auchan. Cele treizeci de minute petrecute în stație, la minus două grade, pe care din cauza crivățului dezlănțuit le-am perceput ca fiind minus zece, cât am paralizat de frig, m-au ajutat să iau o decizie. Una radicală și, poate, mai sănătoasă. Așa nu mai puteam continua, nu-l mai suportam!

Totul a început în facultate, prin anul doi sau trei, când, iarnă fiind, veneam încotoșmănită mai ceva ca Baba Dochia, iar colegele mele se prezentau ca niște floricele îmbrăcate cu un soi de bluzițe subțirele, cu vedere  la buric (căci nu era moda de acum cu rochia-pulover). În timp ce eu, și așa înveșmântată, tremuram non stop, ele păreau imune la ger. Azi așa, mâine tot așa până la un moment dat când m-a răpus curiozitatea și le-am întrebat dacă nu au degerat încă. Spre uimirea mea mi-au răspuns că nu. Revelația m-a pocnit în moalele capului, din acea clipă am renunțat la cele trei rânduri de cojoace, că oricum nu-mi ajutau la nimic, ori cu ele, ori fără ele, tot frig îmi era.

De îndată ce am intrat în Auchan, am purces la treabă. Am găsit la H&M un pulover grosuț, mai degrabă potrivit pentru schi decât pentru oraș, așa cum n-am mai avut de-o eternitate. Acesta:

De la C&A am achiziționat, după ce am probat toate căciulile din trei magazine, un fes gri, pe care m-am grăbit să-l și port, lucru care nu s-a mai întâmplat din copilărie,

iar de la CCC am cumpărat o pereche de cizme îmblănite.

Astfel echipată iarna poate să vină! Ah, da, și n-am rezistat în fața unei genți negre găsite la NewYorker.

Și pentru voi gerul este un dușman de temut? Cum îl suportați  și care sunt eventualele arme cu care luptați contra lui?