Vă spuneam pe un alt articol că, recent, am descoperit avocado, un fruct-legumă cu multiple beneficii pentru sănătate, foarte hrănitor, dar care nu m-a convins inițial cu gustul său fad, untos, ușor grețos. Însă, imediat am aflat că el poate fi inclus în rețete diverse printre care și faimoasa pastă Guacamole.

Și m-am hotărât să vă povestesc cum, de la o primă reacție negativă, când efectiv am strâmbat din nas la consumarea lui simplă, ca atare, am ajuns să mă îndrăgostesc efectiv de sosul verde savurat de mii de ani de mexicanii iubitori de mâncăruri picante. Și mi-am găsit, în felul asta, aperitivul preferat.

Însăși ideea de a consuma în sfârșit, pentru prima dată în viață, ceva exotic, de care ai tot auzit vorbindu-se, este incitantă, entuziasmantă. Curiozitatea atinge cote maxime, astfel că, nerăbdarea de a afla cum e în realitate, dacă îți place sau nu, e greu de stăpânit. Noroc că sosul se prepară ușor și rapid chiar și pentru un neinițiat în tainele bucătăriei. Dar cel mai important este faptul că după ce îl guști realizezi de ce îl lăuda toată lumea: este cu adevărat un deliciu culinar. Și nici nu are ce să nu-ți convină din moment ce toate ingredientele sunt proaspete și sănătoase.

Dar să vedem de ce avem nevoie pentru realizarea lui. Așadar, iată ingredientele folosite de mine pentru pasta de avocado (pentru 3 persoane):

3 avocado, zeamă de la o jumătate de lime, o legătură ceapă verde, 2 roșii, câteva fire de pătrunjel, sare și piper. Opțional, dacă nu țineți post, 50 de grame de brânză (eu optez pentru brânză feta).

Mod de preparare

Îndepărtăm coaja exact ca cea de la ciuperci, avocado se curată foarte ușor și zdrobim pulpa fructului (care trebuie să fie suficient de bine copt) cu o furculiță.

Stropim cu zeamă de lime pasta obținută și încorporăm pe rând brânza, roșiile și ceapa tăiate mărunt, adăugăm pătrunjelul și apoi condimentăm după gust cu sare și piper. Asta-i tot!

Mestecăm bine și servim sosul pe felii de pâine prăjită. Eu obișnuiesc să pun și un cățel de usturoi pentru o savoare aparte.

În rețeta originală se folosește și ardei iute roșu (chili). De acești ardei mă cam feream pentru că de câte ori i-am consumat am simțit că îmi ia gura foc, parcă un pic prea picanți pentru gustul meu. Însă, ultima dată am nimerit unul inofensiv, deloc iute și mi-am schimbat atitudinea față de ei.

Mai ales că, din câte am înțeles, au proprietăți miraculoase, se pare că ucid celulele cancerigene, îmbunătățesc circulația sângelui, conțin vitamine (A și C) și, cel mai important, stimulează arderile, accelerează metabolismul (iar al meu este enervant de lent) și reglează apetitul. Si nu doar că elimină grăsimea, dar previn depunerile ulterioare de țesut adipos în exces. Fabulos, nu?

Ce rețete/mâncăruri exotice ați încercat voi și v-au plăcut atât de mult încât le-ați consuma și cu altă ocazie și ce preparate mai neobișnuite ați testat pentru prima și…ultima dată?