15 ianuarie 2008. Mi-am cumparat casa! De ceva vreme ma gândesc la asta, m-am saturat de vecinii care-mi bat in usa si in teava caloriferului când serbez golurile lui Dinamo (si Dinamo da multe goluri), de bormasinile care lucreaza permanent in bloc si de liftul care functioneaza oricând, numai când vin incarcat cu cumparaturi de la Real nu! Am analizat in detaliu fiecare miscare, casa costa 100.000 eur si e intr-o zona linistita, la liziera unei paduri, iar la vreo 500 de metri e un lac! E facuta in 2007, are si termopane… Are chiar si un inceput de piscina, lasata printre balarii in acest moment. Am intrebat un prieten care a lucrat multa vreme in constructii, i-am spus ce vreau sa mai fac la ea si mi-a zis ca trebuie sa mai bag maximum 10.000 eur  in total. L-am intrebat si de piscina, a zis ca n-a facut in viata lui piscine dar nu crede ca trebuie sa bag mai mult de 15.000 de eur. Apoi m-am interesat la o agentie imobiliara si apartamentul meu de 3 camere din Dristor e evaluat la 150.000 eur! Uau! Si când te gândesti ca in urma cu câtiva ani il luasem cu 13.000 eur….Din restul de bani o sa-mi iau un jeep si ce tare o sa fiu…o sa am casa pe pamânt, masina, piscina, blondina si o sa le arat eu tuturor celor care de-a lungul vietii mi-au zis ca nu sunt bun de nimic! Sa vezi cum o sa vina sa ma roage sa le dau voie la piscina…

30 ianuarie 2008. Mi-am cumparat casa! Inca nu am facut actele, dar sunt pe aproape. L-am intrebat pe proprietar daca ma pasuieste câteva luni cu plata, sa-mi vând mai intâi apartamentul. A zis ca nu poate, pleaca urgent in Islanda, vrea sa fie cât mai departe de România, dar in Europa. D-aia si vinde casa asa ieftin. Bun, va trebui sa fac un imprumut la banca, sa-i dau omului banii. Functionarii bancii zumzaie pe lânga mine ca albinele pe lânga stup, ma simt rege! Imprumutul mi se acorda in doua saptamâni si mi se da sa semnez niste hârtii multe si scrise foarte mic, numai numele si suma sunt scrise citet. Semnez fara sa citesc, e banca, e de incredere!

15 februarie 2008. Mi-am cumparat casa! De data asta am facut si contractul, omul si-a luat banii si a zburat la propriu. Valeleu!, ce usor câstiga multi bani notarii….Actele au costat 3.000 eur, bani pe care nu-i pusesem la socoteala initiala…In fine…Am vorbit cu consoarta si am stabilit ca de data asta nu vom lucra cu zilieri, ci doar cu o firma mare, cu contract. Asa ca am apelat la o firma mare, aia au trimis un nene sa vada casa, ala a facut poze, s-a uitat atent peste tot si mi-a spus ca o sa ma coste cam 20.000 eur ce vreau sa fac. Dar contract? Ce contract, vrei contract? Bine, o sa vina un domn inginer.

20 februarie 2008. Mi-am cumparat casa! A venit si domul inginer cu contractul. 35.000 eur?!?!?! Pai da, ca nenea de dinainte mi-a spus suma neta, dar daca vreau factura trebuie sa platesc si TVA-ul. In plus, trebuie izolata si consolidata ca lumea, terenul musteste de apa, nu m-am intrebat niciodata cum se poate construi ditamai mastodontul pe un teren asa de moale? Oare cum or fi primit autorizatie de constructie aia care au facut-o? Si trebuie schimbat si acoperisul, e din internit. Si ce daca e din internit? Pai contine azbest. Da, si? E cancerigen, vreau sa mor de cancer? Nu, nu vreau. Cum o sa vreau? Ce, sunt nebun?

Mergem afara, sa-l intreb de piscina. Mda, 50.000 eur si e gata. Câââââââât???? Pai da, a fost treaba de mântuiala, betonul initial nu e bun, trebuie schimbat. Vreau si pentru piscina contract? Ca sa stie daca adauga TVA-ul. Hm, am impresia ca individul ma ia la misto, incepe sa ma calce pe nervi.

In orice caz, jeepul s-a dus naibii. Un prieten insa imi spune ca are el un jeep de vânzare, ieftin, 8.000 de eur, ma intereseaza? Desigur ca ma intereseaza! E bun, dar are volanul pe dreapta. La dracu’, cred ca o sa ramân cu Solenza mea.

10 martie 2008. N-am gasit inca un client pentru apartament, treaba nu e asa simpla, lumea se codeste sa cumpere. Agentul imobiliar spune ca n-ar fi rau sa-l las la 140.000, ca sigur gaseste pe cineva. Intre timp imi vine de plata prima rata, e cam ciudat, mi se spusese de 400 de eur pe luna si vad ca e 500…Ma interesez la banca, mi se spune ca da, rata de baza e 400, dar s-au adaugat asigurarea de sanatate, asigurarea de viata si inca vreo 5 comisioane. Ce asigurari, care comisioane?!?! Pai…n-am citit contractul? Scrie acolo tot.

15 iunie 2008. Tot blogger-ind pe net dupa fete dau de un blog pe care niste unii vorbesc ceva de o criza financiara de groaza ce va sa vina. Ma uit la “despre…”, titularul blogului e un tip de 21 de ani, student la marketing nu-stiu-cum la o facultate particulara. Ce fraier, nici macar n-a fost in stare sa se duca la ASE…Da, desigur, tinerii astia sunt revolutionari de meserie, mereu au ceva de contestat, mereu se dau in stamba ca sa cada gagicile pe spate când ii aud cum abereaza…si taman acum se gasesc sa spuna tâmpeniile astea, când domul prim ministru Tariceanu tocmai ne-a asigurat ca economia nationala duduie si suntem pe panta ascendenta. Liberalii intotdeauna au fost favoritii mei, sunt destepti, inteligenti, simpatici, bataiosi si se pricep la economie s i la chestia asta cu pietele, n-au cum sa greseasca. Preventiv, imi intreb totusi un prieten care a lucrat 15 ani intr-o agentie de publicitate internationala, ceva mare director de marketing. Râde copios si-mi spune ca n-am de ce sa-mi fac griji. E adevarat ca e o mica problema in America, e pe cale sa dea faliment o banca obscura, Lehman Brothers parca, dar nu are ce sa se intâmple, câte banci nu dau faliment in fiecare zi?

20 decembrie 2008. N-am demarat inca lucrarile de renovare ca n-am gasit inca un cumparator pentru apartament. L-am lasat la 110.000 eur si tot degeaba. Intre timp au inceput sa apara tot felul de crapaturi pe la subsolul casei. Si nici in concediu n-am mai plecat, unde naiba sa ma duc daca am rate? Norocul meu ca au fost alegeri, iar noua coalitie, prin intermediul domnului Dumitru Pelican, spune ca a recuperat intr-o zi un milliard de eur din risipa pe care o faceau liberalii. Bine ca am scapat de hotii aia de liberali, acum avem un guvern competent care sigur o sa ne scoata repede din criza care a cam inceput.

25 ianuarie 2011. Din criza n-am iesit. Apartamentul nu mi l-am vândut. Masina nu mai am, a trebuit s-o dau (pentru piese) ca sa-mi pot plati doua din rate. Iar locatia e cam destul de mult in afara Bucurestiului, ma duce in fiecare dimineata un vecin cu caruta pâna la prima statie de autobuz. Casa….inca e in picioare. A cazut faianta din bai, gresia s-a umflat, s-a crapat si prin casa umblu in ghete de teama sa nu-mi intre vreun ciob in picior dar, una peste alta…casa e aproape verticala.

Nu vrea cineva sa cumpere o casa? Sau un apartament? Le dau ieftin!

Las-o ba ca merge-asa. Pe dracu’!

[youtube GNFZUtNyY0c]

Sunt intr-o binemeritata vacanta de blogging, ma simt excelent si, sincer, ma bate gandul sa renunt definitiv la aceasta activitate ce creeaza o dependenta bolnavicioasa. Visez cu ochii deschisi la recuperarea independentei mele de odinioara, cand nu auzisem de bloguri, iar pe net intram o ora pe saptamana sa-mi verific mailurile. Ce vremuri…ce viata!!! :(

Totul a inceput prin toamna lui 2006 cand am intrat pentru prima data pe blogurile de fotbal ale gsp-ului. Pe atunci eram pasionata de sportul rege si citeam cu nesat orice articol aparea pe site-ul respectivului ziar. Iar comentariile aferente mi-au starnit curiozitatea si interesul dintr-un sigur motiv: pasiunea pusa in ele, uneori dusa la absurd, care genera o violenta a limbajului greu de imaginat si tolerat. Ma uitam efectiv ca la un spectacol, grotesc pe alocuri, dar care impresiona prin arsenalul aruncat in joc de combatanti. De cele mai multe ori, lupta de idei condusa excelent de persoane de o inteligenta si umor rar intalnite de mine degenera in jigniri si injurii nedemne pentru astfel de minti luminate. Si atunci, in plin razboi stelisto-dinamovist(nu uitati ca totul se petrecea in 2006, cele doua echipe erau inca la putere in fotbalul romanesc, provincia nu-si incepuse inca ascensiunea in Liga 1), printre tunuri si baionete, un gand funebru mi-a incoltit in minte: de ce nu as fi si eu parte integranta a acestui nemilos raboi? Oh, cat mi-ar fi placut…dar repede am realizat ca nici macar nu stiu sa scriu pe bloguri, d-apai sa ma iau la tranta cu adversari de asemenea calibru. Si am ramas un simplu spectator,  urmarind fiecare discutie si cunoscand in acest fel extrem de bine taberele beligerante. Stiam fiecare nick in parte, cat poate si ce poate. Si ma distram, ma delectam cu parerile lor, gandindu-ma ca niciodata nu voi fi in stare sa insir pe o foaie virtuala mai mult de doua fraze. Abia in primavara lui 2007 mi-am luat inima-n dinti si am lasat un prim comment pe un articol semnat chiar de redactorul sef al respectivei publicatii. Lasat e un fel de-a spune, din ratiuni care-mi scapa si acum, acel post al meu nu a aparut niciodata. Dar ce mai conta, imi gasisem curajul necesar si nimic nu ma mai putea opri. Au urmat zeci de batalii cu inamicii dinamovisti, rapidisti, ceferisti, din care am iesit de multe ori sifonata, dar distractia a fost de fiecare data la cote maxime. Mai ales ca semnam  cu nick neutru, nimeni nu stia ca in spatele acestuia se afla o fata. Nopti nedormite la calculator, tone de cafele dimineata pentru a putea face fata la job, si iata cum o alta dependenta se prefigura la orizont: cofeina.

Trei ani de zile…

Azi imi sunt straine toate: si fotbalul, si fostii aliati sau adversari, si certurile, ura,conflictele, si acele bloguri. Il am pe al meu si vreau sa renunt la el. Intr-un fel, simt ca si acest blog face parte din trecut. Un trecut la care ma uit senina si caruia nu-i port resentimente.

Should I do that? Can I do that? Time will tell…

Voi cand v-ati apucat de blogging? Si poate mai important, de ce ati facut-o? V-ati gandit vreodata sa abandonati? Sunteti dependenti de blogul vostru?

Nu obisnuiesc sa fac asa ceva, e prima data cand procedez astfel, dar am gasit cateva articole minunate pe care vreau sa vi le recomand si voua. Le gasiti aici, aici si aici.  Demult nu am citit un articol atat de frumos si sensibil  precum cel al DianeiEmma.

Vorbeam ieri cu un bun prieten despre fotbal. Ceea ce inainte reprezenta principalul meu hobby, a devenit, practic peste noapte, cum se intampla mai toate in viata mea lately, utima preocupare pe lista mea de interese. Cauzele sunt multiple, jocul Stelei in primul rand, lipsa rezultatelor, patronul clubului, contextul actual al fotbalului romanesc  si nu in ultimul rand, plecarea de pe un blog care mi-a fost casa si masa timp de 2 anisori si unde cam asta faceam, comentam acest sport. Ii spuneam ca nici nu o sa ma uit la meci, ca nu mai pot sa vad Steaua jucand atat de slab, ca imi provoaca o stare de rau neputinta jucatorilor si perseverenta cu care patronul se face zilnic de ras la tv, ca sunt scarbita si voi renunta definitiv la mai vechea mea pasiune.

Dar nu a fost asa… La ora 20.30 punct am deschis televizorul si am asistat la un meci nesperat de bun facut de Steaua. Unde mai pui ca echipa a si castigat. Toate bune si frumoase, cand ce vad azi pe toate site-urile de profil? Acuze de blat mare cat casa, indreptate nu doar spre acest meci, ci si la adresa celui cu Gaz Metan Medias si cu Brasovul.

Mie nu mi s-a parut deloc blat aseara, Gloria Bistrita a jucat foarte bine, nu mi-a dat nicio clipa impresia ca ar dori sa cedeze puncte Stelei. Bucuria lui Moraes (si a lui Sumudica) la golul egalizator e o dovada suficienta in acest sens. Nu e nicio noutate ca in campionatul nostru valorile s-au nivelat, iar principala caracteristica a tuturor echipelor e inconstanta. Cu o exceptie, Dinamo, care de la inceputul returului are un joc constant bun, sper ca avantul pe care l-au luat sa se opreasca cat mai repede, pentru ca altfel riscam sa-i vedem acolo unde spera Borcea sa ajunga dintotdeauna si nu reuseste. Nu inteleg de ce li se pare unora de necrezut ca Steaua sa invinga o echipa precum Gloria. Asa cum Steaua a “putut” sa joace lamentabil cu Pandurii, la fel de bine a reusit sa incropeasca ceva tangential cu fotbalul aseara pe terenul Bistritei, locul unde alta data isi varsau sangele eroii sai de poveste, Iacob si Radoi. O echipa in ziua de azi, mai ales daca joaca in Liga 1, oscileaza mai rau ca nivelul Dunarii la Budapesta. Nu trebuie sa joace doar prost, cum se asteptau detractorii sa se intample cu Steaua, uneori se mai si trezeste din amortire si poate provoca surprize frumoase sau…dureri de cap, depinde de ce parte a baricadei se afla privitorul.

“Băi blatiştilor, aţi venit aici să jucaţi fotbal după ce cu Steaua aţi stat capră? Sînteţi nişte blatişti!”, le-a urlat MM, care a făcut referire la înfrîngerea din Ghencea a Gazului cu 0-2. Ieri însă, Pustai a menajat nu mai puţin de 6 titulari: Butcha, Fl. Lazăr, Kubala, Silvăşan, Liţu şi Hoban, toţi fiind la limita suspendării pentru meciul cu Pandurii. (gsp.ro) Oare nu ar face mai bine sa-si vada de propria echipa, sa caute motivele semiesecului in randul baraganistilor lui decat sa lanseze acuzatii atat de grave la adresa altora?

“de-a dreptul penibil albut…..mimeaza o saritura dupa minge dar cu mainile pe langa corp pt ca nu cumva din greseala sa opreasca mingea….si la al doilea gol centrare la 3 m in fata portii iar albut asteapta pe linia portii….bineinteles ca ‘oaia’ a trebuit sa aiva prim planul la minge.si nu in ultimul rand toate acele suturi si lovituri libere trase in inaltul tribunei si chiar si in ultimele minute acel sut tras in plasa laterala.” econstantin pe site-ul gsp.ro Asa pot sa interpretez si eu gafa lui Zapata din meciul cu Dinamo si sa ma gandesc la faptul ca jucatorul columbian a fost platit de Borcea sa nu-si faca datoria pentru echipa la care activeaza. Mai ales ca sunt unele probleme cu banii la Steaua-Imediat după succesul de la Bistriţa, steliştii au declarat că aşteaptă ca Gigi să achite salariile restante de două luni
Victoria de aseară îi face pe roş-albaştri să spere cu şanse mai mari la titlu, dar gîndul le zboară mai degrabă către contractele neachitate! Cel care a dat tonul “răscoalei” a fost Pawel Golanski. “Cît de curînd vom discuta cu preşedintele, sper să lămurim rapid problema salariilor”, a spus polonezul.- tot de pe site-ul gsp.ro

Dar bomboana de pe coliva vine de pe site-ul suporterilor stelisti care fac si ei, mai voalat e drept, acuzatii de non-combat.

“Aseara Karamian a marcat primul gol dupa ce fundasii Gloriei au uitat sa inchida pe partea dreapta a apararii, iar la golul doi stelist, Stancu a profitat de o centrare extraordinara a lui Nicolita dar si de mila unui fundas bistritean care a renuntat la toate regulile fotbalului modern. Aceste reguli care impun aparatorului sa faca un marcaj agresiv pe toata durata fazei se aplica doar in Liga I a Europei – Champions League – si mereu in turul de campionat al Ligii 1 din Romania.
Intamplator sau nu, Stancu a avut noroc de un adversar al naibii de obosit si milos, acesta pastrand o distanta respectabila fata de atacantul nostru inca din primul moment al “marcajului”, iar pe final a si renuntat sa mai puna vreo problema, astfel incat Bogdan a marcat lejer, ca la antrenament.” site-ul steaua.ro

Poate sunt eu subiectiva si nu vad ca Steaua o tine dintr-un blat in altul de cateva etape. Astept parerile voastre obiective.

Alte articole despre Steaua gasiti aici