Mi-am permis anul acesta sa-mi fac un cadou ceva mai deosebit: un domeniu. L-am comandat marti, iar pe 12, de ziua mea, a fost activat. Banuiam ce ma asteapta, dar nu credeam sa fie chiar atat de greu, imposibil pe alocuri. Si pe cat de rabdatoare sunt  cu oamenii (mai ales cu cei dragi), pe atat de tare ma impacientez, ma panichez si disper cand constat ca nu obtin ceea ce-mi doresc, ca nu reusesc sa rezolv un lucru extrem de simplu. Cand imi imaginez ca sunt doar la un pas de a atinge un vis, dar in fapt o vesnicie ne desparte. Cand planurile-mi sunt date peste cap, cand ma lovesc de incompetenta, indiferenta sau chiar rea vointa.

Si ca sa dezleg misterul, mi-am petrecut ziua de nastere  transferand continutul vechiului blog pe actualul site. Nici mai mult nici mai putin de 12 ore a durat operatiunea.  Emotiile specifice unui astfel de eveniment au fost rapid inlocuite  cu deznadejdea, supararea si chiar disperarea  provenite din neputinta si nestiinta. Abia dupa  ce am dat click de peste 1 milion de ori pe butonul preluare, dupa ce am asteptat se sa trimita cate un articol(din cele peste 250) la 30 de minute, am putut rasufla usurata, transferul se concretizase, dar eu simtisem mai pregnant ca niciodata trecerea timpului,   imbatranisem  cu  inca un an, la propriu si la figurat, pentru ca noul domeniu imi scosese (deja) peri albi!

Mai in gluma mai in serios, Diana ma intreba azi intr-un comment  de ce nu mai apar articole noi pe summerday.ro. Am sa va explic tuturor motivul: nu am timp nici sa respir… d-apai inspiratie pentru a scrie ceva.

In primul rand ca vreo 2-3 ore pe zi vorbesc la telefon cu cei de la blogway si le mai trimit si cateva mail-uri (bonus) la care, evident, nu primesc raspuns. Daca-mi citesc blogul, am incurcat-o. De fapt poate asa se mai rezolva din solicitari… Alte 3-4 ore din zi le petrec cautand o tema draguta si care sa multumeasca pe cat mai multi vizitatori. Fara succes. Alina mi-a recomandat un site cu niste teme fantastice, respinse insa cu brutalitate de incapatanatul blogway. Care de altfel nu accepta mai nimic, nici plugin de editare a comentariilor, nici de afisare a ultimului articol, nici macar pe cel pentru emoticoane de mess. Asadar vesti proaste, ne descurcam cu ce avem voie sa punem pe site, adica mai nimic. Nici macar gravatare nu am pe blog, nici clasicul emailsubscription, iar mai nou toate comentariile se duc in spam. Mai e nevoie sa precizez  ca am stat o zi intreaga la telefon sa mi se explice cum trebuie activate stastisticile pe blog?  In astfel de conditii, cand visul de a avea un blog cat mai reusit, dichsit si ultradotat e pe cale de a se destrama, cum sa mai ai chef de scris articole? De unde inspiratie, de unde energie, de unde dorinta?

Grea e viata de proprietar de domeniu.  :silly:

Care sunt sentimentele ce va anima pe parcursul  zilei voastre  de nastere? Bucurie, veselie, optimism  sau dimpotriva, tristete, pesimism,  melancolie?

Blogroll in curs de completare. Va rog si pe voi sa schimbati adresa noului nostru blog!

www.summerday.ro!!!

Aceasta va fi noua adresa a blogului. De ce summer day? Pentru ca…

Pentru ca summer day inseamna soare(zambet de soare), fun, relaxare (sunnymoments), dragoste (summerlove), magie (doublefect), vise implinite (justdreams, dreaming), libertate (so free), dar in primul rand inseamna vacanta(freshstart). Pentru ca doar intr-o zi de vara poti simti briza marii sau pe cea de munte in mijlocul naturii exuberante. Pentru ca vara inseamna dragoste de viata, dragoste de natura, de libertate. Inseamna bucuria de a trai!

Va asteptam!

1. Sa trecem pe  domeniu propriu. I-am gasit pana si numele. Asteptam ofertele.

2. Sa nu mai intarzii la serviciu. Pentru ca se intampla zilnic si e stresant. Astept solutii.

3. Sa adopt un stil sanatos de viata care presupune renuntarea definitiva la junk-food, bauturi carbogazoase, mezeluri, carne, sucuri “naturale”, branza, oua, conserve, dulciuri, prajeli de orice fel. Ati inteles ideea.

4. Sa reiau de la primavara sedintele mele de inot la spa-ul pe care-l frecventam in urma cu ceva timp. Nu va las site-ul ca sa nu ziceti ca-i fac reclama.

5. Sa-mi achizitionez un mobil nou, o camera foto digitala ultra-performanta, o tastatura noua, un cooler mai bun pentru laptop. Astept eventualii sponsori.

6. Sa stau mai putin la calculator. Asta ar inseamna ca Dragos si Julien sa se ocupe mai mult de blog. Barbatii sunt mai creativi, mai ingeniosi, mai spontani, mai expeditivi, mai simpatici. S-ar descurca de 1000 de ori mai bine decat mine.

7. Sa nu mai fac prostioare(alegeri gresite urmate de regrete amarnice).

8. Sa socializez mai mult cu prietenii pe care in ultima perioada i-am cam neglijat.

9. Sa vizitez inca o tara europeana, ideal ar fi Franta. Sa ma conving eu cu ochii mei ca Parisul e cel mai romantic oras din lume.

10. Sa vina primavara! Sau direct vara! M-am saturat de iarna asta geroasa. E tare plictisitoare si uracioasa.

–

Cum sa ai intotdeauna dreptate (sau inutilitatea orgoliului intr-o disputa – nota mea)

Hannes Stein

Editura Nemira, 2009

Cine zicea ca nemtii n-au umor? Da, stiu ce vreti sa spuneti….ca Hannes nu e chiar neamt, el crescând in Salzburg, chiar daca s-a nascut in Munchen….Iar austriecii nu sunt nemti, asa cum bine mi-au dat de inteles niste prieteni nemti când a fost vorba de … austrieci. Oricum ar fi, Hannes da dovada nu numai de un umor irezistibil, ci si de o atitudine general impaciuitoare careia te predai neconditionat: gata cu certurile! De-acum incolo avem un ghid care ne invata cum sa avem intotdeauna dreptate, indiferent de care parte a baricadei ne situam, indiferent de domeniu (ma rog, aproape – are si cartea limitele ei).

Ca un mare fan al luptelor de guerilla gen  „a fost ofsaid clar!” / „nici urma de ofsaid”, pur si simplu am devorat aceasta lucrare.

E buna o dieta care sa inglobeze carnea? E perfecta! Dar, daca nu suntem de acord, intoarcem pagina si avem argumente imbatabile in favoarea unei diete vegetariene.

Totul se duce de râpa? Pe dracu’! Lucrurile stau din ce in ce mai bine!, ambele variante explicate foarte competent.

Ce e mai bun, vinul sau berea? Berea! Ba nu, vinul! (desi eu unul votez pentru palinca).

„Vive la France!” sau „A bas la France!”? (sincer sa fiu, mi s-au parut mai inteligente argumentele pentru a doua varianta).

Intr-o discutie atât de frumoasa, in care are dreptate oricine, nu se facea sa nu fie pomenit taman fotbalul. Ce sistem e mai bun, cu 4 fundasi sau cu 3 fundasi? Eu spun ca ala cu 4, sa vedem cine are tupeu sa ma contrazica…

Sa fim evazionisti onorabili sau fraieri platitori de taxe?

Sa preferam banii cash sau cardul?

Sa avem o locuinta proprietate personala sau mai bine sa stam in chirie?

Comunismul, ce idee nemaipomenita….hopaaa….haideti ca am descoperit ceva….alternativa lui Hannes la „comunismul, ce idee nemaipomenita” e „comunismul n-a fost chiar o idee nemaipomenita”. L-am prins, e socialist! J

O fi tortura o solutie? Da, daca citesti paginile 179-181. Nu, daca citesti paginile 182-184.

Exista Dumnezeu? Intre paginile 199-203 exista in mod cert. Dar intre 203-207 nu mai exista.

Si tot asa, si tot asa, si tot asa…

Omul are o propunere. Hai sa nu mai vorbim in contradictoriu. Daca se intrevede vreun conflict la orizont, ii spunem preopinentului numarul paginii care contine punctul nostru de vedere si sa binevoiasca sa citeasca singur.

O carte scrisa in stil umoristic uneori debordant, alteori fin, cu posibilitati de râs cu lacrimi pâna la moderat spre excesiv. Cu toate astea, argumentele tuturor teoriilor din carte sunt quasi-onorabile, ba chiar stiintifice, va asigur!

Bine bine, veti intreba, dar….daca nu vor mai fi dispute…cu ce ne vom ocupa timpul astfel câstigat? Pai vom lenevi. Cum vom lenevi in mod rafinat este insa subiectul unei alte carti, pe care o vom detalia intr-unul din articolele viitoare (ba s-ar putea sa fie chiar doua). Pentru ca acum e cam vacanta si e profund dezagreabil sa lenevesti atunci când n-ai nimic de facut, asta poate oricine! In vacanta e imperios necesar sa ai treaba, te balacesti, te urci pe munte, vizitezi muzee si ditamai orasele turistice, ma rog, fiecare cu portia favorita de chin care sa-l inalte in ochii interiori.

Dragos FR(ien)D

PS; De ce totusi acel motto? Pai…un motto tot trebuia sa pun. Si, dupa cum zice chiar bietul Hannes, care a invatat engleza, ba chiar si americana!, plus ivrit, idis, greaca veche (ce naiba o fi fost in capul lui???) sau latina, cea mai straina limba ii ramâne tot germana….Da, stiu…mi-ati zis voi ca e de fapt austriac!