Vineri, la serviciu, discutam cu un coleg despre temele abordate pe bloguri, sensibilitate, dragoste, femei si barbati. Despre cat de diferiti suntem atat in ceea ce priveste aspiratiile, dorintele, conceptiile de viata, felul de a vedea lumea, cat mai ales prin felul in care alegem sa ne aratam sentimentele. Ii povesteam ca in timp ce femeile scriu mai mult despre iubire, barbatii evita cu obstinatie subiectul. Fie pentru ca dragostea ii lasa reci, fie pentru ca nu doresc sa fie considerati slabi. Si tot conversand noi doi, brusc am fost cuprinsa de o infinita tristete. Care cu timpul s-a accentuat… Cum nu reusesc sa-mi revin nici acum din depresie, am decis sa apelez iar la ajutorul vostru. O sa intelegeti imediat motivul.
Colegul respectiv mi-a adresat o intrebare neasteptata: “si cu ce ma ajuta pe mine dragostea, ce sa fac cu ea”? In fata unei asemenea demonstratii de pragmatism si lipsa totala de sensibilitate, am ramas fara cuvinte. E o problema cu care ma confrunt din ce in ce mai des, de cate ori aud enormitati ma blochez si nu stiu ce raspuns sa dau. Cu greu imi revin din starea de stupefactie si incerc sa intrug cateva cuvinte de duh pentru a nu da satisfactie oponentului care crede ca a castigat deja razboiul…
Asadar, voi ce ati fi raspuns in locul meu, de ce aveti nevoie de dragoste, la ce va ajuta ea in viata?  Va considerati o persoana pragmatica sau una  idealista?

O lumina diafana  inunda incaperea. Ca prin vis aud vocea ta soptindu-mi ceva, o ignor si incerc sa adorm la loc. Nu reusesc insa, raze vioaie de soare ma alinta delicat pe obraz, sperand sa ma trezeasca, sa le vad si sa le culeg pe fiecare in parte si sa ma bucur de ele ca de un cadou nesperat. Ce nazdravane sunt astea mici, imi spun si deschid ochii mari, negri, cautandu-te cu privirea, incercand sa imi amintesc ce imi comunicasei putin mai devreme. In linistea adanca ce se instalase de ceva timp in camera incetinesc respiratia, imi aud gandurile navalind nebuneste, incerc sa le alung, ma ridic brusc din pat si ma indrept spre fereastra imensa prin care admir in fiecare dimineata Manhattanul.

Imi lipesc fruntea de geam, privesc staruitor cum Statuia Libertatii ma saluta discret, oare despre ce surpriza vorbeai? Ah!, daca as putea sa-mi amintesc, ma framant in zadar, regret acum ca nu am fost suficient de atenta. Ca de obicei, curioasa si nerabdatoare, plina de iluzii si sperante…  Deodata simt un miros ademenitor, atat de familiar, venind dinspre  living. Ma ispiteste iar la visare, reusesc sa ma relaxez, ma asez pe micuta canapea alba si gandul imi fuge departe, tocmai in mijlocul oceanului Pacific.

Oare unde o sa ma duci de Craciun? Recunosc ca nu mi-ar displacea o insula exotica, Bora-Bora, Tahiti sau poate Hawaii. Si deja parca simt nisipul fierbinte sub talpi, racoarea valurilor turcoaz si deliciul cocktailurilor tropicale.

Este primul nostru Craciun impreuna, as vrea sa fie special,  sa devina o amintire de neuitat, dar  daca intentionezi sa pastrezi excursia in paradis pentru luna de miere?, ma intreb incurcata. Mi-ai promis ca nu ma vei dezamagi niciodata, iar eu te-am crezut. Dragostea ce ne uneste imi da aceasta certitudine. Arome imbietoare de cafea fierbinte imi distrag atentia tot mai insistent.  De data asta sunt hotarata sa le infrunt si parasesc in graba dormitorul.

Nu esti pe nicaieri. Doar buna mea prietena, cafeaua, imi zambeste fericita cand ma vede si ma indeamna sa-i testez gustul divin. N-o pot refuza… O savurez picatura cu picatura si abia acum ma trezesc cu adevarat. In sfarsit te-ai intors!, exclam fericita cand te vad intrand in apartament, iar tu ma iei de mana si ma conduci spre un loc tainic, doar de tine stiut. Inimia imi bate puternic, deschizi o usa si ma inviti sa pasesc fara teama.

Si asta nu e tot, imi zici, vazand uimirea de pe chipul meu. Maine dimineata plecam in Elvetia, vom petrece Craciunul in statiunea ta favorita din Alpi.

Dar inainte de a ne pregati bagajele, am o ultima rugaminte, imi soptesti: dance me to the end of love.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=2zjLBWnZGTU&feature=player_embedded]

Care este visul vostru de Craciun? :)

Fiecare dintre noi are o maniera proprie de a incheia un capitol din viata sa. Marturisesc ca toate gandurile mele de final de an se indreapta spre iubire si autocunoastere. Nici nu as putea sa visez  sau sa-mi doresc altceva, cum ar fi bunuri materiale, calatorii sau reusite in cariera, pentru ca mai important decat orice este sufletul. De el trebuie sa avem grija, sa-l protejam si sa-l rasfatam. Sfaturile initiale, de la inceputul lui 2010, sunau cam asa: “arata cine esti cu adevarat, intelege-te mai bine pe tine insati, descopera de ce esti in stare, prezinta-te lumii, reformuleaza-ti personalitatea, afirma-te, fii curajos, fa un pas înainte, incepe ceva nou!” Imi place sa cred ca am realizat cate putin din fiecare. Dar am si descoperit cu mare durere in suflet ca sunt o persoana slaba, ca nu stiu si nu pot sa iert, pentru ca, nu-i asa, iertarea este apanajul celor puternici. Ca nu sunt nici suficient de buna, generoasa si intelegatoare, ca  sunt mai mult trista decat fericita, ca inima nu-mi mai zambeste ca altadata, ca nu mai stiu sa ma bucur de realizari, de prezent, de o floare, o mana intinsa, un gest de prietenie. As vrea sa ma schimb, dar constientizez cat de greu este, vreau sa rad, dar sufletul mai mult imi plange. As vrea sa fiu senina ca o zi de vara si cand colo, tot ce reusesc e sa fiu nelinistita si macinata de indoieli, nehotarata, nechibzuita.

Pentru mine, cele mai frumoase momente din 2010 au fost:

– realizarea acestui blog impreuna cu Dragos incepand din luna martie.

– indeplinirea marelui meu vis, vizitarea Spaniei, in aprilie-mai.

– intoarcerea la serviciu din luna septembrie

– regasirea armoniei si a dragostei in octombrie.

In ansamblu, 2010 a fost un an bun, presarat cu mici satisfactii, bucurii, clipe de neuitat, dorinte realizate, visuri implinite. Un an al desprinderii de trecut, al uitarii si al iertarii. Un an al regasirii. 2010 a fost anul inceputurilor, oare voi reusi  sa continui totul in 2011? Regret trebuie sa ma despart de el si  il astept cu emotie pe urmatorul, pe controversatul 2011.

Ce sentimente va incearca la sfarsit de an? Care a fost cea mai mare realizare a voastra in 2010?

Pentru ca este anotimpul meu preferat, desi nascuta in mijlocul iernii, dintotdeauna am avut o slabiciune pentru vara cea calda, verde,  plina de aventura si mistere. Pentru ca cele mai frumoase amintiri sunt legate de vara, pentru ca imi este mereu dor de campurile de maci rubinii, pentru ca vara ma simt ca o copila, libera, fara griji, pentru ca vara incep cele mai frumoase povesti de dragoste, pentru ca valurile marii sunt mai prietenoase vara, chemandu-te sa te pierzi in racoarea si spuma lor sidefie, si doar vara nisipul incins iti frige talpile, iar scoicile te ademenesc sa le culegi si sa ti le prinzi in siraguri drept talismane. Pentru ca vara fructele sunt mai dulci, ciresile mai coapte si pepenii mai rosii, frappe-ul e mai rece si mai imbietor ca niciodata, terasele sunt pline de viata pana tarziu in noapte, prietenii mai buni si mai calzi. Pentru ca miresmele verii sunt unice, irepetabile, iar culorile  ei magice. Pentru ca oricat ai incerca sa gasesti motive pentru a declara iarna, toamna sau primavara pe gustul tau, nimic nu se va putea compara vreodata cu anotimpul iubirii: vara.

De azi inainte voi posta sub acest nick: Summer.

Si blogul are de azi un nou nume: Summerwine forever. Summer – eu, Wine – pentru ca asa i-a placut lui Dragos. Initial ma gandisem la Summertime, dar cum blogul ii apartine si lui Dragos… asa se cuvine, in plus e si mai haios. :)

Bun venit pe Summerwine Forever!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=8Ks4IebsNuw&feature=related]

Nici macar prietenia nu e pe viata!

Investim cate ceva in fiecare persoana care ne sta in jur: fiecare zambet, fiecare amintire si fiecare intamplare inseamna enorm pentru noi. Exista situatii in care viata ne desparte de unii dintre cei pe care ii consideram prieteni pentru totdeauna! Si, de fiecare data cand o relatie de prietenie se va termina, omul respectiv va pleca cu tot ceea ce puteam imparti numai cu el: povestile, glumele si amintirile. Nu e nimic mai chinuitor decat sa vrei sa povestesti ceva unei anumite persoane, care sigur s-ar amuza sau ar intelege, si sa realizezi, chiar in timp ce tastezi numarul de telefon, ca iti va raspunde un om pe care nu-l mai cunosti, nicidecum prietenul de care te legau atat de multe.

S-ar putea sa ti se para greu de acceptat ca putini din oamenii pe care ii ai astazi in jurul tau vor mai fi aici si peste cativa ani. Invata sa creezi relatii durabile, solide si, daca e posibil, renunta la cat mai putini oameni dragi tie!

Nu intotdeauna culegi ce ai semanat!

Indiferent daca le-ai zambit mereu necunoscutilor si copiilor, ai ajutat mereu pe toata lumea si ai avut mai mult grija de cei dragi  decat de tine, exista momente in care viata nu te ia in brate, ci te loveste putin miseleste. Astfel, munca nu iti asigura promovarea certa, asa cum nici momentele grele in care i-ai fost alaturi in trecut nu il impiedica pe el/ea  sa te paraseasca si nici macar viata traita cumpatat nu te fereste de umbra unei boli. Da, cateodata stocul nostru de “karma buna” e plin si, cu toate astea, suntem plezniti cu o incercare pe care nu am putea-o dori nici personajelor negative din filme. Asa-i, viata nu e intotdeauna corecta si este, cu siguranta, imprevizibila.

Cu cat vei invata mai rapid ca nu trebuie sa te astepti sa ti se intample numai lucruri bune sau, si mai grav, numai lucruri negative, ci doar sa iei fiecare zi asa cum ti se prezinta ea, cu atat mai impacat cu tine si cu ceilalti vei fi!

Vor exista oameni care nu te vor suferi!

Asa cum exista oameni cu care te-ai inteles bine din prima clipa, asa exista si oameni care nu te-au putut suferi din primul moment! E dureros de fiecare data sa constati ca exista oameni dispusi sa creada cele mai rele lucruri despre tine fie pentru ca nu te cunosc, fie pentru ca te detesta.

Cea mai importanta lectie este sa inveti sa treci mai departe zambind si sa nu primesti niciuna dintre provocarile celor care asteapta o reactie de la tine. Astfel de situatii nu merita niciun interes din partea ta!

Timpul nu ti-l da nimeni inapoi!

Stiu ca ti-ar placea sa existe un fel prin care sa ne putem lua inapoi tot timpul pe care l-am petrecut asteptand trenuri, autobuze, iubiti si evenimente importante. Dar nici nu merita sa ne enervam din pricina asta. Important este sa investim fiecare moment liber incercand fie sa ne relaxam, fie sa construim legaturi mai puternice cu cei dragi, fie sa evoluam!

Sa vrei mereu “mai mult” nu e intotdeauna bine!

Ti s-a intamplat si tie: in secunda in care ai iesit din magazinul din care ti-ai cumparat obiectul mult visat incepi sa vezi, peste tot, numai modele mai frumoase sau/si mai ieftine. E de ajuns sa ne satisfacem o dorinta pentru ca o alta sa ii ia locul, fara sa ne lase destul timp sa ne bucuram!
Nu vei fi mai fericit daca vei obtine toate lucrurile la care visezi! Concentreaza-te pe ceea ce te bucura acum, nu pe ceea ce te-ar putea face fericit intr-un viitor indepartat!

sursa aici

Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost… Duminica.

Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost… Miezul Zilei.

Dacă eram un animal marin, aş fi fost…Pestisorul Fermecat. :)

Dacă eram o direcţie, aş fi fost…in sus.

Dacă eram o virtute, aş fi fost…Adevarul.

Dacă eram o personalitate istorica, aş fi fost …Ioana d’ Arc.

Dacă eram o planetă, aş fi fost…Marte.

Dacă eram un lichid, aş fi fost…Cafea in 4 culori.

Dacă eram o piatră, aş fi fost…Un diamant.

Dacă eram o pasăre, aş fi fost…pasarea paradisului.

Dacă eram un tip de vreme, aş fi fost…insorita.

Dacă eram un instrument muzical, aş fi fost…pian.

Dacă eram o emoţie, aş fi fost…compasiunea.

Dacă eram un sunet, aş fi fost…sunetul muzicii.

Dacă eram un element, aş fi fost…Pamantul.

Dacă eram un cântec, aş fi fost…Fortissimo

Dacă eram un film, aş fi fost …. Breakfast at Tiffany’s.

Dacă eram un serial, aş fi fost… Sex and the City.

Dacă eram o carte, aş fi fost…Mandrie si Prejudecata.

Dacă eram un personaj de ficţiune, aş fi fost….Elizabeth Bennet

Dacă aş fi fost un fel de mâncare, aş fi fost…salata de pui (cu ciuperci si castraveti).

Dacă eram un oraş, aş fi fost…Nisa.

Dacă eram un gust, aş fi fost….gustul strugurelui si al ciresei.

Dacă eram o culoare, aş fi fost…alb.

Dacă eram un material, aş fi fost…mătasea.

Dacă eram un cuvânt, aş fi fost…Amor.

Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost…buzele.

Dacă eram o expresie a fetei, aş fi fost….surasul.

Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost…romana.

Dacă eram un personaj de desene animate, aş fi fost…Sandy Bell.

Dacă eram o formă, aş fi fost… prisma.

Dacă eram un număr, aş fi fost…10.

Dacă eram un mijloc de transport, aş fi fost…un Bugatti Veyron

Dacă eram o haină, aş fi fost..un sacou.

Ziua cea mai frumoasă: Duminica.

Cel mai mare obstacol: Rautatea.

Cea mai mare greşeală: A altora: falsitatea si rautatea, a mea: bunatatea, sinceritatea.

Rădăcina tuturor relelor: minciuna.

Distracţia cea mai plăcută: In Bora-Bora cu iubitul.

Cea mai mare înfrângere: sa renunti la a lupta pentru propriile idealuri.

Cel mai bun profesor: nevoia.

Prima necesitate: sa respir.

Ceea ce te face cel mai fericit: o zi cu Soare, afara si in suflet

Cel mai mare mister: pentru barbat-FEMEIA, iar pentru femeie-BARBATUL

Cel mai rău sentiment: nesiguranta.

Cel mai bun cadou: cel pe care ti-l doresti cel mai mult.

Lucrul cel mai de valoare: SANATATEA.

Calea cea mai rapidă: cea dreapta

Sentimentul cel mai plăcut: dragostea impartasita.

Cel mai bun remediu: umorul.

Forţa cea mai puternică: Iubirea

Persoanele cele mai necesare: prietenii.

Lucrul cel mai plăcut dintre toate: sa simti si sa daruiesti iubire semenilor.