Etichetă: editura Humanitas

Povestea sau emotia?

1. Numiți cinci titluri de cărți capodopere din literatura romana sau universală.

Bun. Aici e ca si in cazul filmelor sau muzicii, gusturile nu se discuta. Mai ales ca eu sunt inginer si n-am nicio tragere de inima pentru literatura considerata ‘clasica’. In plus, gusturile mele sunt intr-o vesnica miscare si transformare, prin urmare se poate intâmpla ca peste o saptamâna sa am un alt top.
Nu neaparat in aceasta ordine, dar topul meu arata cam asa:
Oamenii cartii – Geraldine Brooks
Adio, arme – Ernest Hemingway
La rasarit de Eden – John Steinbeck
Doctorul – Noah Gordon
Viata ca o corida – Octavian Paler (cartea asta nu prea are dialog, se pune la capitolul ‘literatura’?)

2. Dintre o carte scrisă de un autor român și una scrisă de un autor străin pe care o alegeți? Presupunerea este că dacă o citiți pe una nu mai puteți s-o citiți și pe cealaltă.

Eu sunt inginer (am mai spus-o?) si, desi sunt obisnuit cu tot felul de intrebari, marturisesc sincer ca imi scapa substratul acesteia. Probabil ca pe cea a autorului strain.

3. Ce apreciați la o carte: povestea sau emoția?

Pai depinde de scopul pe care-l am atunci când citesc cartea. Pur teoretic, ar fi de apreciat Continuă să citești Povestea sau emotia?

Share

Intelectualii şi societatea

INTELECTUÁL, -Ă, intelectuali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține intelectului, care se referă la activitatea minții, la intelect. 2. S. m. și f. Persoană care posedă o pregătire de specialitate temeinică și lucrează în domeniul artei, al științei, tehnicii etc.; persoană care aparține intelectualității. Din fr. intellectuel, lat. intellectualis.

Sursa: DEX ’98

“Moarte intelectualilor” şi “Noi muncim, nu gândim” sunt două sintagme lansate cu ocazia evenimentelor din 28 – 29 ianuarie 1990. O interpretare primară a celor două afirmaţii, fără o analiză a contextului în care acestea au fost publicate, induce ideea că există două categorii antagonice de cetăţeni, cei care muncesc şi contribuie la dezvoltarea economică a ţării şi cei care parazitează, care “dau din gură” fără să fie productivi şi eficienţi. Astfel, în mod natural, se naşte întrebarea: la ce sunt buni intelectualii?

De-a lungul timpului, rolul intelectualului în societate a fost dezbătut cu un viu interes. În perioada contemporană, cele două războaie mondiale au generat o mediatizare puternică a ponderii avute de mediile intelectuale în privinţa cauzelor declanşării celor două conflagraţii mondiale. Este lesne de înţeles că intelectualii sunt şi formatori de opinie; ei contribuie la definirea idealurilor unei naţiuni şi la dezvoltarea programelor de educaţie naţională.

Ce defineşte un intelectual? Cine are dreptul să se considere intelectual? Continuă să citești Intelectualii şi societatea

Share