Mi-am permis anul acesta sa-mi fac un cadou ceva mai deosebit: un domeniu. L-am comandat marti, iar pe 12, de ziua mea, a fost activat. Banuiam ce ma asteapta, dar nu credeam sa fie chiar atat de greu, imposibil pe alocuri. Si pe cat de rabdatoare sunt  cu oamenii (mai ales cu cei dragi), pe atat de tare ma impacientez, ma panichez si disper cand constat ca nu obtin ceea ce-mi doresc, ca nu reusesc sa rezolv un lucru extrem de simplu. Cand imi imaginez ca sunt doar la un pas de a atinge un vis, dar in fapt o vesnicie ne desparte. Cand planurile-mi sunt date peste cap, cand ma lovesc de incompetenta, indiferenta sau chiar rea vointa.

Si ca sa dezleg misterul, mi-am petrecut ziua de nastere  transferand continutul vechiului blog pe actualul site. Nici mai mult nici mai putin de 12 ore a durat operatiunea.  Emotiile specifice unui astfel de eveniment au fost rapid inlocuite  cu deznadejdea, supararea si chiar disperarea  provenite din neputinta si nestiinta. Abia dupa  ce am dat click de peste 1 milion de ori pe butonul preluare, dupa ce am asteptat se sa trimita cate un articol(din cele peste 250) la 30 de minute, am putut rasufla usurata, transferul se concretizase, dar eu simtisem mai pregnant ca niciodata trecerea timpului,   imbatranisem  cu  inca un an, la propriu si la figurat, pentru ca noul domeniu imi scosese (deja) peri albi!

Mai in gluma mai in serios, Diana ma intreba azi intr-un comment  de ce nu mai apar articole noi pe summerday.ro. Am sa va explic tuturor motivul: nu am timp nici sa respir… d-apai inspiratie pentru a scrie ceva.

In primul rand ca vreo 2-3 ore pe zi vorbesc la telefon cu cei de la blogway si le mai trimit si cateva mail-uri (bonus) la care, evident, nu primesc raspuns. Daca-mi citesc blogul, am incurcat-o. De fapt poate asa se mai rezolva din solicitari… Alte 3-4 ore din zi le petrec cautand o tema draguta si care sa multumeasca pe cat mai multi vizitatori. Fara succes. Alina mi-a recomandat un site cu niste teme fantastice, respinse insa cu brutalitate de incapatanatul blogway. Care de altfel nu accepta mai nimic, nici plugin de editare a comentariilor, nici de afisare a ultimului articol, nici macar pe cel pentru emoticoane de mess. Asadar vesti proaste, ne descurcam cu ce avem voie sa punem pe site, adica mai nimic. Nici macar gravatare nu am pe blog, nici clasicul emailsubscription, iar mai nou toate comentariile se duc in spam. Mai e nevoie sa precizez  ca am stat o zi intreaga la telefon sa mi se explice cum trebuie activate stastisticile pe blog?  In astfel de conditii, cand visul de a avea un blog cat mai reusit, dichsit si ultradotat e pe cale de a se destrama, cum sa mai ai chef de scris articole? De unde inspiratie, de unde energie, de unde dorinta?

Grea e viata de proprietar de domeniu.  :silly:

Care sunt sentimentele ce va anima pe parcursul  zilei voastre  de nastere? Bucurie, veselie, optimism  sau dimpotriva, tristete, pesimism,  melancolie?

Leapsa  aceasta a circulat acum ceva timp prin blogosfera(in vara mai precis), dar am asteptat momentul potrivit pentru a o realiza si eu. Pentru ca de-a lungul vremii v-am tot adresat diverse intrebari legate de tara voastra preferata, orasul vostru favorit din Europa, cea mai indragita regiune din lume, iar la un moment dat am adus in discutie cel mai frumos loc de pe Terra in opinia mea, era normal ca dupa o zi de sarbatoare nationala sa va lansez o provocare  legata de tara noastra. Asadar, care este locul cel mai frumos din Romania in viziunea voastra? Sau altfel spus, locul cel mai apropiat sufletului vostru, unde va place sa va petreceti timpul liber, concediile, vacantele, unde reveniti cu drag ori de cate ori aveti posibilitatea, fie pentru ca va leaga amintiri frumoase de el, fie ca il considerati realmente grandios, impresionant, unic in lume.

Recunosc ca a fost o alegere grea, Romania are prea multe locuri fermecatoare pentru a nominaliza unul singur. Inital ma gandisem la Valea Prahovei, acoperita cu paduri bogate si  incununata de munti spectaculosi, ce atrage deopotriva suflete romantice cat si exploratori indrazneti, apoi la dulcea Bucovina, renumita pentru frumusetile sale naturale si pentru bisericile medievale acoperite cu fresce splendide, pe care le-am vazut de doua ori pana acum, la cel mai tanar si mai exotic pamant al patriei, Delta Dunarii, o clipa am poposit cu gandul acolo unde legenda se impleteste atat de armonios cu geologia, geomorfologia si peisagistica dand nastere celor mai renumite chei, cele ale Bicazului, si celui mai original lac, lacul Rosu, si nici Detunatele sau Dunarea la Cazane nu mi-au fost indiferente si am fost tentata sa le clasez primele in topul preferintelor mele romanesti, dar apoi mi-am amintit de locul unde m-am indragostit pentru prima oara  si unde tot pentru intaia data am avut marea bucurie sa fiu initiata in tainele celui mai spectaculos si mai ofertant sport din lume din punctul de vedere al emotiilor experimentate, schiul alpin.

In maiestoasa fortareata naturala a Carpatilor, situata pe un platou ce se intinde timid la poalele Muntilor Postavaru, Poiana Soarelui este un etalon de frumusete, nestemata cea mai indragita si mai dorita  a coroanei carpatice romanesti.  La 12 kilometri distanta de unul din cele mai grandioase orase sasesti ale Transilvaniei, Poiana Brasov este statiunea cea mai complexa din Romania in ceea ce priveste sporturile de iarna precum si un important centru turistic international; dispune de 12 piste de schi cu diferite grade de dificultate (o pista olimpica, 3 piste de coborare si de slalom urias, o pista de slalom special, doua trambuline etc.), terenuri de sport (pentru tenis, mini-golf, handball, baschet), un lac artificial, telecabine, telegondola, piscine acoperite, saune, sali de gimnastica medicala, discoteci, baruri si restaurante.  Aflata la 1020 de metri altitudine este recomandata totodata  pentru tratamentul nevrozei astenice, pentru stari de epuizare si surmenaj fizic si intelectual, pentru anemii secundare si boli endocrine, pentru boli ale aparatului respirator.

Desprins parca dintr-un basm fantastic, “Sunny Glade” va ramane pentru totdeauna in sufletul meu pentru zecile de vacante, revelioane, excursii petrecute aici, primii fiori ai dragostei, intaiul “te iubesc” si unele din cele mai vesele momente pe schiuri si patine din viata mea. Acum sunt mai vii ca niciodata: bataile cu bulgari de zapada, povestile la gura sobei, intalnirea de zero grade si prima imbratisare calduroasa a unui falnic copac de pe marginea partiei de schi, plimbarile romantice pe lac, serile la cabana, la discoteca, drumetiile, ascensiunile montane, aventura, emotiile, amintirile…

Evident mai sunt si alte locuri demne de vizitat si admirat  in Romania, despre ele ii invit sa ne povesteasca pe: Maria, Andreea, Nora, Diana, Mathew, Lusio, Modern Talking, Julien Sorel, Vis, Dragos FRD, Ada Pavel, Andera Y, Altcersenin, Black Angel, Carmen Negoita, Chocolate Follie, Cristian Dima, Delia, Diana Emma, Gabriela Elena, Klausen, Lilly, Miscellaneous11, Iulia Mihai, Pato Basil, QED, Roxana, Space Dust, Strumful, Teo Negura, Vacitim,Wonderland, Vointa , Zuzu

Astept ziua de 24 noiembrie 2010 inca de cand m-am intors la serviciu. Stiam ca va veni si banuiam ce va implica ea. S-o numim ziua certitudinii si eliberarii, pentru ca maine voi sti exact ce se va intampla cu cariera mea profesionala, practic, cu viitorul meu.

Si normal ar fi fost sa ma incerce un amalgam  de emotii datorate apropierii marelui eveniment: teama, neliniste, neincredere, entuziasm, curaj, speranta, acceptare. Insa, o intamplare cu totul si cu totul neprevazuta a facut sa uit definitiv de cariera si sa-mi  experimentez emotia “preferata”, cea care a reusit sa fie omiprezenta pe parcursul intregii mele vieti: panica. De ce e ea infricosatoare? Pentru ca in momentul instalarii iti pierzi total luciditatea, logica, ratiunea. Desi problemele (aparent) de nerezolvat au raspunsuri extrem simple, evidente, eu nu am reusit nici de data asta sa imi inving coplesitorul sentiment de neputinta ce ma incearca de ori de cate ori nu gasesc rapid rezolvarea unei chestiuni relativ simple, de bun simt. Si atat de uriasa imi este frustrarea, dezamagirea si supararea, incat izbucnirea in lacrimi este inevitabila. Ca tot se spune ca nu este bine sa-ti reprimi emotiile… :P

Dar  fusese abia inceputul. Asa cum dupa cea mai  apriga furtuna soarele iese mai dogoritor si mai stralucitor, asa si dupa cea mai cumplita deznadejde te trezesti cu cea mai ireala fericire pe cap si nu stii cum s-o gestionezi, dupa aproape 10 luni de anestezie totala a simturilor, am plutit din nou in al 9-lea cer.   Dragostea este raspunzatoare pentru cele mai naucitoare emotii, azi  te arunca in abisul disperarii, maine  te inalta pe culmile extazului, euforica, visatoare si coplesita de atatea emotii pozitive am reusit performanta sa raman treaza intreaga  noapte. Stiu, cariera ma asteapta, dar dragostea e azi pe primul loc. Maine vom vedea ce va fi…

Care a fost emotia pe care ati experimentat-o pana acum cel mai des?