A venit primavara si ne gandim tot mai des la vacanta. Unde mergem anul acesta in concediu? Discutiile cu iubitu’ pe marginea topicului de sezon se transforma inevitabil intr-o controversa fara de sfarsit. El opteaza pentru regimul all inclusive, eu, dimpotriva, vreau sa gasesc o oferta care sa nu ma tina legata de masa, de restaurantul hotelului, de un anumit program. Imi doresc libertate deplina, sa mananc eu unde vreau, la ce ora vreau si, evident, daca vreau. Nu am bani de cheltuit pe mancare, prefer sa-i dau pe orice altceva: intrari la obiective, excursii optionale, suveniruri etc. Adevarul e ca in toiul verii, la 40 de grade Celsius, apetitul meu scade vertiginos, iar cu un fruct sau o inghetata ziua si o cina frugala seara am rezolvat o problema spinoasa.

Tin minte ca a fost chiar o dezbatere aprinsa pe marginea subiectui in cauza. In timp ce turismul bulgaresc si turcesc infloresc datorita folosirii sistemului all inclusive, la noi in tara acesta nu este foarte raspandit. Ministrul turismului afirmase ca introducerea acestui sistem ar creste numarul de turisti, iar presedintele Federatiei Patronatelor a gasit un pretext halucinant pentru a se declara impotriva lui: sistemul all inclusive conduce la obezitate, consum mare de alcool si risipa! Tipu’ nu zicea gresit ce zicea, doar ca nu acela era motivul real pentru care nu se doreste implementarea lui la scara larga si in unitatile de cazare romanesti, ci credinta hotelierilor ca acesta le-ar scadea profitul.

Nu stiu cati dintre voi ati fost la all inclusive. O sa va povestesc pe scurt singura mea experienta de acest gen, cea care m-a si determinat de altfel sa nu-mi mai doresc “sa beneficiez” de acest tip de turism.

Totul se intampla acum trei ani pe vremea asta, in Spania, pe Costa Maresme. In prima zi, la pranz, mi-am umplut farfuria cu cate putin din fiecare preparat gasit. Eh, mi-am zis eu, ia sa le incerc pe toate, ca maine o sa mananc mai putin, si doar ce mi-a placut mai tare. Stupoare! A doua zi erau alte jdemii de preparate. Total diferite! Evident ca am vrut sa le incerc si pe acelea si mi-am pus iar ditamai farfuria, plina de mancare. Toare aratau apetisant si toate imi faceau cu ochiul. Daca nu testam un anumit fel de mancare, regretam toata viata. Ma gandeam ca sunt preparate spaniole si oare cand voi mai avea eu ocazia sa le degust? Sa profit de ocazie, deci! Las ca dimineata nu mananc nimic, imi spuneam eu seara. Cand ajungem in restaurant, nu rezistam pana nu-mi puneam in pahar un suc natural de mere, altul de ananas si de multifruct. O cafea black sa ma tina treaza toata ziua, una alba si un cappucino. Dar cum moccacino arata atat de bine, vroiam putin si din el. Iata-ma si in dreptul vitrinei cu iaurturi, hai sa iau si de aici ceva. Dar cat de apetisante erau ochiurile si crenvustii! Oare ce gust are cascavalul spaniol? Hai sa-mi iau si cateva bucatele de branza. Uite si un pateu aratos!

Seara era cea mai buna mancare. Un adevarat festin. Zeci de preparate, de fiecare data altele, zeci de sortimente de prajituri, fructe, iar eu, curioasa si pofticioasa, doream sa le incerc pe toate.

Toata ziua nu ne gandeam decat la mancare! Oare ce o sa avem azi la pranz? Dar seara? Cand plecam in optionale si pierdeam masa, era o adevarata tragedie. Am fost cei mai fericiti cand intr-o seara, pe la ora 21, proaspat intorsi dintr-o excursie (parca din Andorra) ni s-a spus ca masa ne asteapta, ca nu s-a inchis inca restaurantul…

Pentru anumite categorii de turisti, cei cu copii mici, cei cu bani, cei care vor exclusiv relaxare si mancare, si mai ales pentru cei cu arderi rapide, all inclusive-ul e perfect. Pentru cei ca mine care isi doresc sa vada cat mai multe obiective si sa manance cat mai putin, care au trecut de faza “statul cu burta la soare all day long”, ar fi cea mai neinspirata alegere.

Sunt curioasa, voi ce tip de vacanta alegeti, va tenteaza un all inclusive?