Azi a fost o zi ceva mai usoara la serviciu, fara nervi si suparari, fara controale, surprize ori vizite neplacute sau reprosuri, dar tot am ajuns acasa obosita, stresata, fara chef de nimic. Doar de lenevit, de vorbit cu prietenii la telefon si de visat la weekendul care se profileaza la orizont.

De ceva timp, rutina mea zilnica inseamna trezitul matinal, cafeaua black, jobul, iar cafea, intocmit documente pentru serviciu, ultima cafea a zilei si sarutul de noapte buna.

Mai sunt cateva zile si cosmarul ce tine din 4 octombrie se va termina. Libera, in sfarsit. M-am saturat de atatea hartii ce trebuiesc scrise, adunate, prezentate. Nu mai vreau sa vin de la serviciu si sa fiu nevoita sa muncesc tot pentru serviciu. Acum ii inteleg pe bietii elevi care ajung acasa si trebuie sa se apuce de…lectii. Uneori imi vine sa las totul balta si sa nu mai fac nimic. Nici nu stiu ce ma determina sa continui sa ma implic, sa lucrez ca si cand cine stie ce rasplata m-ar astepta. Habar nu am daca se va termina cu bine totul, dar nici ca-mi (mai) pasa. Fie ce-o fi!

Cam asa ma simt eu in timpul saptamanii:

Si asa in weekend: