Intr-o dimineata ce se inscrie pe doua coordonate, frig si ploaie, in care plumburiul domina peisajul de toamna, sufletul meu tanjeste mai mult ca niciodata dupa un strop de culoare. Oare trebuie sa astept pana la primavara sa tresalte vesel, in ritmurile naturii renascute la viata, iar verdele crud, omniprezent, sa-mi redea speranta pierduta printre frunzele moarte?

Gandul ma duce, inevitabil, la albastrul infinit al verii, la seninul cerului de iulie si profunzimile ultramarine ce-ti inunda fiinta de pace si bucurie.

Perspectiva albului imaculat al iernii imi da fiori, dincolo de clinchete de clopotei si focul aprins in semineu, de sarbatori imbelsugate si jocul cu bulgari de zapada, pluteste tristetea sfarsitului.

Stropii reci de ploaie cad in ritm sacadat pe pervazul ferestrei, iar vantul suiera amenintator, lugubru, printre crengile copacilor aproape goi, trezindu-ma din visare. Sunt doar eu cu toamna ce strecoara an de an o picatura de rugina in plus in suflet. Mi-o doresc blanda, calda, aurie. Poate incepand de maine. S-a anuntat ceva la meteo in sensul asta sau gata cu soarele pe anul asta? :silly:

La ce visati voi in zilele mohorate de toamna? Care este culoarea care va incanta sufletul, care-l face sa vibreze si cu ce anotimp o asociati?