Și atunci pleci departe de ei. De oameni, de facebook, de blog, de tot. Evadezi. Un timp mai lung sau mai scurt cât să uiți și să-ți revii. Să meditezi suficient pentru a lua o decizie, pentru a nu mai simți frustrarea. Un respiro binevenit în care să-ți umpli sufletul cu liniște și frumos. Ai nevoie ca de aer de un refugiu. Și unde găsești un astfel de loc tămăduitor unde starea de bine e omniprezentă? În sânul naturii, evident. Unde altundeva?

Tânjeam de ceva vreme după o rază de soare. Pe termen lung, iarna cu gerul, ceața și cenușiul ei poate deveni obositoare, iar de aici până la angoase și depresie e doar un pas. Înarmată cu multă răbdare, am așteptat-o aproape două luni, iar când în sfârșit mi-a zâmbit complice, am pornit bucuroasă spre Grădina Botanică, unde, nici dacă plănuiam nu ieșea atât de bine, am descoperit că sunt singurul nebun curajos gata să se ia la trântă cu nămeții:

Și sentimentul a fost extraordinar pentru că toată zăpada aia proaspătă, afânată, toți copacii și toate băncile erau numai și numai pentru mine și pentru aparatul meu foto, jucăria preferată.

Și încă una, bulgărele perfect.

Căsuțe colorate

Sau albe

Bancuțe solitare

Hm,  dar se pare că a mai fost cineva înaintea mea pe aici.

Lumini si umbre

Ornamente naturale

Și puțină culoare

După atâta timp petrecut în natură, inevitabil, ți se face sete de ceva…natural. Am încheiat ziua cu ghimbir, țelină, portocale și broccoli, strecurând astfel un strop de senin într-un suflet zbuciumat.

Unde vă refugiați/evadați voi când cei din jur vă dezamăgesc sau pur și simplu nu aveți chef de socializare? Există un loc anume sau o activitate solitară preferată?