Nu sunt o persoana norocoasa, in timp ce altii obtin totul fara niciun efort, eu a trebuit sa lupt din greu chiar si pentru cel mai mic si, aparent, nesemnificativ lucru realizat in viata. Ii povesteam in primavara, unei foste colege, cate sacrificii trebuie sa fac pentru a strange banii necesari pentru circuitul din care tocmai m-am intors. Ea m-a ascultat preocupata si la sfarsit m-a intrebat cat costa excursia, cate mii de euro. Cand i-am dezvaluit ca e vorba de 280 de euro, s-a uitat uluita la mine, nevenindu-i sa creada ca ma chinui pentru o suma atat de mica. In acceptiunea ei.

Dar toate astea ar fi putut sa se schimbe daca m-as fi informat dinainte ceva mai bine sau, daca, ghidul excursiei pe care tocmai ce l-am laudat intr-un articol precedent, ne-ar fi avertizat in legatura cu ceea ce aveam de facut odata ajunsi in lumea magica a Palatului lui Diocletian din Split.

Faleza si portul din Split

Printre altele, aici se afla statuia episcopului croat Grgur Ninski. Se spune ca daca atingi degetul mare al piciorului, vei avea noroc toata viata. De aceea, turistii si credinciosii ajunsi in Split nu rateaza intalnirea cu obiectivul din prima imagine. Eu am trecut prin Poarta de Aur, am facut zeci de poze cu statuia lui Grigorie din Nin (prima data cand am vazut-o am crezut ca e insusi Diocletian), cu vegetatia si zidurile din jur, dar nici prin cap nu mi-a trecut ca sunt la un pas de norocul pe care l-am invocat toata viata… Am aflat abia zilele trecute de la o cititoare a blogului care mi-a lasat urmatorul mesaj: