Si Mihai Eminescu, dar si Eugen Barbu au scris despre a simti si a trai astfel incat sa poti constientiza iarba crescand. In aceste momente eu nu o pot vedea, dar ii pot simti mirosul. Simt miros de iarba. Mai sunt putine clipe pana cand va incepe meciul de fotbal Franta-Romania. Nu imi mai irosesc cuvintele pentru a spune ca nimeni nu ne da nicio sansa. Nu-i bai! Nu a facut-o nimeni, nici in 1475 la Vaslui, nici la Calugareni in 1595, nici inainte de ianuarie 1859, nici in 1918 si nici cand invingeam Argentina in 1994 sau Anglia in 1998 si 2000.

Cand scriu aceste randuri, milioane de suflete de romani din intreaga lume asteapta cu infrigurare sa inceapa meciul.Noi suntem romani si nimic altceva. Nu suntem cei mai frumosi, cei mai bogati, cei mai destepti dintre oameni. Insa, acum, mai mult decat oricand, trebuie sa demonstram tuturor cine suntem noi, romanii. Da, sunt mandru ca sunt roman. Sunt urmasul lui Mihai Viteazul, Petrache Poenaru, Aurel Vlaicu, Henri Coanda, Mircea Eliade, Constantin Brancusi, Victor Babes, Dimitrie Cantemir, Ilie Nastase, Nadia Comaneci si Gica Hagi.  Meciul din seara asta este meciul unei natiuni aratata cu degetul pe nedrept! Invingand Franta, nu vom cuceri Parisul, ne vom reda mandria si onoarea!

Nu avem spada vreunui conte parizian, nici peruca vrenui  Talleyrand, avem simplitatea si dorinta de a invinge a lui Badea Cartan sau a unui Nicolae Balcescu. In seara asta noi vom fi mai multi. Nu doar 11 jucatori, ci milioane de jucatori vor fi pe terenul de joc din Franta. Nascuti din suflarea steagului dac, botezati pe culmile Carpatilor si daruiti cu tenacitatea, rezistenta si perseverenta apei din Dunare, imbracati in culorile revolutiei si independentei, azi vom fi iarasi ce am fost si mai mult decat atat, azi vom scrie iar : pe aici nu se trece, azi, chiar de ar fi sa pierim asemeni samnitilor, ii vom trece pe adversari prin furcile caudine, strigand din rasputeri: Noi suntem romani si Hai Romania!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=X-1yEWbuJXI]

Autor: Vacitim

Va invit sa lasati un pronostic. :)

In sfarsit putem afirma, fara teama de a gresi, ca zana semeata si neinduratoare, iarna,  s-a infasurat in mantia-i sidefie, incrustata cu pietre scumpe, si-a luat tot arsenalul sau necrutaror, gerul, fulgii cei jucausi si crivatul cel taios si s-a hotarat ca pentru o perioada  sa zaboveasca  prin alte tinuturi  de basm. Eliberata din prinsoarea ei, am simtit acut nevoia sa zburd ca o copila pe campuri proaspat inverzite, sa-mi pierd ratiunea visand la trandafirii fericirii, sa privesc mirata copacii osteniti de bogatia miresmelor si a culorilor. Acum nimic nu ma mai poate opri, un straniu impuls ma impinge sa testez racoarea undelor fermecate, transformate in susur cristalin, sa culeg raze de soare timid si sa ma bucur de stangacia naturii trezite la viata. Adulmec primavara si transform sentimentul intr-o simfonie a simturilor, intr-o mare a aromelor si o eterna beatitudine a sufletului. De undeva de departe, o melodie imi insoteste gandurile: e freamatul pamantului intrigat de schimbare.