Articol inspirat dintr-un caz real.

Inteligenta unui individ se masoara in cantitatea de incertitudini pe care e capabil sa le suporte.  Immanuel Kant

Sa ne imaginam ca iubitul/a, intr-o clipa de maxima sinceritate, va marturiseste ca este o persoana inconsecventa, instabila, ciudata, plina de toane si va da de inteles ca desi azi e totul roz si frumos in relatia voastra, maine, un naprasnic uragan ar putea zdruncina din temelii armonia dintre voi. Ca a realizat de curand ca este un alt om, iar firea lui schimbatoare il poate determina intr-o “buna” zi sa rupa orice legatura cu tine, sa nu-si mai doreasca sa te vada vreodata. Ca desi acum nu se pune problema de o despartire, viitorul ar putea aduce si asa ceva.

Suna ca un avertisment, un fel de  prezicere(ca tot vorbeam de ele in precedentul articol). Omul te previne astfel, te pune in garda, ca sa stii exact cu cine ai de-a face si eventual sa iei masurile adecvate.

Care ar fi acestea in opinia voastra?

a). Sa fugi fara sa te mai uiti inapoi

b). Sa astepti macinat de temeri, umil si supus, mereu dispus sa-i faci pe plac, evitand comiterea si celei mai mici greseli,  ca inevitabilul sa se produca

c). Sa ignori marturisirea, sa te prefaci ca nu s-a intamplat nimic, sa traiesti la maxim fiecare clipa alaturi de el.