Later edit: in partea stanga sus am creat un nou poll. Va invit sa va votati mancarea favorita.

Imaginati-va ca sunteti pe o insula pustie, dar un tip special de insula pustie. Vi se permite sa optati pentru bucataria unei singure tari, si doar din preparatele sale traditionale aveti voie sa mancati toata viata. Asadar, care sa fie? Franceza? Chinezeasca? Spaniola? Ungureasca? Sau poate mexicana…

Dar bucataria italiana? Cred ca multi am putea trai doar cu mancare italiana pentru tot restul vietii si sa fim fericiti pana la adanci batraneti. Argumente: mancarea este sanatoasa, ingredientele – carne, peste, fructe, legume- sunt proaspete, calitatea – foarte buna. Se caracterizeaza printr-o mare varietate regionala si locala(regiunea Emilia-Romagna este cunoscuta pentru lasagna, tortellini, mortadella, prosciutto si parmezan, Napoli a creat pizza si mozzarella, Calabria se remarca prin utilizarea ardeiului iute si prin prepararea sortimentelor specifice de mezeluri). Principala materie prima – pastele– se poate prepara in nenumarate feluri. Mancarea gatita cel mai rapid – pizza – nu are egal.

Lasagna

Spaghetti

Pizza

Risotto

Ravioli

Gnocchi

sursa poze

Diferentele geografice, culturale si climatice au impus o mare varietate de feluri de mancare si in bucataria spaniola. Aici, calitatea produselor de baza – uleiul de masline extravirgin, jamon-ul(sunca), branza de oaie, ansoa, rosiile, fructele de mare si partea cea mai suculenta din miel – este ireprosabila. Iata si cateva specialitati regionale: paella (fel de mancare specific spaniol condimentat cu sofran, care poate combina orez cu legume, carne de pui sau fructe de mare) in Valencia, pulpo a la Gallega(caracatita in sos) in Galicia, robo de toro(coada de bou) in Andaluzia, cochinillo(porcul fript suculent) in Castilia, fabada(porc cu fasole) in Asturia. Sunt nelipsite vestitele antreuri numite tapas, tortilla de patata(omleta de cartofi) si un produs de patiserie dulce si prajit in ulei (pana devine crocant), churros,  numit uneori gogoasa spaniola, cu forma prismatica, curbata sau spiralata, ce se consuma alaturi de o cana de ciocolata calda.

Fabada

sursa poza

Cochinillo

Pulpo

Paella

Tapas

Tortilla de patatas

Churros

surse poze: aici, aici, aici si aici.

Foarte interesanta mi se pare bucataria japoneza, desemnata cea mai sanatoasa, naturala si armonioasa dintre bucatariile lumii. O fi ea o adevarata sarbatoare pentru ochi, dar este oare si o desfatare pentru papilele noastre gustative? Modul cum este pregatita si consumata mancarea reprezinta o forma de arta. Se caracterizeaza prin absenta grasimilor, abundenta alimentelor sarace in calorii si fara colesterol, bogatia de proteine si fier,  mancaruri simple, servite in portii mici, compuse din alimente separate, astfel incat fiecare isi pastreaza savoarea. Se remarca absenta cvasitotala a condimentelor, se pune accent pe orez, produse pe baza de soia, peste, alge, fructe de mare, legume. In aceste conditii, se naste o intrebare fireasca: cat de gustoasa este aceasta mancare?

Sushi

Sashimi

surse poze: aici si aici

Soba

Udon

sursa poze

La polul opus pare a fi mancarea mexicana, iute, extrem de condimentata, dar si delicioasa. Ingredientele de baza sunt: ardeii chili – cei mai iuti din lume consumati atat proaspeti, cat si uscati, orezul, folosit pentru prepararea burrito-ului, dar si pentru alte mancaruri, sosul “salsa” este foarte iute, iar cel mai folosit este sosul rosu, pregatit din rosii coapte, ardei iuti chili, usturoi, ceapa si coriandru, porumbul, element important al civilizatiei aztece, este esential pentru bucataria mexicana deoarece tortilla se face, in majoritatea cazurilor, din malai, ca si nacho de altfel, fasolea alba, rosie si neagra utilizata si ea pentru obtinerea burrito-ului.

Salsa

Burritos

sursa poza

Tacos

sursa poza

Tamales

sursa poza

Nachos

Quesadillas

sursa poze

Bucataria greceasca are in spate 3000 de ani de istorie si, datorita asezarii geografice a tarii, combina arta culinara orientala cu cea occidentala, creand feluri de mancare gustoase, sanatoase si simplu de preparat.

Taramosalata

sursa poza

Tzatziki

Gyros

Dolmades

Souvlaki

Kleftiko

Moussaka

surse poze: aici, aici, aici

Hm, greu de decis, in cele din urma merg pe mana bucatariei italiene. Voi?

Autori: Christopher Buckley & John Tierney

Editura Humanitas, 2008

Ori de cate ori citesc o carte fenomenala ma cuprinde disperarea. Nu de alta, dar undeva intre oasele craniului imi incoltise ideea ca as putea scrie si eu una. O carte care sa fie mai buna decat toate gogoritele lui Coelho, Castaneda si Dan Brown la un loc. O carte care sa-mi asigure un trai linistit, altfel incat sa-mi pot vedea de culesul de macese din micropadurea mea de salcami fara grija zilei de maine.

Numai ca vine cate una de asta, de lesini de ras citind-o, de trebuie sa faci pauze din minut in minut ca sa-ti relaxezi muschii pe care nu-i ai la burta, care-ti taie orice pofta de viata si de creatie. Caci ce-ti mai ramane tie de spus lumii dupa asa ceva? Ce rost mai are sa faci filme dupa ce deja au fost realizate “Parfum de femeie”, “Casa spiritelor”, “Diavolul se imbraca de la Prada” sau “Ultimul samurai”? Cum sa mai compui blues dupa “Lady in red” sau hard rock dupa “Thunderstruck”? Ce rost mai are sa te uiti la fotbal dupa finala din 2005 dintre Liverpool si AC Milan? Cum ai mai putea inventa un serial de comedie dupa “Seinfeld”?

Ei bine…un broker ratat  si bautor profesionist se duce sa se reculeaga intr-o manastire si se calugareste, devenind fratele Mog. Abatia Cana se afla insa intr-o stare financiara deplorabila, produce un vin pe care nu l-ar bea nici cel mai inrait betiv, chiar daca ar ramane cu el singur pe o insula pustie, iar abatele incearca prin toate mijloacele mai mult sau mai putin legale sa o salveze. Pe abatie adica. Intamplarile rezultate din obsesia abatelui pentru literatura motivationala (stiti care, aia care iti spune cum sa ai succes in sapte pasi simpli, cum sa castigi bani in patru pasi si mai simpli si cum sa provoci universul sa lucreze pentru tine in timp ce tu iti faci somnul de frumusete) si reflexele de broker renascut ale fratelui Mog, care vede in coincidentele dintre ceea ce el citeste din carticica de rugaciuni si fluctuatiile pietei sfaturile divinitatii, scot pentru moment manastirea din impas si o imping catre culmile imbogatirii. Si, cu cat abatia Cana se imbogateste mai mult, cu atat mai repede se apropie de dezastrul total. Un control de la Vatican, precum si faptul ca ‘afacerea’ intra in atentia FBI, complica lucrurile teribil, spre amuzamentul cititorilor. Oare ce se va intampla cu sfaturile provenite din ceruri si cum le va pune fratele Mog in practica? Dar cu literatura motivationala, care reusise sa goneasca mai toate cartile sfinte din bibliotecile calugarilor? Ar putea exista macar un armistitiu intre credinta adevarata, imbogatire si pozitivismul agresiv?

Autorilor Christopher Buckley (republican convins, fost consilier al lui George Bush, editorialist la Forbes) si John Tierney (ziarist la New York Times) le reuseste efectiv totul. Iau in deradere literatura motivationala fara sa o combata cu rautate, fara sa o jigneasca, ci cu umor desavarsit. Fac misto de lucruri sfinte fara sa ofenseze nici pe cel mai ortodox dintre catolici (desigur, presupunand ca respectivul are simtul umorului macar in stadiu de embrion). O carte care combate caloriile.

Cred ca acum ar trebui sa va intreb ce parere aveti despre literatura motivationala….fir-ar ea sa fie….

Unul tot trebuie sa piarda…

[youtube _0478LVveYs]

Ideea acestui articol mi-a venit in clipa in care Vacitim mi-a facut cont pe facebook. Se intampla in preajma sarbatorilor, blogurile erau goale, eu ma intrebam unde a disparut toata lumea. Surpriza m-a izbit in moalele capului, m-a debusolat si m-a pus serios pe ganduri cand i-am  descoperit pe toti  “on chat” pe facebook, oferind cu generozitate, in stanga si-n dreapta, celebrele si “amuzantele” like-uri. Si concluzia a venit mai evidenta si mai dureroasa ca nicicand: oamenii adora facebook-ul. Il prefera blogului. Oare atat de insetati de comunicare sa fie ceilalti incat sa-si doreasca mai mult decat ce le ofera acesta din urma? Blog, facebook, twitter, mess…nu e prea mult? Cand ai timp de toate?

Este facebook-ul o societate virtuala sanatoasa? Unde va place mai mult sa socializati, pe blog sau pe facebook? Caruia ii acordati mai mult din timpul vostru?