Intotdeauna am fost puternic atrasa de barbatii deosebiti, de barbatii altfel. :wub: De aceia care adopta o atitudine diferita  de cea a majoritatii, de cei care ies in evidenta printr-un comportament neobisnuit. Intr-o lume a minciunii si ipocriziei ii admir pe cei care raman sinceri si corecti, intr-o lume a tentatiilor, pe cei care reusesc sa-si pastreze verticalitatea, integritatea morala, demnitatea.  Intr-o lume atat de materialista, agresiva si lipsita de sensibilitate, imi atrag atentia barbatii care vin cu ceva nou, si nu ma refer la inteligenta sau umor, ci la maniere. La stiinta de a se purta frumos in prezenta unei femei. Secolul vitezei a ucis romantismul, iar galanteria, delicatetea si amabilitatea au fost si ele inlocuite cu badarania, vulgaritatea, lipsa de respect si bun simt. Desi, uneori ma indoiesc ca barbatul roman a avut in sange sau si-a cultivat astfel de calitati. El are doar pretentii exagerate si un orgoliu nemasurat. :alien:

De aceea, zilele trecute, o intamplare petrecuta in bloc la mine, in lift mai precis, a avut darul de a ma bulversa oarecum, de a ma surprinde in mod placut. Am parasit apartamentul cu intentia clara de a ma indrepta spre cel mai apropiat hypermarket, pentru mici cumparaturi si m-am postat linistita in fata ascensorului asteptand ca acesta sa soseasca. Si nu a intarziat sa apara, doar ca, spre marea mea mirare, usa s-a deschis si am fost poftita sa intru de catre o doamna mai in varsta, insotita de un mandru flacau. :shocked: Am pasit in lift usor descumpanita, intrebandu-ma in gand cine or fi cei doi, si ce le-a venit sa opreasca la etajul meu. Probabil ca stupoarea se citea pe chipul meu, pentru ca femeia s-a hotarat sa-mi crute chinul si mi-a destainuit ca, Sami, tanarul barbat ce-i statea alaturi, m-a observat si i-a atras atentia “uite o domnisoara la etajul 9, hai sa mergem s-o luam si pe ea”. :blush: Tin sa mentionez pe aceasta cale, ca majoritatea barbatilor din blocul meu sunt de-a crasa badaranie si mitocanie, nu doar ca nu trec sa ma ia cu liftul cand ma vad ca-l astept, dar nici macar nu ma saluta cand ne incrucisam drumurile, drept pentru care relatia mea cu ei este ca si inexistenta, eu nu exist pentru ei, ei nu exista pentru mine. :ninja:

Dar sa ne intoarcem la Sami. In momentul  in care scurta, dar intensa noastra calatorie cu liftul a luat sfarsit, acesta si-a luat ramas bun de la mine, l-am salut si eu si apoi mi-a urat o zi buna in continuare. :pinch: Deci se poate! :wassat: Comportamentul acestui tanar  m-a facut sa zambesc si mi-a redat increderea si speranta ca nu toti  sunt o apa si-un pamant, ca mai exista si barbati respectuosi, manierati, atenti, bine crescuti. Da, recunosc, mi-as dori sa fiu inconjurata numai de astfel de barbati. :whistle:

Face Sami parte dintr-o categorie de barbati pe cale de disparitie? Mai sunt galanteria si cavalerismul de actualitate, intalniti des posesori ai unor astfel de calitati? :ermm:

sursa foto

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vedea, te rog să introduci parola mai jos:

Parolă:

Nu mai este niciun secret ca nu-mi place iarna. Dincolo de temperaturile negative, ghetus, imbracaminte incomoda, anotimpul alb mai inseamna ceva: luna februarie. Luna, care in opinia mea, ar trebuie exclusa din calendar, pentru ca este perioada din an in care am luat cele mai proaste decizii de-a lungul vietii. Ma gandeam tot anul la un anumit lucru, stiam ca nu trebuie sa-l fac, ca nu e bine si nici corect, incercam sa stau departe de tentatie, dar cum venea luna februarie, cum actionam pripit cedand ispitei. Si ca tabloul sa fie complet, nu pot sa nu-mi amintesc  cum in urma cu multi ani, in noaptea dintre 13 spre 14 februarie, am fost la un pas de moarte. Eh, ale tineretii valuri… Acestea sunt motivele pentru care detest luna februarie, cu tot ce implica ea, cu toate amintirile ei, cu toate evenimentele ei.

Prin definitie, kitsch-ul exprima prost gust, sentimentalism, vulgaritate, diletantism artistic. Kitsch-ul reprezinta arta simplificata, produsa in serie, care apeleaza la stridenta, artificiu, zgomot pentru a atrage atentia si a satisface rapid, fara prea multa stradanie.

Daca considerati kitsch-ul ceva dezgustator, va inselati. Ganditi-va doar la cat de atrasi de el sunt cei mici, cat de mult il iubesc, cat de mult ii stimuleaza vizual. Ei adora animalutele, parcurile tematice, isi doresc sa invete si sa se bucure din plin de viata.

Kitsch-ul a patruns in toate domeniile vietii noastre, il regasim in muzica, teatru, cinematografie, arhitectura, sculptura, in toate formele de expresie artistica. Dar efectele sale nu se opresc aici, pentru ca atitudinea kitsch din plan estetic poate fi comparata cu snobismul si ipocrizia manifestate in plan moral in viata de zi cu zi.

Kitsch-ul este adanc inradacinat in necesitatile fundamentale ale omului, ca si glumele, inghetata de capsuni sau muzica pop. Avem nevoie de el pentru a supravietui, pentru  ca fara el nu am aprecia niciodata simplitatea si bunul gust, rafinamentul. Este esential pentru contrast.

Cel mai tipic exemplu de kitsch care-mi vine acum in minte este marea aniversare  a iubirii de maine, 14 februarie, acest controversat Sf. Valentin, cu toate funditele, felicitarile  si inimoarele lui roz, cu bomboanele ambalate in tipla purpurie, cu declaratiile siropoase si alte dulcegarii care fac deliciul oricarei persoane atinse de spiritul sarbatorii importate de la americani. Un alt exemplu, de data asta cu adevarat deranjant, cel putin pentru simtul meu estetic super dezvoltat, il constituie aparitia unor zgarie nori din sticla si otel, care slutesc orase medievale, dominand stradutele inguste, zidurile si edificiile istorice in stil gotic, roman sau clasic ale acestora. Tot in categoria prostului gust intra hainele elegante purtate dimineata, accesoriile in exces, parfumurile ieftine, bibelourile, macrameurile, florile din plastic etc.

Problema apare in momentul in care tot ce ni se pare noua aiurea etichetam drept kitsch. Tot ce ne deranjeaza vizual, creaza disconfort, pare ieftin si tipator ne face sa strambam din nas. Gesturile, vestimentatia, limbajul, gusturile in materie de muzica sau politica pot purta pecetea kitsch-ului. Personal, toate temele wordpress si blogspot imi se par teribil de kitschioase, am ajuns pana acolo incat si  unele articole de pe bloguri ma irita, nici cel de fata, din pacate, nu constituie o exceptie. Jobul meu este un kitsch, relatia mea la fel.  Daca stau bine sa ma gandesc, insasi viata mea este un soi de kitsch.

Mare atentie asadar, cand facem o alegere doar de dragul de a fi altfel, de a fi cool, riscam sa cadem in capcana ridicolului.

Ce alte exemple de kitsch mai stiti? Care este kitsch-ul cel mai deranjant in societatea romaneasca in viziunea voastra?

sursa poza: www.flickr.com