Je t’aime encore

[youtube=http://www.youtube.com/watch#!v=x1TXMpiqcDI&feature=related]

Pentru ca dincolo de nori si furtuna sta timid soarele, pregatit in orice moment sa-si arate surasul jucaus,  sa incalzeasca orice suflet trist si sa lumineze orice existenta searbada, pentru ca tu esti si ai fost raza de speranta din viata mea, pentru ca esti singurul motiv pentru care ma bucur ca traiesc, pentru ca in lipsa iubirii sunt ca si  moarta, pentru ca asteptand clipa reintalnirii simt ca plutesc in al noualea cer, pentru ca in opt ani de zile nu te-ai schimbat catusi de putin, pentru ca iubesc privirea ta, sclipirea din ochii tai atunci cand te uiti la mine, pentru ca te superi din orice si pentru ca imi ierti orice, pentru ca ma supar din orice si iti iert orice, pentru ca suntem incredibil de asemanatori,  pentru ca mereu te intorci la mine, iar eu te accept fara a protesta, pentru ca mi-ai oferit cele mai frumoase momente din viata, pentru ca ma doresti atat de mult, cum niciun alt barbat nu ar putea s-o faca, pentru ca ai rabdare infinita cu cineva mai schimbator decat o zi de primavara, pentru toate noptile daruite, pentru faptul ca noi doi nu suntem romantici si visatori, pentru ca habar nu am ce simtim  cu adevarat unul pentru celalalt, pentru ca nu esti ca toti ceilalti, pentru ca ma respecti, pentru ca intotdeauna m-ai facut sa ma simt speciala, cu mult mai buna decat sunt in realitate, pentru ca numar clipele pana ne vom vedea iar, desi eram sigura ca asta nu se va intampla niciodata, AZI SUNT FERICITA. Continuă să citești Je t’aime encore

Share

Plânsul lui Nietzsche

Motto: Unii nu se pot elibera de propriile lor lanturi; cu atât mai putin isi pot ei mântui prietenii.

Trebuie sa fii gata sa te lasi mistuit de propria flacara; cum ai putea renaste daca nu te-ai transformat mai intâi in cenusa?

Asa grait-a Zarathustra

Plânsul lui Nietzsche

Editura Humanitas, 1995

Nu va impacientati, nu va speriati si nu fugiti inca! Nu e vorba de filozofie. E doar o simpla carte de beletristica. Are si dialoguri! As fi vrut sa vorbesc despre ea ceva mai târziu, dar anumite evenimente mai mult sau mai putin personale m-au facut sa scriu despre ea acum. Autorul, Irvin Yalom, este de meserie profesor de psihiatrie la Facultatea de Medicina din cadrul Universitatii Stanford.

Cartea se bazeaza pe o intriga inventata, desi personajele sunt reale: intâlnirea dintre Josef Breuer si Friedrich Nietzsche care, conform cartii (dar nu conform realitatii), a dus la nasterea psihoterapiei.

Josef Breuer a fost psiholog pentru putina vreme, el fiind mai degraba diagnostician si cercetator in fiziologia respiratiei si echilibrului.

Actiunea are loc undeva in ultimile luni ale anului 1882, când Nietzsche (cel de dinainte de „Asa grait-a Zarathustra”)  a fost la un pas de sinucidere din cauza unei iubiri neimpartasite, dupa ani de zile de tortura psihica, in urma unei scurte, intense si caste aventuri. Cel putin asa rezulta din scrisorile lui catre Lou Salome, despre care insa nu se stie daca au fost cu adevarat trimise sau au ramas doar in stadiul de ciorna. Lou Salome va ajunge, la rândul ei, psihanalist.

In realitate, inceputurile adevaratei psihanalize pot fi plasate in momentul lansarii cartii „Studii asupra isteriei”, scrisa in colaborare de Freud si Breuer si in care e descris cazul Annei O. (Bertha Pappenheim). „Cazul” a fost un succes, asa cum apare descris in carte. Azi stim ca lucrurile nu au stat intru totul in acest mod, dar  Bertha s-a vindecat si a inceput o cariera in asistenta sociala atât de impresionanta incât, in 1954, Germania de Vest a ales s-o onoreze postum printr-o marca postala.

Cine a fost de fapt Anna O? Pacienta lui Breuer, mult mai tânara, de care psihologul s-a legat atât de mult emotional incât era sa-l coste familia si cariera.  Aceste lucruri le stim din informatiile controversate provenite de la Freud si contrazise de biograful lui Breuer.

Nu are prea mare importanta insa ce e adevarat si ce nu in acest caz. Ce avem noi aici, de fapt? O suita de incurcaturi sentimentale in care sunt prinse unele din cele mai luminate minti ale sfârsitului secolului al XIX-lea. O tânara plina de viata care incearca sa salveze omul pe care ea insasi il bagase in incurcatura. Dar nu oricum. Agnosticul (sa-l numim asa…) Nietzsche e un om special si nu accepta sa fie tratat ca un simplu nebun. Asa ca trebuie intocmita o stratagema….Fermecatoarea Lou Salome ia legatura cu doctorul Josef Breuer si, impreuna, urzesc un plan.

Cine e vânatorul, cine e vânatul? Cine e medicul, cine pacientul? Cine e sanatos, cine e bolnav? Este boala un lucru cu adevarat rau sau poate fi „convertita” intr-un profesor exceptional? O perioada avem impresia ca stim ordinea lucrurilor. Apoi…in timp ce povestea se deruleaza…devenim din ce in ce mai derutati. Un filozof de geniu indragostit lulea de o pustoaica. Un medic evreu cu o reputatie fara pata, familist, vrajit de aceeasi Lou si indragostit de o tânara pacienta, Anna. Apoi…acesti doi suferinzi, Breuer si Nietzsche, incercând sa se ajute reciproc. Singurii care par cu picioarele pe pamânt printre atâtia lunatici sunt Lou Salome si Sigmund Freud. Ei stiu foarte bine ce vor.

O carte bine scrisa, nu foarte usoara, destinata celor care se simt vinovati. Fiti pe pace! Daca asemenea genii au cazut prada disperarii cauzate de iubiri imposibile, sau de legaturi condamnate de cutumele sociale, cine suntem noi sa facem intotdeauna lucrurile cum trebuie? Sa incercam sa nu ne biciuim atunci când se pare ca am gresit. Mintea si sufletul actioneaza dupa legi care nu sunt intelese, dupa cum bine reiese din aceasta carte, nici macar de cei care le studiaza intens.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=4sXGzFuoF8g]

Autor: Dragos

Share

Maxima zilei(III)

Nu eu sunt bufonul, ci societatea monstruos de cinică şi naiv de inconştientă care pretinde că este serioasă numai pentru a-şi ascunde mai bine nebunia. Eu, în schimb – nu sunt nebun. Salvador Dali

Liderul incontestabil al miscarii suprarealiste, Salvador Dali s-a nascut in urma cu 106 ani intr-un mic orasel spaniol  situat la 30 de km de Franta, la poalele Pirinieilor.

Fiu al unui prosper notar, si-a petrecut copilaria in Figueres(cunoscut pentru Castell de Sant Ferran din sec. XVIII-lea, cel mai mare din Catalunya si din Europa, dar si datorita rolului important pe care l-a avut in dezvoltarea Sardaniei – dansul national al Cataloniei) si la locuinta da vara a familiei, in satul de pescari Cadaques.

Daca la 6 ani dorea sa ajunga bucatar, un an mai tarziu se credea Napoleon, dar pasiunea pentru pictura incepe sa devina mistuitoare. Incepe sa ia cursuri de desen din 1916, primele sale tablouri fiind influentate de impresionism si de pictura spaniola a secolului al XIX-lea, apoi de futurismul italian, pina in 1920. Trece prin majoritatea curentelor si tehnicilor artistice, iar in cele din urma, dupa ce intra la Academia de Arte Frumoase ‘San Fernando’ din Madrid, isi gaseste propriul sau stil – suprarealist. Isi dezvolta o tehnica aparte, caracteristica intregii sale opere, bazandu-se pe crearea unor extraordinare efecte de iluzie optica si, mult mai tirziu, foloseste tehnici stereografice.

Intre 1939 şi 1948 traieste la New York, unde expozitiile sale obtin un succes triumfal. Artistul se complace într-o mandrie provocatoare si creeaza teme in care apare, obsesiv, un univers sub semnul erotismului, sadismului, scatologiei si putrefactiei. Se plimba pe strazile New York-ului cu un clopotel, pe care il foloseste pentru a atrage atentia asupra sa – gandul ca ar putea trece neobservat este pentru el la fel de insuportabil ca saracia si smerenia. Cand acorda interviuri, vorbeste despre sine la persoana a treia, folosind formularea “divinul Dalí” sau pur si simplu “divinul”. Explica in mod savant cum mananca in fiecare dimineata jambon cu dulceata de trandafiri, cum inoata in fiecare zi douazeci de minute, face o siesta de sapte minute, dar marturiseste ca frica de moarte nu il paraseste niciodata. Sustine ca aceasta spaima este, impreuna cu libido-ul, motorul creatiei lui. Pana in ultima perioada a vietii lui, Dali a continuat sa alimenteze pana la extrem faima sa de artist excentric, original pana la limita delirului, devenit cu timpul prizonierul propriului sau personagiu, orgolios si imprevizibil.

Scandalos este cuvantul perfect pentru a-l descrie pe Dali. Artist extravagant si rege al avangardismului, el si-a lasat cu siguranta amprenta asupra lumii. Geniul suprarealist a transformat abstractul si extraordinarul in bucati  simbolice de aur.

Dali nu a fost doar pictor, ci si om de stiinta, scriitor si actor. A fost in acelasi grup de artisti impreuna cu Picasso si Miro la Paris, insa a reusit sa ii enerveze pe toti si sa ii determine sa il excluda din grupul de suprarealisti. Acest lucru l-a indreptatit sa se considere singurul artist suprarealist. Stilul sau il caracteriza ca fiind rezultatul unei metode paranoico-critice. Adica ceva de genul ideile mele paranoice determinate de inconstient duc la un delir care este rationalizat – criticat – si devine astfel o opera. A folosit tehnicile utilizate de Renastere insa in forme anormale. Creaza astfel picturi largi , de mari dimensiuni, cu multe elemente, irational combinate si deformate intentionat.

Era obsedat de paine, la prima sa calatorie in America a coborat din avion cu o paine pe cap. De altfel, superbul exterior al  cladirii  care adaposteste operele sale este  imbracat in rosu cu decoratiuni in forma de paini lipite pe ziduri si oua mari deasupra – simbolurile fertilitatii. De asemenea, in jurul cladirii si in curtea interioara a acesteia o multime de statuete – niste manechine aurii in diverse pozitii care iti ureaza bine ai venit!

Si-a iubit enorm  sotia,  Gala – pe care i-a furat-o prietenului sau , poetul Paul Eluard –  o regasim in multe din operele sale, ea fiindu-i muza.

“Tu m-ai vindecat de nebunie. Mulţumesc! Vreau să te iubesc! Vreau să fii soţia mea. Simptomele de isterie dispar unul după altul ca prin magie. Pot să îmi stăpânesc râsul, zâmbetul, mimica. Starea mea de sănătate este asemenea unui boboc proaspăt de trandafir.”

“O iubesc pe Gala mai mult decât pe mama mea, mai mult decât pe tatăl meu, mai mult decât pe Picasso şi chiar mai mult decât banii.”

“Într-un moment de genială inspiraţie, am hotărât să mă dedic teoriei cuantice şi am inventat “realismul cuantic”, devenind astfel stăpânul forţei gravitaţiei. Am pictat “Leda atomică” pentru a o preaslăvi pe Gala, zeiţa metafizică, şi am reuşit să creez “spaţiul suspendat”. ”

“Dacă vei juca rolul unui geniu vei deveni unul.”

Asadar, te nasti sau devii un geniu?

Share

Despre prietenie

  1. Una dintre cele mai mari bucurii ale acestei vieti este prietenia si una din bucuriile prieteniei este de a avea cui incredinta o taina. (Manzoni)
  2. Un bun si sigur prieten e constiinta ta: n-o ucide, ci las-o sa moara odata cu tine. (Nicolae Iorga)
  3. Prietenia sfarseste acolo unde incepe neincrederea.
    (Seneca)
  4. Fereste-te deopotriva de prietenia dusmanului si de dusmania prietenului. (Nicolae Iorga)
  5. Prietenia inseamna a fi frate si sora, doua suflete ce se ating fara sa se confunde, doua degete ale aceleiasi maini.  (Victor Hugo)
  6. Prietenia este inchisoarea sufletului de buna voie in trup strain. (Dimitrie Cantemir)
  7. Prietenia inseamna un suflet in doua trupuri.  (Aristotel)
  8. Vor exista mereu oameni care te vor rani, asa ca trebuie sa-ti pastrezi increderea si doar sa ai mai multa grija in cine ai incredere si a doua oara. ( Gabriel Garcia Marquez)
  9. Disciplina e cel mai bun prieten al omului! (Hector Cuper)
  10. Dusmanii se recruteaza dintre prieteni. (Grigore Moisil)
  11. Sa nu-ti faci prieten din omul care nu ti-e pe potriva. Sa ai legaturi cu cel care te merita si sa-i tii departe pe cei care nu te merita. (Confucius)
  12. Nu rupe firul unei prietenii, caci, chiar daca il legi din nou, nodul ramane. (Octavian Paler)
  13. Nimeni nu poate trai fara prieteni, chiar daca stapaneste toate bunurile lumii.( Aristotel)
  14. A avea un prieten este mai vital decat a avea un inger. (Nichita Stanescu)
  15. Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim. Iar oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Cumpara lucruri gata facute de la negustori. Si cum nu exista negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. ( Antoine de Saint Exupery)
  16. Nu are nicio noima sa cersesti prietenia. ( Antoine de Saint Exupery)
  17. Frecventarea prietenilor sa-ti fie ca o scoala si convorbirea cu ei, invatatura. Fa-ti din prietenul tau un invatator si uneste prin el foloasele instructiei cu placerea conversatiei. (Baltasar Gracian)
  18. Un prieten adevarat te prinde de mana si iti atinge inima. – (Gabriel Garcia Marquez)
  19. Prietenia indoieste bucuriile si injumatateste necazurile. (Francis Bacon)
  20. E mai rusinos sa nu ai incredere intr-un prieten decat sa fii inselat de el. (Arthur Schopenhauer)

Share

L.O.V.E

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=J1VUI8dVmaM&feature=related]

Ce este dragostea? Exista ea cu adevarat sau e doar o iluzie? Are culoare? E roz, alba, neagra sau pur si simplu transparenta? Si daca ai intalnit-o, te consideri norocos sau ghinionist? E doar un joc sau e cel mai serios lucru din lume? E gresit sa iei dragostea in serios? Dragostea misca muntii din loc sau e vorba  doar de  orgoliul nemasurat, de teama de esec si  de singuratate, de indaratnicie, de patima?

Share

Femeia-eternul mister

Daca ii spui unui barbat ca e greu sa fii femeie nu te crede. Sau te crede, dar nu poate sa recunoasca. Daca ar stii toti barbatii ce inseamna sa fii femeie…dar habar nu au.

Sa fii femeie inseamna sa fii intr-o continua dilema si intr-o continua incercare de a multumi un celalalt care de obicei este foarte greu de multumit, dar mai ales de a te multumi pe tine insati, ceea ce este de-a dreptul imposibil.

Sa te dai fara sa lasi impresia ca te-ai vinde, sa ceri fara sa lasi impresia ca cersesti, sa furi atunci cand stii ca altfel nu ai obtine, sa alungi pentru a nu fi alungata, sa parasesti pentru a nu fi folosita.

Sa fii femeie inseamna sa inveti sa fii aroganta in suferinta, sa stii sa ranesti pentru a iti reaminti ca o poti face, sa te razbuni si sa iti para rau, sa ai dreptate si sa iti para rau de asta pentru ca cele mai teribile temeri ti se adeveresc, sa ai adevarul in mana si sa il bagi in buzunar, sa il ascunzi intr-un sertar mintindu-te ca asa nu o sa mai doara.

Sa fii femeie inseamna sa inveti in mod continuu cum sa te faci iubita si cum sa pastrezi o chestie pe care nici macar nu stii daca ai avut-o vreodata, sa fii rea pentru ca buna ai fi plictisitoare, sa lovesti pentru ca sarutand ai fi luata ca o gratuitate ca pe ceva ce se cuvine stapanit.

Sa fii femeie inseamna sa zambesti frumos cand inima sau sufletul mai au putin si se destrama, sa dai cu fard peste durere si sa o faci carismatica, sa vorbesti si sa asculti cand tu ai prefera sa te faci mica si sa te ascunzi, sa ai puterea de a te intoarce la timp, cat inca mai ai sanse sa fii primita.

Sa fii femeie inseamna sa zambesti sfidator acelor ceasornicului care iti masoara trecerea, sa spargi bariere si prejudecati, sa te prefaci ca nu intelegi arogantele, sa nasti copii care o sa te paraseasca.

Sa fii o doamna, o amanta, o mama, un copil, o fiica, o scorpie, orice este cazul pentru a simti ca esti femeie.

Sa fii femeie inseamna sa ai rabdarea de a strange secunde de-a lungul anilor pentru ca mai taziu sa le rememorezi si sa le retraiesti pentru a te simti cat de cat implinita, sa ai o scuza pentru toti anii in care ai dat si ai dat pana cand tie nu ti-a ramas nimic.

Sa fii femeie inseamna sa gasesti mereu scuze tuturor, mai putin tie, sa saruti buze grabite, sa mangai maini care nu mai au rabdare sa le stranga pe ale tale, sa veghezi un somn care nu mai adaposteste vise in care personajul principal esti tu.

Sa fii femeie inseamna sa ai taria de a accepta ca pentru tine timpul trece mult mai repede, ca tot ceea ce iti ramane este de fapt ceea ce ai fost candva.

Sa fii femeie inseamna sa fi sexy si sa iti placa, sa fii cruda pentru a fi senzuala, sa fii voluptoasa in durere si copilaroasa in ras; puternica, fragila, alintata, ferma, inteleapta, prostuta, usuratica, carismatica, serioasa dupa caz.

La un moment dat insa, toate aceste flashuri se amesteca, toate aceste masti se imprastie si nu mai ai nevoie de ele pentru ca nu te mai ajuta la nimic si nu iti mai folosesc. Iar in acel moment ramai cu tine. Fumezi o tigara, lasi gandul sa aiureze liber si nestingherit si iti dai seama ce obositor e sa fii femeie, ce inutil este sa incerci si sa obtii o imagine pe care ai construit-o cu atata perseverenta. Femeia pe care ai cladit-o se uita la tine si tu nu o mai recunosti. Nu o mai vrei. Pentru un moment, unul scurt nu o mai vrei. Pentru un moment vrei doar sa fii om. Dar momentul trece si stingi tigara grabita.

Nu ai timp de regrete sau de intrebari. Timpul trece, iar inaintea ta se deschide, inevitabil, o viata de femeie…

Share