O leapsa primita cu ceva timp in urma de la Mihaela si Alina imi da posibilitatea sa clarific unele aspecte legate de activitatea mea in online:

1. Cand ai inceput sa scrii online?

In aprilie 2007, peste o luna voi implini  4 ani in blogosfera. Am inceput pe blogurile gsp-ului si prosport-ului, iar pe 4 septembrie 2009 am decis sa-mi deschid propriul blog. O vreme, pana prin martie 2010, nu am avut blogroll, abordam doar subiecte geografice, apoi am decis ca e timpul sa diversific tematica si sa imi creez o retea de prieteni. Din 12 ianuarie 2011 m-am mutat aici,  pe propriul domeniu.

2. Ce te motiveaza sa scrii pe blog?

Existenta feedback-ului.

3. Cum reactionezi la comentarii negative?

In conditiile in care nu critic, nu judec, nu dau sfaturi, nu ma cred detinatoarea adevarului absolut, nu-mi prezint pe blog convingerile politice,  ma indoiesc ca cineva ar avea ce sa-mi reproseze. Nu au fost comentarii negative, eventual rautati gratuite, nemultumiri, dar irelevante prin numarul extrem de mic. Insa trebuie stiut ca nu accept jigniri pe blog, nici la adresa mea si nici la adresa postatorilor. E libertate pe blog, insa in limitele decentei si bunului simt.

4. Care a fost ideea initiala de la care ai pornit?

Ideea initiala? Pai au fost mai multe. In 2007 am intentionat sa fiu un fel de avocat neplatit pentru echipa de fotbal preferata, Steaua Bucuresti, in stare sa  lupt pana-n panzele albe pentru o cauza nobila, aceea de a o  apara de atacurile miselesti lansate de suporterii echipelor rivale. In septembrie 2009 aveam mult timp liber si vroiam sa scap de plictiseala, asa ca am inventat un blog propriu, iar in 2011 am hotarat sa dau un aspect profesionist, serios, activitatii mele preferate prin cumpararea unui domeniu. Desi mi-am pierdut tot traficul si multi prieteni, desi intampin zilnic nenumarate probleme, nu regret pasul facut.

5. Ce fel de linkuri tii in blogroll?

In blogroll sunt prietenii mei. Eu nu recomand nimic nimanui. Vreau cu ocazia asta sa lamuresc urmatorul aspect: sunt o persoana usor introvertita, totusi sociabila, care insa are nevoie de o perioada mai lunga de timp pentru a se acomoda cu cineva. Pentru ca eu sa stabilesc o oarecare comunicare cu o persoana trebuie sa se creeze o legatura sufleteasca intre noi, trebuie sa ne descoperim unele interese si pasiuni comune, eventual o viziune asemanatoare asupra vietii. Si cum sa se creeze aceasta legatura daca nu prin discutii pe blogul amandurora? Eu nu pot comenta pe orice blog, o fac doar daca simt ceva pentru autorul articolelor, daca imi place persoana cat de cat.  De aceea sunt bloguri pe care intru zilnic si las si comentarii si sunt si bloguri pe care intru si las comentarii doar cand  imi place teribil articolul. Mare parte a acestora  sunt oameni care, din ratiuni doar de ei stiute, m-au trecut din proprie intiativa in blogroll-ul lor si au mai venit si sa comenteze aici. Cum as putea sa nu le raspund cu aceeasi moneda, mai ales, ca au fost timpuri(o scurta perioada, e adevarat) cand si eu am facut acelasi lucru? Am citit articole scrise de bloggeri enervati de faptul ca se practica schimbul de comentarii sau ca unii lasa postari scurte, impersonale. Vreau sa le raspund pe aceasta cale: nu e niciun schimb, e doar o forma de a-ti saluta un vechi prieten din blogosfera pe care intamplator il ai si in blogroll. Pe cine sa comentez? Un strain despre care nu stiu nimic si al carui articol nu-mi transmite nimic? Da, uneori las sub forma de comment doua randuri ce par impersonale, dar nu mereu e din cauza ca  nu am timp, chef sau inspiratie, ci pentru ca aceea este singura reactie starnita de articolul respectiv, e imposibil sa te regasesti in tot ce se publica pe un blog, unele teme chiar nu-ti suscita interesul atat de mult. Trebuie sa recunosc ca exista si un blog pe care-l citesc constant, de foarte mult timp, pe care il comentez frecvent, desi proprietara nu-mi trece pragul atat de des si nici nu ma are in blogroll. Insa ma regasesc prea mult in textele ei, chiar m-a socat la inceput acest lucru si am ramas o cititoare/postatoare fidela.

6. Cum te-a schimbat pe tine blogul?

Blogul meu nu m-a schimbat in niciun fel, blogul altuia insa… Uneori insa blogging-ul poate constitui o forma de terapie pentru un suflet chinuit si framantat. Nu de putine ori am fost ascultata si incurajata de prieteni extraordinari care si-au rapit din timpul liber pentru a ma consola pe mine. Tin sa le multumesc pe acesta cale lui Vacitim, Lusio, Adei Pavel, miscelaneouss11 si, evident, confidentului meu dintotdeauna, Dragos FRD.

7. Ce asteptari ai in viitor de la blogul tau?

In primul rand am asteptari de la mine, apoi de la altii. Realizez ca summerday nu va fi niciodata un blog mare sau unul  important. Ce pretentii sa am cu  150 de vizitatori unici pe zi si cu  10-15 comentatori maxim pe zi? Si situatia se mentine de o perioada, ma multumesc cu ce am realizat pana acum, mi-e teama ca ar putea fi mai rau. Multe bloguri parasite, multi bloggeri disparuti fara urma… Sa concluzionez, imi doresc macar o constanta, daca o evolutie e aparent imposibila.

8. Cat despre cititorii/vizitatorii acestui blog?

Am cei mai draguti, calzi si intelegatori postatori.  :wub: Si asta este evident, cred,  pentru orice vizitator.  Desigur, resimt enorm plecarea unora dintre ei,  ma doare ca nici macar nu mai trec pe aici din cand in cand prieteni care altadata scriau zilnic. Mi-e dor de Andreea Calin,  Nora, Diana, Maria, Mathew, Vis, nu stiu ce s-a intamplat, de cand ne-am mutat aici parca ceva nu le-a mai placut, refuz sa cred ca summerday este de vina.

Cum v-a schimbat pe voi blogul si bloggingul? Ce asteptari aveti de la propriul blog(si, eventual,  de la summerday)? Sunteti puternic atasati de el sau ati putea oricand renunta la activitatea in online?