Pentru ca ieri am avut o zi ceva mai scurta la serviciu, dupa terminarea programului am purces catre service-ul autorizat Canon din Bucuresti pentru a vedea ce are aparatul meu foto.

Planul era urmatorul: ajung acolo, il rog pe baiat sa mi-l repare pe loc, ca e o problema minora la mufa cablului de date si plec triumfatoare cu aparatul ca si nou. In cinci minute am si terminat! Piece of cake!

Desi la prima vedere adresa parea imposibil de gasit, pasii m-au purtat direct catre strada si mai apoi cladirea unde isi avea firma sediul. Pasii sau instinctul… Am urcat scarile usor sovaitoare, am ajuns pe un hol cu mai multe usi si la un moment dat am zarit o sageata care imi indica camera cautata. In biroul cochet nu era insa nimeni, iar din camera vecina s-a auzit o voce de barbat: “luati loc, suntem in pauza de masa”. Primul semn rau. “Hai ca am nimerit la fix” mi-am spus in sinea mea. Deh, e norocul meu proverbial… M-am asezat confortabil pe o canapea de piele si am asteptat nerabdatoare intoarcerea angajatului care trebuia sa se ocupe de rezolvarea problemei mele. Dintr-o data, patrunde in incapere, val-vartej, un tip inalt cu o farfurie din care se revarsau ciorchini de struguri mari, albi. In clipa urmatoare dispare in camera de langa, neuitand sa tranteasca si usa in urma lui. “Hm, sunt la desert oamenii”, m-am gandit, deci nu mai am mult de asteptat. Hai ca scap repede de aici!

Dupa cateva minute vine si “baiatul meu”. Sunt poftita sa iau loc pe un scaun, predau omului camera foto si stupoare, mi se spune ca aceasta nu mai e in garantie pentru ca nu apare seria pe ea. Iar problema nu e de la mufa, evident, ci de la placa electronica (sau ceva de genu’), mai grav de atat nici ca se putea, iar reparatia dureaza 10 zile nu 5 minute si ma costa 300 de lei.

Raman stupefiata. “Cum sa coste 300 de lei, ca un aparat nou este in prezent 399”, il chestionez vizibil marcata de cele aflate. Iar seria era trecuta exact in locul unde tii de obicei degetul mare pentru a face fotografii, deci e aproape imposibil sa nu se stearga… Doar daca nu-l folosesti deloc ai sanse sa ramana intacta. De ce nu au pus seria intr-un loc unde nu se atinge de mana fotografului?

“Eh, dar ca sa nu va punem la cheltuieli, veniti cu cutia aparatului cu alta ocazie”, ma lamureste angajatul, de parca mi-ar face favoarea vietii lui. Nici nu vreau sa-mi imaginez ce s-ar fi intamplat daca nu-mi pastram cutia.

Niciodata, dar niciodata lucrurile nu ies asa cum le planific eu sau le imaginez eu. Cum le doresc. Intotdeauna trebuie sa apara ceva, o surpriza de obicei neplacuta (sau chiar mai multe), ca sa le dea peste cap. Oare sa fie asta farmecul vietii? Imprevizibilul din ea? :unsure:

Voua va ies adesea lucrurile asa cum le planuiti si cum, evident, le doriti? In dragoste, la shopping, in vacante, la serviciu sau la scoala la examene?