Am fost mereu o infocata sustinatoare a moderatie in orice domeniu al vietii. Cu exceptia celui afectiv, evident. Consider ca primita si oferita, indiferent de cantitate, dragostea nu dauneaza, dimpotriva, vindeca, calmeaza, innobileaza. Mai bine in exces decat deloc. Am incheiat paranteza. Astfel ca am cautat modalitatea prin care  trebuie folosite cele sase gusturi fundamentale pentru a reda echilibrul organismului.

Se spune ca cel mai hranitor este gustul dulce. Atunci cand ne  simtim slabiti,  devitalizati sau dupa ce am pierdut in greutate, e bine sa consumam alimente dulci: cereale, lapte, miere, fructe bine coapte sau uscate.  Este indicat in orice anotimp daca provine din alimente naturale, in cantitati moderate si combinat cu celelalte gusturi. Excesul de dulce determina cresterea in greutate, provoaca somnolenta, apatie, respiratie ingreunata, tuse, diabet.

In doze mici, gustul sarat are efect digestiv, in doze medii, este purgativ, iar in doze mari este vomitiv. Alimentele sarate sunt sarea, branza sarata, laptele de capra, maslinele, rosiile. Plante medicinale sarate sunt galbenelele, maghiranul, scaiul vanat, sanzienele, valeriana. Excesul de sarat ne face sa suferim de sete, scade vitalitatea si duce la pierderea dintilor. De asemenea, determina albirea si caderea parului, dar si zbarcirea pielii.

Alimentele cu gust acru au proprietati energizante si racoritoare. Cele mai comune sunt fructele (lamai, grepfruit, zmeura, visine), vinul, otetul din mere. Excesul de acru  poate da o senzatie de arsura pe gat, in piept si in inima.

Gustul amar are un puternic efect detoxifiant, reduce febra, alina mancarimea pielii si usuca transpiratia.  El se regaseste in anghinare, salata verde, castraveti, cacao, papadie, dar si in plantele medicinale precum lemnul domnului, brusturele, pelinul, talpa gastei, aloe, cicoarea, musetelul sau echinaceea.  Excesul de amar insa da senzatia de oboseala si slabiciune.

Gustul picant e apreciat ca stimulent digestiv si actioneaza ca un antibiotic natural. Ceapa, usturoiul, hreanul, varza, telina, conopida, vinetele, ardeiul iute, ridichile sunt cele mai consumate alimente picante. Gustul picant e indicat iarna pentru ca e incalzitor. Folosit in exces , cauzeaza o senzatie de arsura in gat si corp, de sete si de ameteala.

Recomandate pentru efectul lor antiperspirant si antiinflamator, alimentele cu gust astringent sunt gutuile, spanacul, leguminoasele, urzicile, stevia, bananele verzi, rodiile, nucile, fructele insuficient coapte. Gustul astringent este indicat in curele de slabire. Excesul de gust astringent poate sta la originea unor afectiuni precum paralizia unei parti a corpului, balonarea abdomenului sau durerile cardiace.

Dintre cele sase gusturi il prefer pe cel sarat(moderat). Imi plac branzeturile si rosiile. :) De la cel picant aleg vinetele, ridichiile si conopida, iar de la cel amar salata verde si castravetii. De la cel astringent imi fac cu ochiul stevia, urzicile si spanacul, iar de la cel acru aleg visinile.

Si pentru ca tot se apropie Craciunul si Revelionul, ma tot gandesc pentru ce desert sa optez. Ceva gustos si nu prea dulce, ceva ce sa contina si putina cacao. Am gasit! O sa-mi cumpar un cozonac fin, aromat si foarte pufos. Dar nu Panettone, ca nu-mi place.

Care este gustul vostru preferat?

Titlu: Germenii, mâncarea miraculoasa

Editura: Benefica, 2009

Autor: Steve Meyerowitz

Motto: „Importanta nu e mâncarea din viata ta, ci viata din mâncarea ta”

Era o nuvela a lui Baiesu cam asa: intr-un sat exista un batrân intelept, la care satenii se duceau sa-i ceara sfatul ori de câte ori aveau o problema. La un moment dat vine la el un satean caruia incepusera sa-i moara gainile. Inteleptul ii tot da sfaturi, dar gainile mor in continuare, pâna când nu mai ramâne niciuna. Catranit, sateanul se duce la intelept si ii spune: „Mi-au murit toate gainile. Acum, ce sfat imi dai?”. La care inteleptul ii raspunde: „Dragul meu, eu sfaturi as mai avea, dar nu mai ai tu gaini”.

Cam asa si cu germenii. De 20 de ani se scriu articole intr-o multime de reviste, de când cu utilizarea intensiva a internetului apar si pe aici sute de mii de postari si mereu avem de-a face cu tot felul de descrieri (in general copiate intr-un sir care tinde catre infinit) ale calitatilor extraordinare ale diferitelor alimente. Cu retete si sfaturi. Cu diete minune. Desi, daca ma uit eu bine la cum a evoluat natiunea româna in acesti 20 de ani, la cât de burtoasa, cefoasa si strâmba a devenit (la modul general, bineinteles ca exista si exceptii), la invadarea naturii (si nu numai) cu sute de mii de gratare in fiecare week-end din aprilie si pâna-n octombrie, la meniurile majoritatii restaurantelor, as zice ca utilitatea lor tinde in mod apasat catre zero.

Ei bine…acum vin si eu cu o idee. Germenii. Acest articol nu este o „recenzie”. Cartea „Germenii, mâncarea miraculoasa” am pus-o acolo doar ca sa vedeti ca nu e o inventie a mea, ca e o treaba suficient de serioasa (exista si o Asociatie Internationala a Crescatorilor de Germeni). Sincer sa fiu, nici nu o recomand decât celor cu foarte multa rabdare si interesati cumva de domeniu, sau celor care au ceva cunostinte despre nutritie. Altfel e imposibil sa mai iesi viu din jungla de enzime, lanul de vitamine, din razboiul cu statisticile si cu experientele pe sobolani pe care-l organizeaza autorul. Te apuca disperarea si nu mai stii incotro s-o apuci. Asta si dintr-un motiv intemeiat. Germenii nu sunt foarte bine studiati si nu se pot trage concluzii clare, stiintifice, asupra efectelor lor. Pentru ca, pur si simplu, nu poti organiza un experiment pe esantioane de oameni care sa dureze timp de 30 de ani in legatura cu niste produse care, in cel mai rau caz, n-au niciun efect. Si totusi…Sunt germenii sursa de vitamine? Si inca cum! Au efecte anti-cancerigene? Valeleu, o gramada! Ajuta la detoxifierea organismului? Bineinteles. Intaresc sistemul imunitar? Certamente. Si asa mai departe. Aici trebuie sa deschid o paranteza si sa spun ca am intrebat câtiva medici, sau medici in devenire, de parerea lor in legatura cu efectele „miraculoase” ale germenilor. Am fost privit cu un zâmbet superior si cu un sfat suierat printre dinti din care am inteles ca, daca vreau sa-mi pierd timpul, n-am decât. Inchid paranteza.

http://www.librariaonline.ro/product_info.php?products_id=10014839&view=&osCsid=3h9c7mhjtec3jv7pnnbmvs0pk0

Eu am fost obsedat de subiect de foarte multa vreme, inca de pe când auzisem de retetele cu grâu incoltit ale lui Valeriu Popa. Domnul Popa avea insa un stil de lucru de-a dreptul imposibil din punctul meu de vedere. Trebuia sa incepi cura de detoxifiere cu 3 saptamâni in care sa nu manânci nimic si sa bei doar apa distilata. Asa ca am „sarit peste”, dar mi-a ramas in cap ideea cu grâul, cu efectele lui miraculoase si cu incoltitul. O perioada m-am concentrat numai pe grâu, pâna când m-am intrebat daca numai grâul poate incolti. Bineinteles ca nu. Am incercat si cu secara, cu ovaz si cu alte cereale. Nu erau la fel de bune precum grâul, care capata un gust usor dulceag atunci când incolteste. Ma rog, timp de mai multi ani am mai consumat, pe sarite, grâu incoltit, pâna când am dat de cartea de mai sus. Cum ideea ma interesa, am cumparat-o, am citit-o, dar n-am urmat intru totul sfaturile din ea, printre altele si pentru ca acolo se vorbeste si de tehnici ciudate de germinare. Eu mi-am cumparat un germinator. E mai simplu, mai igienic si chiar da bine in casa.

Asa am aflat insa diferenta intre „a germina” si „a incolti”, am aflat cât trebuie lasati lastarii sa creasca, cum trebuie ingrijiti, care e perioada optima de consum si ca se pot germina si legume, nu doar cereale. Din ce am experimentat eu, germenii de floarea soarelui sunt cei mai gustosi. Urmeaza germenii de ridiche, de linte, de mazare, de fasole, de usturoi…totusi, e evident ca gusturile nu se discuta si fiecarei persoane ii poate placea altceva. Inclusiv germenii de trifoi sau lucerna, imbibati de vitamine, dar cu un gust fad. Asa ca e bine sa fie mâncati impreuna cu legume obisnuite, ceapa, rosii…

Teoretic semintele de germinat vin din culturi sigure (atâta cât mai poate fi ceva sigur in ziua de azi). Ii uzi tu cu apa ta (eu folosesc apa trecuta printr-un filtru Zepter, dar in principiu e bun orice filtru). Ii cresti tu. Ai un oarecare control, prin urmare.

Ar ramâne o problema, mineralele (intrucât germenii despre care vorbesc nu cresc in pamânt), dar se poate rezolva si asta. Exista fertilizatoare speciale pentru germeni, naturale, sau se poate pune argila in apa cu care se uda germenii.

Germenii pot fi consumati pe toata durata anului, dar cel mai bine ar fi in perioada octombrie – mai.

Bineinteles ca nici subiectul asta nu trebuie fetisizat. Nimeni nu trebuie sa renunte la restul alimentelor si sa manânce doar germeni. Dar eu cred ca sunt utili, din efectele pe care le-am observat asupra mea. Pentru ca fibra germenilor e mai usor digerabila. Pentru ca au un continut de vitamine mai mare decât leguma adulta. Pentru ca mai variezi meniurile. Pentru ca au efect energizant.

Ca sa nu mai zic de altele….

1.

2.

3.

4.

As dori sa aflu ce dulciuri/bauturi/mancaruri  ii  ispitesc pe urmatorii: Dragos FRD, Nora, Andreea Calin, Alexandra, Happygirls, Adakiss, Malina, Madalina, BlackAngel, Crisuadi, Unnousens, Iulia Mihai.

6. Andorra la Vella(Andorra cea Batrana). Marti, 4 mai 2010, ultima zi a sejurului meu catalan a fost rezervata vizitarii Andorrei(tara acoperita de tufe). Desi stiam ca statul se afla in Pirinei(la o altitudine medie de 1996 m), desi vremea nu fusese foarte prietenoasa si se anunta ninsoare, nu mi-am imaginat ca o sa tremur de frig mai rau ca in Romania in luna ianuarie! Unde mai pui ca discutasem initial sa ne luam si costumele de baie pentru ca in Andorra la Vella exista un spa renumit pe care nu doream sa-l ratam.

Si pentru ca eu nu mi-am luat decat tricouri si bluzite de vara, a trebuit sa apelez la ceilalti turisti, care cu o generozitate surprinzatoare s-au oferit sa ma imbrace(m-am ales astfel cu o “interesanta” tinuta de iarna in cele mai nastrusnice culori posibile, daca ma prezentam asa la circ  cu siguranta faceam o impresie puternica ), in fine, la zero grade nu as fi refuzat nici daca mi se oferea o patura. Si asa am pornit eu infofolita(purtam 4 pulovere) spre paradisul shoppingului! :(  :P Drumul din Barcelona la Andorra a durat 4 ore, dar peisajele cu munti inzapeziti, lacuri artificiale de o frumusete uluitoare, cariere, mine de sare, termocentrale, sate, vile si biserici, tunele(despre cel mai lung dintre ele, Tunel del Cadi, unde am facut si necesarul popas, v-am povestit pe un articol anterior) au facut ca timpul sa zboare nesperat de repede.

Odata ajunsi in capitala principatului, am intrat  in primul hipermarket unde am stat…jumate din zi!!! :(  :(  :(

Printre obiectivele demne de vizitat se numara Biserica Esglesia de Sant Esteve, situata in partea veche a orasului construita in stil romanesc, in secolul al XIX-lea, precum si Cladirea Parlamentului. Probabil cea mai veche cladire a orasului este Biserica Santa Coloma, ce dateaza din secolul al IX-lea.
Orasul Andorra La Vella este centrul cultural al tarii, detinand Sala de Expozitii a Guvernului, ce functioneaza ca principal teatru si muzeu. Piata din fata Cladirii Parlamentului este locatia a numeroase evenimente. Orasul gazduieste in fiecare iarna un festival de muzica.
Desi Andorra nu este renumita pentru restaurantele sau gastronomia ei, exista un mare numar de localuri potrivite pentru cina sau pentru a iesi in oras, in special in Andorra La Vella.

Toate aceste obiective turistice au fost evident ratate. In schimb am intrat in cateva magazinele(sunt cca 2000) de lux insirate pe strada principala a orasului.

Tipu’ venea amenintator spre mine, cerandu-mi sa incetez cu fotografiatul.

Nu, preturile nu erau deloc atractive, tot ceea ce imi placea mie era extrem de scump.

O geanta pe care pusesem ochii in magazinul de mai jos costa in jur de 400 de euro. A, iar majoritatea locurilor cu produse dragute erau inchise la acea ora(14).

Cam asta a fost Andorra la Vella…

7. Barcelona este un oras extrem de cosmopolit si multicolor, cu o populatie de circa 1,5 milioane. Acest centru spaniol al modei, al arhitecturii, al mancarii si al muzicii, se afla pe malul Marii Mediterane si în inima regiunii autonome Cataluña (una dintre zonele cele mai bogate si moderne ale Spaniei). Istoricii spun ca Barcelona a fost intemeiata de cartaginezii condusi de Hamilcar Barca, tatal lui Hanibal. De-a lungul timpului Barcelona a fost pe rand cucerita de romani, vizigoti, mauri sau franci, toti acestia lasandu-si urmele in arhitectura orasului. La inceputul secolului al XX-lea  a redevenit un centru cultural si politic dupa o reinviere a culturii catalone. In timpul razboiului civil spaniol Barcelona a fost un refugiu al cauzei anarhiste. Capitala Cataloniei este fara dubiu un oras mediteranean, nu numai din cauza locatie lui geografica, dar mai ales datorita isoriei, traditiilor lui si a diferitelor influente culturale.

Dar Barcelona este mai mult decat un simplu oras. Este o colectie de orase diferite si pestrite.

Al doilea oras al Spaniei(dupa capitala tarii, Madrid) crede in combinarea vechiului si al modernului, obtinand un rezultat minunat si neobisnuit. Poti gasi exemple de aceasta deosebita combinatie de medieval si modern in multe locuri: El Barrio Gótico, Las Ramblas, La Plaza de Catalunya, El Puerto Olimpico, Muzeul lui Picasso si Fundatia Miró. Si daca asta nu este de ajuns pentru a te uimi, indreapta-ti ochii spre operele lui Antonio Gaudi: Parcul Güell, La Sagrada Familia, La Pedrera, Casa Battlo.

Barcelona ofera o oportunitate unica pentru turisti, de a se plimba de la ramasitele romane spre cetatea medievala, si spre orasul modern cu bulevardele sale deschise si toate intersectiile lasate largi de colturile cladirilor taiate in mod unic. Centrul istoric al orasului este aproape plat, in timp ce orasul modern se intinde spre dealurile inconjuratoare, avand strazi ce cresc in altitudine, ce aduc aminte de San Francisco. O trasatura notabila este Les Rambles, o serie de bulevarde care pleaca din centrul orasului spre frontul de apa, plin de oameni pana noaptea tarziu, cu florari, vanzatori de pasari, artisti de strada, cafenele si restaurante.

Plaça d’Espanya este una din cele mai importante piete ale Barcelonei. A fost construita cu ocazia Expozitiei Internationale din 1929

Parcul Guell-proiectat de arhitectul A. Gaudi si construit intre 1900-1914, situat in partea superioara a colinei El Carmel.

Placa de Catalunya, km zero al Barcelonei, este cel mai aglomerata piata,  reprezentand o zona de legatura intre partea veche si cea noua a orasului, fiind marginita de Barri Gotic, de districtul Eixample si de La Ramblas.

Palatul National(ridicat in 1929).De pe esplanada palatului se poate admira panorama orasului Barcelona. Cladirea adaposteste Muzeul de Arta Catalana inca din 1934.

Montjuic-un deal pe malul marii, ce are in varful sau un fort cu ziduri groase acoperite de iedera, utilizat in secolele trecute pentru apararea orasului. Se ajunge usor cu funicularul din Piata Spaniei.

Font Magica

Stadionul Olimpic(in prezent stadionul echipei de fotbal Espanyol Barcelona)

Plaza de Toros Monumental de Barcelona

Casa Battlo(situata pe cel mai frumos bulevard al orasului, Passeig de Gracia, la nr 43), modernizata de Gaudi la cererea proprietarului Battlo i Casanovas intre 1904-1906

Passeig de Gracia

Casa Mila(La Pedrera)- imobil construit de Gaudi intre 1905-1907 pentru Roger Segimon de Mila. Pentru ca fatada sa prezinta anumite ondulari, barcelonezii au denumit-o La Pedrera(cariera in catalana)

Terasa pe Rambla unde ne-am oprit sa mancam paella, inghetata si sa bem bere

Rambla(Torent)- un bulevard pedestru în formă de ramura de copac, plin de flasnetari, statui vii, mimi si vanzatori ambulanti ce comercializeaza  orice, de la bilete de loterie la bijuterii. Se intinde pe 2 km intre Placa de Catalunya si Statuia lui Columb, fiind  locul unde se intalnesc toate felurile de oameni, turisti si localnici, intr-o diversitate extravaganta si plina de culoare.

Ups, se pare ca trebuie sa fac si partea a III-a. Asadar, restul clasamentului intr-un articol viitor.