Facebook vs Blog

Nice — Fri, 21 Jan 2011 21:41:12 +0000

E posibil ca dupa ce veti citi acest articol sa fiti oripilati, indignati, cutremurati chiar de atitudinea mea ostila fata de ceea ce pentru multi dintre voi reprezinta o mare pasiune, un hobby, un stil de viata. Probabil ca veti gasi marturisirea mea revoltatoare, inacceptabila, de netolerat. Sunt convinsa ca nu veti avea indurare si voi fi aspru judecata, acuzata si condamnata pentru inalta tradare, fiecare cautand chiar in aceasta clipa o pedeapsa pe masura unei astfel de destainuiri, asa ca ma astept sa fiu pusa la stalpul infamiei, arsa pe rug, trasa pe roata, deportata in Siberia, exilata pe o insula pustie, ostracizata. Si cu cat fenomenul ia o mai mare amploare, cu atat indiferenta mea fata de el sporeste. Nu-l detest, dar il consider total nefolositor. Nu ma atrage nimic din ce are el de oferit. Ma plictiseste. Nu vreau sa dau like-uri sau sa comentez poze si videoclipuri, in ruptul capului nu voi juca vreodata Farmville sau orice alt joc de acolo, nu constituie scopul meu in viata socializarea cu diferite persoane mai mult sau mai putin cunoscute, nu vreau sa-mi actualizez statusul, nu ma intereseaza sa-mi gasesc noi prieteni. Nu vreau sa fiu in randul lumii, dimpotriva, insist sa fiu altfel, diferita, tin doar ca pe aceasta cale sa anunt ca nu sunt fan facebook. Si nici nu voi fi vreodata. Intru cam de doua ori pe zi, stau un minut sau doua dupa care ma plictisesc groaznic si il parasesc rapid. Singurul care ma satisface si implineste in momentul de fata, din punctul de vedere al socializarii in online, este blogging-ul. Pe blog am tot ce-am visat vreodata si mai mult decat atat. In timp ce el imi ofera intimitatea atat de mult cautata, facebook-ul ma obliga la o expunere pe care eu nu o doresc, de care ma feresc, de care am oroare. Pentru ca eu reprezint mai mult decat un nume, o varsta, un trup, o profesie, un statut marital, eu am un suflet, iar in opinia mea, in online doar el trebuie sa conteze. Blogul imi aduce aproape oameni pe care i-am descoperit pe parcursul unor discutii interminabile, lasandu-ma sa le cunosc adevarata personalitate, care ma viziteaza zilnic si ma primesc cu ospitalitate in casuta lor. Facebook-ul mi se pare superficial, pueril, si chiar daca majoritatea il percepe ca pe o forma de distractie, o oaza de destindere binevenita in nebunia cotidiana, pentru mine reprezinta o uriasa pierdere de timp. De cate ori aterizez acolo am impresia ca ma aflu pe un hi5 ceva mai evoluat. Locul meu nu este si nu va fi niciodata pe facebook. Lumea mea este blogosfera.

Ideea acestui articol mi-a venit in clipa in care Vacitim mi-a facut cont pe facebook. Se intampla in preajma sarbatorilor, blogurile erau goale, eu ma intrebam unde a disparut toata lumea. Surpriza m-a izbit in moalele capului, m-a debusolat si m-a pus serios pe ganduri cand i-am descoperit pe toti “on chat” pe facebook, oferind cu generozitate, in stanga si-n dreapta, celebrele si “amuzantele” like-uri. Si concluzia a venit mai evidenta si mai dureroasa ca nicicand: oamenii adora facebook-ul. Il prefera blogului. Oare atat de insetati de comunicare sa fie ceilalti incat sa-si doreasca mai mult decat ce le ofera acesta din urma? Blog, facebook, twitter, mess…nu e prea mult? Cand ai timp de toate?

Este facebook-ul o societate virtuala sanatoasa? Unde va place mai mult sa socializati, pe blog sau pe facebook? Caruia ii acordati mai mult din timpul vostru?

Maxima zilei (XIV) Incertitudine

Nice — Sat, 11 Dec 2010 19:21:36 +0000

Articol inspirat dintr-un caz real.

Inteligenta unui individ se masoara in cantitatea de incertitudini pe care e capabil sa le suporte. Immanuel Kant

Sa ne imaginam ca iubitul/a, intr-o clipa de maxima sinceritate, va marturiseste ca este o persoana inconsecventa, instabila, ciudata, plina de toane si va da de inteles ca desi azi e totul roz si frumos in relatia voastra, maine, un naprasnic uragan ar putea zdruncina din temelii armonia dintre voi. Ca a realizat de curand ca este un alt om, iar firea lui schimbatoare il poate determina intr-o “buna” zi sa rupa orice legatura cu tine, sa nu-si mai doreasca sa te vada vreodata. Ca desi acum nu se pune problema de o despartire, viitorul ar putea aduce si asa ceva.

Suna ca un avertisment, un fel de prezicere(ca tot vorbeam de ele in precedentul articol). Omul te previne astfel, te pune in garda, ca sa stii exact cu cine ai de-a face si eventual sa iei masurile adecvate.

Care ar fi acestea in opinia voastra?

a). Sa fugi fara sa te mai uiti inapoi

b). Sa astepti macinat de temeri, umil si supus, mereu dispus sa-i faci pe plac, evitand comiterea si celei mai mici greseli, ca inevitabilul sa se produca

c). Sa ignori marturisirea, sa te prefaci ca nu s-a intamplat nimic, sa traiesti la maxim fiecare clipa alaturi de el.

marturisire – Wish of Love. Summer Love

Facebook vs Blog

Maxima zilei (XIV) Incertitudine